Poate cea mai pregnantă şi ilustrativă suferinţă alergică este alergia la polen, cunoscută în practica medicală sub denumirea de polinoză. Se poate afirma cu certitudine că, spre deosebire de alte ţări europene, în Romania plantele cele mai alergizante, prin polenul pe care-l produc, sunt gramineele: grâu, porumb, secară, orz, ovăz etc.).Suferinţa poate apărea la orice vârstă, dar de obicei se face vizibilă în copilărie sau adolescenţă. Nu există diferenţe în ceea ce priveşte sexul, atât femeile cât şi bărbaţii suferind în măsură egală de alergie la polen.
Caracteristica clinică a polinozei este evoluţia strict sezonieră. Ea apare primăvara, odată cu primele flori capabile să producă polen şi evoluează până toamna târziu, atât timp cât există polen în atmosferă. Deşi simptomatologia este, cu foarte mici diferenţe, aceeaşi la toţi bolnavii alergici la polen, durata simptomelor poate diferi de la un bolnav la altul. Aşa, de pildă, unii dintre bolnavi prezintă o simptomatologie care durează numai câteva săptămâni, strict legată de perioada de înflorire a teiului, de exemplu, în timp ce la alţii se prelungeşte la câteva luni, cât ţine perioada de polenizare la diversele graminee; în sfârşit, alţii suferă numai în perioadele când înfloresc arbuştii. Este important să se cunoască aceste perioade întrucât,,în funcţie de polenul alergizat, se indică hiposensibilizarea specifică, diferenţiată de la un bolnav la altul.
Simptomele polinozei constau în rinoree apoasă, strănuturi în “salve”, prurit şi obstrucţie nazală. Cel mai adesea, aceste simptome se însoţesc de blefaroconjunctivită cu senzaţie imperioasă de prurit, congestie a conjunctivelor şi lăcrimare abundentă. La unele persoane pot apărea numai fenomene conjunctivale, fără participare concomitentă a rinitei.
Uneori, alături de simptomele descrise mai sus, poate apărea şi o stare de rău general, imprecis definită de bolnav, cu mialgii, stare de astenie fizică, cefalee frontală, secundară obstrucţiei ostiumurilor sinusale.
În sfârşit, se pot întâlni adesea şi fenomene de astm bronşic, manifestate prin dispnee de tip expirator, greutate în respiraţie, fără să se ajungă la crize severe de bronhospasm.
Toate aceste simptome cedează brusc sau treptat odată cu dispariţia polenului atmosferic, iar bolnavul intră în acalmie până în sezonul următor, când simptomele reapar cu aceeaşi intensitate.
O ameliorare evidentă a simptomelor cauzate de polen se înregistrează în zilele cu ploaie, când polenul este antrenat din atmosferă de stropii de apă, după cum perioadele de exacerbare a simptomatologiei survin în zilele călduroase în care adie vântul, ceea ce face ca polenul să fie “plimbat” dintr-un loc în altul, în cantităţi mari.
Majoritatea polinozicilor, iniţial complet asimptomatici, odată cu terminarea perioadei de polenizare, încep să prezinte, după mai mulţi ani, rinite, sinuzite, bronşite şi chiar astm bronşic în perioadele umede şi reci ale anului.
Tratamentul alergiei la polen constă, în primul rând, în evitarea cât este posibil a contactului cu acest alergen. Cura maritimă în sezonul de polenizare atrage după sine o diminuare netă a simptomatologiei (pe litoral polenizarea are loc mai târziu decât în regiunile de şes).
Tratamentul medicamentos antihistaminic, cu rezultate favorabile, este deseori însoţit de efecte secundare indezirabile (somnolenţă, scăderea promptitudinii reflexelor etc.), caracteristice tuturor antihistaminicelor competitive pe receptorii de tip H.
Astfel, cele mai bune rezultate se obţin prin terapie cu aerosoli salini şi ionizare intensivă, la care se poate asocia şi tratament homeopat. De toate acestea puteţi beneficia în cadrul Salinei din Bucureşti (centru pentru reabilitarea căilor respiratorii).
Salina Center. tel: 021. 336.20.21, 0749 535 090
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu