Adulţii şi copiii mai mari sunt expuşi la sporii de Clostridium botulinum prezenţi în praf, sol, miere şi alte alimente neprelucrate, dar nu sunt afectaţi. În SUA, Comisia Naţională a Mierii avertizează că mierea poate conţine spori care produc botulism la copii în vârstă de 1 an sau mai mici. La nivelul tubului lor digestiv insuficient dezvoltat, sporii pot germina eliberând toxina botulinică. Simptome: constipaţie, letargie, lipsa apetitului, plâns slab, pleoape inflamate şi ocazional stop respirator. Spre vârsta de 1 an, tubul digestiv poate face faţă toxinei.
Iată câteva dintre alte afecţiuni ale copilului în care se poate beneficia de efectele terapeutice ale mierii de albine şi ale produselor apicole în general.
Anemia feriprivă
Multe sortimente de miere conţin fier, a cărui asimilare este stimulată de prezenţa vitaminei C şi de secreţiile salivare ale albinelor, cu care este prelucrat nectarul, constituind aşa-numitul factor proteic de origine animală, indispensabil în asimilarea fierului. Cobaltul este şi el prezent în compoziţia unor sortimente de miere, fiind esenţial în structura vitaminei B12 (cianocobalaminei), direct implicată şi absolut necesară în producerea de globule roşii la nivelul măduvei osoase.
Flora intestinală – digestie
Mierea are o influenţă bună şi în asigurarea florei intestinale sănătoase, fenomen pus pe seama lactulozei, factor bifidogen (favorizează creşterea bacteriilor de tipul Bifidus, foarte importante în asigurarea imunităţii digestive şi generale). Trebuie menţionate efectele bacteriostatice/bactericide ale mierii în funcţie de speciile bacteriene interesate, între care anumiţi germeni din grupul colibacililor şi al salmonelelor.
Mierea este bogată şi în compuşi cu acţiune antioxidantă, enzime, substanţe aromatice şi uleiuri esenţiale, care contribuie sinergic la buna desfăşurare a metabolismului sugarului. Terapeutic, comsumul de miere este recomandat în cazuri de vomismente, infecţii, constipaţii (factorul bifidogen şi acţiunea sa laxativă blândă) şi în anorexie (aromă agreabilă şi influenţă asupra apetitului), ca şi pentru prezenţa vitaminelor din grupul B. Cu un pH acid, mierea uşurează digestia proteinelor şi a grăsimilor şi precipitarea cazeinelor din lapte în fulgi fini, element foarte important în acceptarea laptelui de către sugar. Mai bine transformat la nivelul stomacului, laptele este mai rapid evacuat şi nu mai provoacă dispepsie.
Mierea nu fermentează în intestin, fiind uşor resorbită şi reducând riscul de balonare. Şi lăptişorul de matcă este eficient în dezvoltarea copiilor prematuri, ştiut fiind că ameliorează asimilarea intestinală a substanţelor nutritive cu furnizarea consecutivă a unor factori de creştere, cunoscuţi şi ca „vitaminele lui Goetsch”. Lăptişorul de matcă şi propolisul au proprietăţi antimicrobiene şi imunostimulatoare. În tratamentul distrofiilor este recomandat un amestec de polen cu miere.
Dr. bioch. Cristina Mateescu CS.II.
Şef colectiv CD apiterapie, membră în Comisia Permanentă de Apiterapie a Apimondia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu