Keratita

Keratita este o afecţiune inflamatorie a corneei, porţiunea transparentă, circulară anterioară a globului ocular, de deasupra pupilei.

Există mai multe tipuri: keratita punctată superficială, în care celulele de pe suprafaţa corneei mor; keratita interstiţială, care apare de obicei în prima sau a doua decadă a vieţii şi ale cărei sechele persistă frecvent toată viaţa; keratita traumatică este rezultatul unui traumatism cornean, care produce cicatrice la nivelul ţesutului.

Există o gamă largă de cauze care pot induce inflamaţia corneei, keratita: viruşi (foarte des întâlnit este virusul herpetic), bacterii, fungi; expunerea intensă la lumina ultravioletă sau alte surse, lumina reflectată de zăpadă sau apă; iritaţii în urma folosirii îndelungate a lentilelor de contact; sindromul de ochi uscat; prezenţa unui corp străin; deficitul de vitamina A; reacţie la coliruri (majoritatea conţin conservanţi), cosmetice, poluare, particule de praf, polen; efectul secundar al unor medicamente.

Manifestările clinice se caracterizează prin: ochi foarte dureros, roşu, lăcrimare intensă, sensibilitate la lumină; deseori, afecţiunea este însoţită de vedere “în ceaţă”, halouri. Dacă este produsă de virusul herpetic, se poate observa apariţia unui mic punct alb pe cornee.
Tratamentul trebuie condus de medicul oftalmolog şi este dependent de cauza care a produs boala. Keratita virală se vindecă de obicei de la sine, în două-trei săptămâni, uneori rămân sechele care pot persista şi câteva luni. Pentru această formă de boală se indică coliruri sau unguente oftalmice antivirale. Dacă este o inflamaţie de cauză bacteriană se tratează cu coliruri cu antibiotice. Tot acestea sunt indicate pentru formele produse de iritaţia indusă de lentilele de contact sau de radiaţiile ultraviolete. Sindromul de ochi uscat se tratează cu lacrimi artificiale. Dacă boala este indusă de utilizarea colirurilor, administrarea acestora trebuie oprită, iar ochii lăsaţi să se vindece. În unele situaţii, medicul oftalmolog trebuie să îndepărteze cu grijă celulele moarte sau distruse de pe suprafaţa corneei. Uneori se administrează medicaţie antialgică, iar ochiul se pansează pentru a preveni iritaţia produsă de lumină şi pentru a accelera vindecarea şi a diminua disconfortul ocular.

În funcţie de cauza şi severitatea keratitei, riscurile variază de la niciunul până la orbire. Cei mai mulţi pacienţi se recuperează complet, uneori fiind necesare corecţia chirurgicală sau chiar transplantul de cornee, acestea în funcţie de gradul de scădere a acuităţii vizuale.
Astfel, cu cât pacientul se adresează mai repede medicului oftalmolog, cu atât şansele unei refaceri complete a ochiului sunt mai mari.

Dr. Miruna Nicolae

Medic specialist oftalmolog

Doctorand în ştiinte medicale

Clinica de Oftalmologie Amaoptimex