Apiterapia în pediatrie

Conform unui papirus teban scris prin anul 1870 î.C., egiptenii îşi hrăneau şi îşi vindecau copiii cu miere. Hipocrates, părintele medicinei occidentale, a folosit mierea în multe preparate farmaceutice iar Pliniu cel Bătrân, la începutul primului mileniu, o recomanda pentru aplicare externă, în tratamentul rănilor. În sprijinul celor menţionate, observaţiile efectuate pe mai multe sute de copii cu vârste mai mici de 4 luni, demonstrează că mierea adăugată în alimentaţia acestora în locul zahărului, favorizează creşterea corporală a bebeluşilor. Acest efect este determinat de prezenţa unor oligo-elemente ce ameliorează absorbţia şi probabil transportul elementelor minerale, mai ales a calciului şi a magneziului.
Tulburări ale noului-născut.
Candidoză produsă de Monilia albicans ( mai frecvent denumită Candida albicans) moniliaza este o maladie frecvent întâlnită la sugari. Germenul patogen se dezvoltă în general în cursul episoadelor de diaree tratată prin administrarea de antibiotice cu spectru larg. Adeseori prezenţa lui este discretă şi nu provoacă infecţii întrucât dezvoltarea sa este oprită de bacteriile din flora intestinală normală. Odată ce acestea sunt distruse de administrarea de antibiotice, Monilia se dezvoltă rapid, putând invada cavitatea bucală unde formează colonii pe mucoasa jugală, pe cea linguală sau palatină. Sugarii sunt agitaţi şi plâng uşor. Tetina este acceptată cu dificultate şi sugarul suferă de insomnie şi surexcitare. Boala evoluează lent şi devine uneori rezistentă la terapiile clasice. Administrarea locală a unui colutoriu pe bază de miere şi propolis pe tetină vindecă rapid (în 3 – 5 zile) regiunile afectate ale cavităţii bucale. Plânsul încetează, nervozitatea se atenuează şi copilul revine la un somn normal recăpătându-şi pofta de mâncare.
Propolisul oferă aceleaşi rezultate excelente în tratamentul afecţiunii denumite intertrigo. Această afecţiune, aproape la fel de frecventă ca şi moniliaza, se caracterizează printr-o inflamaţie - produsă prin frecare - a pielii de la nivelul pliurilor fesiere a copilului. Ea se poate manifesta sub forma unei roşeli simple sau mai grav, sub forma unei eczeme. Consecinţele asupra copilului nu sunt greu de imaginat : somn agitat, plânsete dese. Un unguent pe bază de propolis aplicat în astfel de cazuri ajută la eliminarea pruritului şi la o regenerare a pielii lezate mult mai rapidă decât în tratamentul clasic. Copilul redevine liniştit şi îşi recapătă somnul.
Psihomotricitatea copilului.
Utilizarea produselor apicole: miere, polen, lăptişor de matcă sau extractul de larve de trântor se dovedeşte foarte utilă în tratamentul întârzierii dezvoltării psihomotorii a copilului. Administrarea acestor produse conduce la o îmbunătăţire rapidă a memoriei şi a capacităţii de concentrare a atenţiei, fenomene însoţite de o reducere semnificativă a instabilităţii psihomotorii.
Capacitatea de învăţare a copilului este cu atât mai mare cu cât cura cu astfel de produse se prelungeşte. Incontinenţa dispare, simptomele locomotorii se atenuează pe termen lung la copiii oligofreni sau la cei ce suferă de o întârziere psihomotorie. Una dintre explicaţiile mecanismelor de acţiune ale acestor produse naturale este cea legată de îmbunătăţirea transmiterii neuro-musculare.

Dr. Biochimist Cristina Mateescu CS.II.
Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură / Comisia Permanentă de Apiterapie APIMONDIA