Aplicaţii clinice ale IRM-ului funcţional

Pacientul PC, în vârstă de 52 ani, s-a adresat clinicii noastre cu diagnosticul de tumoră occipitală stângă, în vederea efectuării unui examen morfologic şi funcţional pentru delimitarea precisă a leziunii şi pentru a se estima cât din aria vizuală este ocupată de formaţiune. Examenul s-a efectuat la indicaţia medicului neurochirurg.

Examenul IRM morfologic nativ şi cu substanţă de contrast a evidenţiat o importantă plajă edematoasă digitiformă, care interesează în totalitate regiunea parieto-occipitală stângă cu extensie în porţiunea internă a lobului temporal, în adiacenţa cornului temporal, cu uşoară colabare a versantului dorsal al ventriculului lateral stâng, ce include un nodul tumoral, heterogen în ponderaţie T1 şi T2, prezentând o periferie cu semnal intermediar, gadolinofilă cu grosime inegală şi contur anfractuos, atât intern, cât şi extern şi un centru în hiposemnal T1, hipersemnal T2, negadolinofil (necroză).

Imaginile de RM funcţional au fost achiziţionate cu o secvenţă EPI-EG (in-house built), cu orientare axială în plan bicomisural, cu o paradigmă de activare care constă în 30 de secunde de vizualizare a unui punct fix aflat în afara magnetului, prin oglinda antenei de cap, şi 30 secunde de pauză (condiţia de control).
În timpul examinării, pacientul a fost instruit să nu execute nicio mişcare voluntară a membrelor inferioare sau superioare, pentru a elimina activări ale cortexului motor. Activările cognitive nu au putut fi evitate, deoarece este practic imposibil ca pacientul “să nu se gândească la nimic”.
S-a utilizat un prag de 0.03 necorectat cu k=40 voxeli. Analiza statistică şi superimpunerea peste imaginile achiziţionate s-au efectuat cu ajutorul softului SPM (Statistical Parametric Mapping, Wellcome Department of Imaging Neuroscience, Londra) sub rutina MATLAB. Imaginile achiziţionate au fost aliniate pentru a minimiza artefactele de mişcare, normalizate la un spaţiu EPI şi un “smoothing” cu un kernel gaussian de 4 mm.

Examenul de IRM funcţional a evidenţiat activarea cortexului vizual bilateral, dar mai important de partea stângă. Zona activată cu cea mai importantă reprezentare se regăsea în adiacenţa tumorii, deci leziunea putea să fie extirpată fără a pune în pericol capacităţile vizuale ale pacientului.
Pacientul a amânat intervenţia chirurgicală şi, la o distanţă de o lună, se adresează din nou clinicii noastre pentru o nouă evaluare morfologică şi funcţionala a leziunii. Din punct de vedere morfologic, leziunea îşi păstrează aceleaşi caracteristici structurale intrinseci, cu excepţia faptului că a crescut în dimensiuni.

IRM-ul funcţional, efectuat în acelaşi context ca la prima investigaţie descrisă mai sus, pune în evidenţă o alterare a ariei vizuale cauzate de expansiunea procesului lezional. Activările în urma experimentului sunt suprapuse peste partea latero-mediană a leziunii, intrând în contact cu aceasta. Extirparea leziunii în acest moment poate avea un impact negativ asupra capacităţilor vizuale ale pacientului.

IRM-ul funcţional poate să aducă informaţii concludente pentru medicul neurochirurg, în condiţiile în care examenul este efectuat corect, paradigma de activare se mulează pe patologia şi ariile de activare care sunt urmărite şi dacă pacientul cooperează cu examinatorul.
Postprocesarea datelor este un proces complex, care trebuie executat în conformitate cu procedurile implementate în literatura de specialitate şi care poate să facă diferenţa între un examen reuşit şi unul ratat.

Florin Preoteasa, Eugen Tarta-Arsene
Clinica MEDIX CO