Durerea acută

Durerea acută trădează, din punct de vedere biologic, o distrucţie tisulară cu potenţial de gravitate. Este, de fapt, un semnal de alarmă al organismului, menit să-i permită oprirea unei activităţi distructive, facilitând procesul regenerator.
Dacă durerea continuă şi după îndepărtarea cauzei aparente sau a stimulului dureros, se pierde capacitatea adaptivă a răspunsului organismului şi se poate ajunge la infirmitate fizică sau la tulburări ale calităţii vieţii persoanei în cauză.
Iată de ce metodele şi modalităţile medicinii fizice şi de recuperare medicală se alătură celorlalte metode terapeutice aplicate în scop analgezic.
Nu mai este un secret nici faptul că, prin termenii de medicină fizică şi recuperare medicală înţelegem toate mijloacele care intră în arsenalul fizioterapiei, ca modalitate terapeutică ce utilizează agenţii fizicali.
Cunoaşterea efectelor lor terapeutice şi a căilor de acţiune aparţine specialiştilor din domeniu şi nicidecum celorlalte persoane care se laudă cu utilizarea aparatelor şi echipamentelor de recuperare medicală.
Este bine de ştiut că programele de fizioterapie şi de recuperare medicală pot deveni nocive dacă nu ne adresăm persoanelor aflate în măsură, prin pregătirea şi profesionalismul lor, să le aplice în deplină cunoştinţă de cauză.
Ştiaţi că...
- 80% din populaţia adultă experimentează pe parcursul vieţii o durere cu localizare lombară inferioară?
- 50% din populaţie prezintă dureri cervicale?
- 20% din populaţia de sex feminin este diagnosticată cu fibromialgie (dureri ale structurilor sau părţilor moi care înconjoară articulaţia şi completează sistemul musculoscheletal, fără se fie localizate la nivelul segmentului osos)?
- 1,6% din populaţie prezintă dureri la nivelul articulaţiei temporomandibulare, ca semn al disfuncţionalităţii craniomandibulare şi care se manifestă prin dureri de cap sau cefalee, dureri auriculare sau otice, disfuncţii oculare dureroase, sindrom dureros cervico-occipital, asemănător nevralgiei Arnold?

Cauza durerii musculoscheletale acute poate fi reprezentată de:
- traumatism sau microtraumatisme succesive,
- proces degenerativ, inflamator, infecţios sau malign localizat sau sistemic.

Regulile generale privind evaluarea unui pacient cu durere acută presupun:
- cunoaşterea eventualului tratament aplicat anterior procedurilor de medicină fizică sau fizioterapie, precum şi corectitudinea respectării lui,
- reconsiderarea testelor diagnostice efectuate anterior prezentării pacientului la specialistul în recuperare medicală,
- diagrama durerii, precum evoluţia, durata, intensitatea, iradierea, factorii declanşatori sau cei care o ameliorează,
- evaluarea obiectivă a durerii, utilizând o scală,
- identificarea unui eventual traumatism în antecedente sau a altui context declanşator al durerii,
- observarea mersului, a modului de a şedea, modalitatea de a performa anumite mişcări din partea pacientului, atât la comandă, cât şi spontan,
- stabilirea diagnosticului,
- elaborarea unui plan terapeutic bazat pe antecedente şi pe diagnosticul stabilit.

Durerea acută poate fi localizată la nivelul: osului, articulaţiei, muşchiului, tendonului, nervului sau poate fi consecinţa unui pattern biomecanic modificat, cauzat de o postură deficitară, de o suprasolicitare sau de o modificare anatomică. Totodată, la fel de importantă este şi evaluarea pacientului, pentru a putea face un bilanţ şi a stabili o strategie terapeutică şi obiective de îndeplinit ale planului care vizează rezolvarea sau ameliorarea atât a durerii acute, cât şi a disfuncţionalitătilor constatate.
Dar, despre toate acestea, în numerele următoare ale revistei noastre.

Dr. Georgiana Tache
Medic primar recuperare medicala
Doctor in stiinte medicale
0723 626 289