S-a lansat noul site www.saptamanamedicala.ro

wwww.saptamanamedicala.ro

După 5 ani de apariţie neîntreruptă,

Săptămâna Medicală este acum şi pe net!

Fără să-şi diminueze sau schimbe ceva în sistemul de distribuţie, orientat către farmacii, unităţi medicale private şi spitale de stat, publicaţia iese de luna aceasta şi pe net. Aceasta va însemna un plus de cititori şi toate avantajele aduse de sistemul de publicaţie online.

În cei 5 ani de apariţie au scris în revistă peste 200 de medici de diferite specialităţi, mulţi apărând cu articole aproape fără întrerupere. Subiectele abordate nu sunt „impuse”, sunt cele despre care ei înşişi au constatat la cabinet necesitatea unei mai bune informări a pacienţilor. Acum, fiind încărcate pe site-ul revistei, toate articolele fiecărui autor pot fi citite in ordinea apariţiei şi, la fel de important, pe acelaşi subiect medical pot fi selectate toate articolele apărute în revistă.

Deci, selecţia articolelor poate fi făcută după număr ediţie, rubrică, autor sau cuvânt cheie după care se dă căutare, care poate fi un termen medical, o specialitate medicală, nume de unitate medicală sau chiar strada pe care se găseşte aceasta.

Aplicaţia de altfel permite o rapidă şi fină selecţie pentru obţinerea unui grupaj de medici sau unităţi medicale după criterii diferite: judeţ, localitate, tip unitate, specialitate medicală, grad profesional, ştiinţific, didactic sau de cercetare medicală.

Promitem că având acum un instrument atât de performant, mai departe şi conţinutul site-ului va fi permanent îmbogăţit şi actualizat. Sperăm ca acesta să fie de real folos atât personalului medical din Bucureşti şi din ţară cât şi mai ales publicului larg, interesat de informaţie şi consiliere medicală de calitate, veridică, credibilă, din cele mai competente surse, înaintea vizitei propriuzise la medic, pentru care revista militează permanent.

Redacţia Săptămâna Medicală

Cine numeşte lupi la stână ? Cine elaborează metodologiile … de exceptare de răspundere ?

Puţini manageri de spital numiţi în primul val de Nicolăescu, în urmă cu aproximativ 3 ani au rezistat pe post. Unii au fost îndepărtaţi după stagii scurte, fiind găsiţi cu nereguli strigătoare la cer, alţii au fost schimbaţi cu mare greutate, cu contestaţii şi chiar cu procese în instanţă. Avuseseră toţi înainte de numire de luat un concurs cinstit pentru ocuparea fotoliilor respective, după ce mai înainte urmaseră nişte cursuri nu uşoare de management medical.
Acum, noul ministru al Sănătăţii face acelaşi lucru ca şi cel dinaintea sa : schimbă directorii de spitale. Cum poate fi explicată această lipsă de performanţă managerială care motivează demiterile în masă?
Nu ar trebui destituiţi întâi/şi aceia care au numit în aceste cazuri lupi paznici la stână ? Dacă un manager este demis pentru că a administrat catastrofal un spital, responsabilitatea numirii a 431 de astfel de manageri cui aparţine ? Nu cumva ar trebui trase la răspundere acele comisii care au validat numirile ? Sau aceleaşi comisii îi contestă acum pe conducătorii înscăunaţi tot de ei ? Si asta după ce criterii ? Cât de corectă şi de serioasă este această Metodologie de calcul al indicatorilor de performanţă ai managementului spitalului, dacă tot ea defineşte situaţii atât de puerile în care un manager poate fi evita evaluarea ? Astfel, conform acestei metodologii, sunt exceptaţi de la evaluare manageri care:

- au fost numiţi cu caracter interimar ;
- nu au condus spitalul o perioadă de min. 6 luni în anul 2008 ;
- se află în litigiu cu Ministerul Sănătăţii;
- se află în incapacitate temporară de muncă ;
- şi-au prezentat demisia în perioada de evaluare.

În România, lucru ştiut şi vechi, orice manager (dacă are un minim simţ de prevedere…) până trece iureşul se poate interna şi la ospiciu dacă vrea sau, în orice caz, îşi confecţionează lesne un statut care să-l încadreze în oricare 4 din cele 5 variante (legale) prin care va eluda răspunderea legală ! Aşa sunt făcute la noi legile şi …metodologiile !

Rezultatul este incontestabil, se poate constata din raportul ministrului, conform acestei Metodologii au scăpat de evaluare aproape de două ori mai mulţi manageri decât au picat-o !

Călin Mărcuşanu

Medicina modernă câştigă teren în faţa “calculaţiilor astrologice”

Rămase chipurile din vremea dacilor, calculaţiile şi interpretările astrologice şi-au pierdut astăzi mult din audienţa din alţi ani. Pe măsura creşterii accesului la informaţie, acum când medicina face progrese tot mai vizibile şi când se derulează atâtea programe naţionale de sănătate tot mai ferme, mai bine finanţate şi mai bine organizate şi mediatizate, cine să mai creadă în asemenea ghicitori în stele, atoatecunoscători şi vindecători, farsori şi şarlatani, veniţi în special din Est-ul plin de miracole, de bioenergie, propovăduitori ai pseudoştiinţei?
Anunţurile (din ce în ce mai rare) ale unor asemenea servicii probabil că nu sunt puse sub incidenţa penală în categoria escrocheriilor, fiind considerate mai degrabă hilare prin anacronismul şi diletantismul în care acestea sună, vă cităm un scurt fragment :

“Astrolog cu o vastă experienţă vă stau la dispoziţie pentru întocmirea hărţii dvs: natală (?!), medicală, financiară, previzională, intoarcerea roţii, harta firmei dv. Orice informaţie importantă, orice lecţie în viaţă, decifrări şi lecţii de astrologie.”, adică orice este nevoie se găseşte la ei (nota. Red.).
Apelarea la aceşti extratereştri este un mod de distracţie de care lumea s-a cam plictisit, chiar şi cei care nu au ce face cu banii, listaţi în sus-menţionatul anunţ: “vedete si artisti, afaceristi din Bucuresti si din tara, persoane din domeniul medical, firme si persoane din clase sociale diferite, incluiv stabilite in afara tarii: Usa, Spania, Grecia sau Germania si chiar persoane din top 300” (e tare!).
Dovada scăderii interesului o constituie reducerile la tarifele pentru astfel de servicii:
“Pentru a veni în spijinul tuturor am lansat în perioada 18 aug - 18 septembrie un program de reduceri, 50 ron pentru oricare astrogramă comandată” (am ieşit din promoţie...).

Iată o altă mostră de subcultură şi anacronism care reiese din anunţ: “metoda de descifrare a tainelor vieţii omului pe pământ, adusa la pragul de stiinţă, a interesat de-a lungul timpului regi, conducători, presedinţi şi impăraţi...”.
Dar dacă vă spun că la aceste şedinţe de misticism merg şi distrează chiar unii medici cu titluri mari?

Ce e bine să mâncăm?

(mai 2007)
Principalele cauze ale mortalităţii sunt într-adevăr cât se poate de banale: alimentaţia neraţională (includem sarea şi grăsimile), sedentarismul, consumul exagerat de alcool, fumatul, stresul.
Există desigur şi cauze de deces mult mai „interesante”: aberaţiile genetice (atenţie, unele sunt suspectate a se declanşa încă din starea prenatală, tot datorită unui regim alimentar incorect al mamei!), unele virusuri rare (sau de ultimă generaţie !) care nu şi-au găsit încă antidot sau pur şi simplu morţi fulgerătoare, datorate accidentelor (de circulaţie sau de altă natură).
Caracterul iraţional, vicios şi pofticios al omului, care se constituie în principale cauze, banale dar sigure, generatoare de boli incurabile, dau de lucru unor armate de medici pe post de Don Quijote, care se lupta cu morile de vânt. Înainte de a degenera în boli incurabile, nevinovatele păcate omeneşti menţionate sunt tot mai frecvent obiectul interzicerii medicale şi subiectul campaniilor mediatice.
O luptă pe viaţă şi pe moarte se poartă la confluenţa între diverse culturi în ceea ce priveşte o alimentaţie raţională şi sănătoasă. Există 15 porunci ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii împotriva cancerului care vizează mai ales lupta împotriva consumului exagerat de produse rafinate. Presa pseudomedicală dar şi publicaţii medicale serioase preiau de la anumite populaţii tradiţii de alimentaţie străvechi. Civilizaţia computerizată revine la aşa-zisa medicină empirică. Se vorbeşte despre alimentele cu dublă personalitate: painea albă, zahărul rafinat ş.a., cu efecte „secundare” de adevărate otrăvuri. Studii serioase atenţionează că însăşi compoziţia chimică a plantelor, a legumelor şi a fructelor s-a schimbat. În unele ţări a fost interzisă cultivarea OMG-urilor (organisme modificate genetic) dar există şi cercetători care susţin avatajele OMG-urilor, care acceptă experienţele de clonare pe animale ca şi aplicaţiile acestora în medicină. Este indiscutabil mult adevăr în campaniile de discreditare a unor alimente sau de limitare a consumului lor. Din ce în ce mai mult, oamenii se gândesc ce e bine să consume şi, acum, când există diversitate, se întorc la soia.
Călin Mărcuşanu

Au sosit minşiunile !

(iunie 2007)

Un medic care practicase cu ani în urmă într-un sat izolat din Apuseni, actualmente şef de secţie la o clinică bucureşteană, îşi amintea deunăzi de „strigarea” cu care poştaşul local vestea sosirea ziarelor, odată la 2 zile: „Au sosit minşiunile!” Faptul vorbeşte de la sine despre rezerva pe care şi astăzi cititorii (locuitori oricât de izolaţi pe harta ţării) o au faţă de ştirile din ziare. Din păcate, din sete de senzaţional sau din reaua credinţă a multor ziarişti sau publicaţii, această neîncredere în veridicitatea faptului relatat, în sinceritatea opiniei sau în obiectivitatea unei anchete jurnalistice este „cultivată” în continuare şi confirmată mereu de discrepanţa între ce vine scris şi realitate.

Destule „bombe” au fost lansate în presă şi s-au dovedit simple jocuri de artificii (din punct de vedere mediatic). Astfel, s-a spus că la spitalul judeţean din Satu Mare o femeie a murit de tromboembolism datorită lipsei medicamentelor, anume acele anticoagulate care i-ar fi putut opri hemoragia. Faptul a fost infirmat de comisia de control de la Bucureşti, condusă de reputatul medic prof dr. Gh Peltecu, care a constatat la faţa locului că „stocurile de anticoagulate erau suficiente pentru a-i fi aplicată profilaxia şi terapia bolii tromboembolitice” dar că „medicii au neglijat un factor de risc important – obezitatea pacientei”.
Este clar că un ziar se vinde mai bine dacă se moare din lipsă de medicamente (scandalul poate duce la demisia ministrului sau chiar la căderea guvernului !) şi se vinde mai slab dacă se moare „banal”, datorită obezităţii (ca factor de risc recunoscut în tromboembolism, şi atunci nimeni nu mai are nimic de comentat).

Pe de altă parte, ziarele nu ştiu să speculeze fapte cu adevărat senzaţionale, îngropându-le în articole banale, nediferenţiatoare şi mai presus de toate insuficient documentate, care reclama unanim „îngrijorarea” privind epuizarea stocurilor de medicamente. Altfel, dacă ar fi fost mai bine informate, ar fi putut relata câteva adevărate semne de boală care necesită tratament urgent:
„În jud. Călăraşi, com Chirnogi, medicii au eliberat într-un weekend 700 de reţete. La Iaşi, dr. MIRON OANA LUCIA a eliberat în luna aprilie a.c. 764 de reţete la 712 CNP-uri. Tot la Iaşi, societatea IASSYFARM a eliberat în 14 zile medicamente pe 7 756 de reţete”, conform unor anchete realizate de comisii specializate ale ministerului sănătăţii.

Călin Mărcuşanu

Revizia la maşină ai făcut-o. Dar a sănătăţii tale ?

(10 decembrie 2007)
Se ştie că normele de participare la traficul rutier pe drumurile publice impun verificări tehnice periodice, fără al căror aviz conducătorul auto poate să fie aspru sancţionat sau, în anumite condiţii, el poate intra chiar în incidenţa penalului. Dacă această impunere a verificării stării autoturismului este justificată de pericolul pe care l-ar reprezenta pentru comunitate circulaţia unor autoturisme „cu vicii de sănătate”, atunci de ce nu s-ar da o lege care să ne oblige la un control medical periodic, dat fiind că sănătatea fiecăruia nu mai este demult o chestiune care să privească numai pe fiecare dintre noi în mod individual.


Astfel, dacă luăm numai „Programul integrat al MSP de combatere a bolilor ficatului”, derulat de către CNAS în 2006, au beneficiat de tratament 3507 pacienţi cu hepatită cronică virală B, C şi D şi ciroză hepatică HBV, C şi D, cheltuielile decontate din FNUASS pentru tratamentul acestor bolnavi fiind de 139.195.455,73 RON, adică valoarea controlului general a peste un milion de persoane (dacă e să luăm în discuţie numai costurile tratamentelor !). În luna mai 2007, la nivel naţional, (numai la nivelul lunii mai), se aflau în tratament 3126 pacienţi cu hepatită cronică virală B, C şi D şi ciroză hepatică HBV, C şi D, costul terapiei acestora (numai pe luna mai) fiind de 16.150.760,92 RON.
Sunt o multitudine de programe şi campanii, precum “Uniţi împotriva cancerului !”, „Carta Europeană pentru prevenirea bolilor cardio-vasculare”, Campania de vaccinuri antigripale necesare imunizării populaţiei în sezonul 2007-2008, Programul pentru descurajarea fumatului, campania anti SIDA prin inaugurarea CENTRULUI ROMÂN HIV SIDA ş.a. care au toate acelaşi concept: ”Merg la medic înainte să mă doară ceva”. Pentru că este “mai simplu, mai ieftin şi nu doare” să previi.

La fel ca şi în cazul conducătorilor de autoturisme neverificate tehnic, persoanele care refuză controlul medical periodic şi cu atât mai mult pacienţii care întrerup terapia, mai ales în cazul bolilor transmisibile, sunt „pericol public” şi ar trebui să se supună unei legislaţii mai severe.

Călin Mărcuşanu

Pe urmele agentului…gripal

(25 ianuarie 2008)
“Medicul acţionează de multe ori ca un detectiv” spunea cândva directorul unui spital. “Anamneza pacientului efectuată de medic, deosebit de importantă în găsirea cauzelor bolii, seamănă cu activitatea investigatorului unei crime, indispensabilă stabilirii circumstanţelor agresiunii” şi-a continuat acelaşi medic argumentaţia. Putem continua şi noi lista de similitudini: antecedentele medicale ale persoanelor cu care bolnavul a venit în contact sunt echivalente cu antecedentele penale ale suspecţilor. Tot aşa, agenţii patogeni pot fi echivalaţi cu lista martorilor dintr-un caz judiciar iar analizele medicale necesare detectării naturii bolii se efectuează cu aparatură similară cu aceea dintr-un laborator criminalistic pentru determinarea amprentelor şi a altor probe incriminatorii.

Aceeaşi impresie o produce acum situaţia creată de epidemia de gripă, care poate fi comparabilă cu tulburarea liniştii publice cauzată de crime multiple. Acum, inamicul public, “criminalul în serie” este virusul gripal, pe care Institutul de “Criminalistică” Cantacuzino l-a identificat în această dimineaţă ca având tulpina H1N1 (alias Agentul 09).
Ministerul Sănătăţii a alertat toate secţiile de “poliţie” pentru monitorizarea crimelor având aceeaşi manieră şi autor. Au fost raportate 38 de cazuri : 16 în Bucureşti, 8 Constanţa, 2 Galaţi, 2 Buzău, 8 Iaşi, 1 Braşov, 1 Sibiu. Întrucât în Europa nu mai puțin de 14 state au raportat cazuri similare, Bulgaria şi Austria raportând o intensitate crescută, se pare că este vorba de o reţea “criminală” cu ramificaţie internaţională. O ştire de ultimă oră ne informează că puternicul virus a fost “arestat” pe aeroportul Henry Coandă şi izolat în eprubetele Institutului de Boli Infecţioase Matei Balş. Se pare că acest virus era o verigă importantă din lanţul ... slăbiciunilor, 50% din victimele sale (19 bolnavi) fiind în acest moment spitalizate.


Măsura întreprinsă de Comisia de experţi în “criminalistică”, formată din medici, de imunizare prin vaccinare a populaţiei, a avut efect pe 95% din cazuri. S-a recomandat ca în spitale şi unităţi de învăţământ să se facă triaj epidemiologic zilnic iar personalul medical şi copiii bolnavi să fie „sacrificaţi” (trimişi acasă).

Călin Mărcuşanu

Statistici sinistre privind incidenţa bolilor oncologice - MS dublează într-un singur mandat fondurile alocate programelor anti-cancer

(5 februarie 2008)
Ministerul a efectuat recent un control privind modul în care este derulat programul de tratament al bolnavilor cu afecțiuni oncologice. Această masură de ordin administrativ are menirea că verifică modul în care au fost utilizate fondurile alocate programelor anti-cancer, corectitudinea indicatorilor raportaţi, identifică disfuncţionalităţi în ceea ce priveşte achiziţiile de medicamente citostatice. În ansamblu, controlul dovedeşte preocuparea autorităţilor sanitare privind evoluţia celei de-a doua cauză a mortalităţii la noi şi în întreaga lume.
Sunt salutare şi unele măsuri luate în 2007, de descentralizare a medicamentaţiei oncologice, fapt care permite accesul bolnavilor la medicamentele citostatice prin orice farmacie, gratuit şi fără plafon, pe bază de prescripţie medicală din localitatea de domiciliu.

De asemenea, bugetul programului naţional de prevenire şi tratament al cancerului a fost mãrit de la 220 milioane RON în 2004 la 350 milioane RON în 2007. În 2008 s-a estimat un necesar de aproximativ 550 milioane RON. Creşterea bugetului mai mult decât dublu are în vedere atât oferirea a unui tratament mai bun fiecărui bolnav dar şi creşterea continuă a incidenţei afecţiunilor oncologice.

Pentru că statisticile (oficiale) sunt sinistre: numãrul de pacienţi înregistrati cu cancer în România la sfârşitul anului 2005 a fost de 354 572 (prevalenţã 1,6%) din care 4467 sunt copii 0- 14 ani.
De asemenea, cazurile noi de cancer care se adaugã în fiecare an sunt de aproximativ 55.000 pacienţi (incidenţã 252 la 100000 locuitori) din care 165 la vârste sub 14 ani.

Cancerul pulmonar este prima cauza de mortalitate prin cancer in lume (17% la barbati si 12% la femei). Aproximativ 7,3% din bărbati mor anual datorită cancerului de prostată, a doua cauză de deces prin cancer după cancerul pulmonar.
Cancerul mamar reprezinta prima cauza de deces prin cancer la femei (incidenta de 56,84/100000), pe locul doi situându-se cancerul colului uterin (33,3/100000).
Cele mai frecvente cancere la copil (60%) sunt leucemiile acute maligne.

Totuşi, este îmbucurător faptul că speranţa de supravieţuire creşte de la an la an, la mai toate formele de cancer, ajungând la 80-90% în cazul tumorilor specifice copilului descoperite în stadii incipiente, atât prin îmbunătăţirea metodelor terapeutice cât şi prin programele de conştientizare a populaţiei.

Redacţia

De ce nu se privatizează spitalele?

(25 februarie 2008)
Unul din punctele cele mai reformiste din programul acestui mandat al ministrului sănătăţii era privatizarea spitalelor: păstrarea sub controlul statului a unui minim de unităţi, în special a spitalelor de urgenţă şi vinderea celorlalte către investitori privaţi care vin cu fonduri şi programe de dezvoltare. Există deja în România sisteme de privatizare verificate din care unele s-ar preta la sistemul sanitar. De ce nu se întâmplă nimic din toate acestea?
Oare sănătatea este un domeniu mai sensibil şi mai strategic şi atunci statul se gândeşte să-l aibă el în grijă la fel cum face cu alte sectoare, de exemplu sectorul agro-alimentar sau energetic? Nu credem că asta e soluţia pentru că în România se moare la fel atât de boli şi cât şi de foame sau frig.

Poate că sectorul de sănătate publică este atât de profitabil pentru stat (cca 5 miliarde de euro) încât constituie o resursă decisivă la buget şi nu poate fi lăsat din mână (aşa cum a lăsat din mână sectorul energetic al ţării, care este pe jumătate vândut)?
Iarăşi nu credem acest lucru pentru că mai nou oamenii dau mai mulţi bani pe factura de gaze şi lumină decât plătesc contribuţia la fondul de sănătate. Plus că banii pentru medicamente se duc oricum în reţelele farmaceutice private.


Poate fi considerată unitatea spitalieră un obiectiv mai greu de manageriat din lipsă de manageri calificaţi şi cu experienţă? Totuşi în ultima perioadă au fost numiţi sute de manageri de spital. Credem că măcar crearea unei alternative ar fi fost benefică: de exemplu, din cele câteva spitale oncologice de stat măcar unul să se fi privatizat. De ce nu avem nici măcar o privatizare pilot la un spital fost de stat?

De fapt, analizând relaţia contractuală a spitalelor de stat cu Casele de Asigurări de Sănătate, prin care spitalele primesc fonduri de la Case pe baza punctajelor acumulate în urma activităţii medicale efectuate (normate şi verificate de către plătitor), s-ar chema că în fond ele funcţionează după un sistem concurenţial, aşa cum se întâmplă în sectorul privat. Adică un spital care are activitate mai multă şi mai complexă primeşte bani mai mulţi şi se va dezvolta pe această bază economică, la fel ca orice întreprindere privată. În plus, un spital privat în care mulţi bolnavi se fac bine într-un timp scurt se cheamă că este eficient, este competitiv şi poate să acceadă inclusiv la fonduri structurale sau alte surse nerambursabile ocazionate de intrarea României în Uniune.
Din punct de vedere economic, întârzierea privatizării spitalelor face să se piardă fonduri care ar fi intrat în ţară în contul sectorului privat de sănătate care din păcate practic nu există (cu doar 5%).
Călin Mărcuşanu

Despre gripe şi pneumonii, numai de bine !

(25 martie 2008)
Raportul săptămânal al MS privind situaţia la nivel naţional a infecţiilor respiratorii şi a gripei este optimist: un singur deces prin pneumonie, la grupa de vârstă de peste 65 de ani. Pe ansamblu, numărul total de îmbolnăviri a fost cu 11% mai mic în săptămâna 17-23 martie, în comparaţie cu săptămâna precedentă (înregistrându-se creşteri doar în judeţul Giurgiu şi în Municipiul Bucureşti). De asemenea, numărul total de infecţii respiratorii pe categorii – pneumonie, IACRS (infecţii acute respiratorii superioare) şi gripă - este sub „maxima aşteptată”, ne anunţă comunicatul MS.
Iată că scăpăm „ieftin” din această iarnă: acolo vreo 570 de cazuri de gripă (din care 67% internate), aproape 400.000 de viroze (una la 45 de români!), 140.000 de pneumonii (cu câteva zeci de decese), aceste evenimente fiind petrecute în proporţie de 95% la persoane nevaccinate antigripal.
De la începutul sezonului rece, prin programul MSP, s-au vaccinat aproape 3,6 milioane persoane, adică populaţia considerată cu risc (vârstnici din categoria peste 65 de ani, copii din intervalul 0-14 ani, alte persoane cu rezistenţă scăzută). Dacă 16% din populaţia României a fost vaccinată antigripal (cea cu risc, prioritară pentru Program), putem aprecia că restul de cca 18,4 milioane de români nevaccinaţi, în general persoane active considerate cu rezistenţă mai mare la infecţii respiratorii, nu sunt chiar aşa de imune la aceste probleme medicale, analizând procentual raportările statistice ale MS. Nu putem însă imagina ce ravagii ar fi făcut anul acesta gripa dacă MS nu ar fi demarat programul de vaccinare, măcar pentru priorităţile menţionate: copii, bătrâni şi bolnavi cronici. În fond, statisticile arată un succes deosebit al vaccinării (cu un raport de îmbolnăvire de 3/100 vaccinaţi/nevaccinaţi, la un raport de vaccinare de 16/100). Persoanele cu risc major de îmbolnăvire au fost bine protejate prin Program, iar cei fără risc s-au îmbolnăvit mai des !
Totuşi, se poate reduce încă şi mai mult numărul de îmbolnăviri, fără cheltuieli suplimentare, doar respectând câteva reguli simple şi sfinte, pe care medicii le recomandă gratis: igiena individuală - spălarea mâinilor, strănut şi tuşit în batistă, alimentaţie bogată în vitamine şi minerale.

Călin Mărcuşanu

Ministrul « contabil » şi echipa sa de 11000 de medici de familie !

(5 martie 2008)
Aflat la recentul Congres al Medicilor de Familie, ministrul (contabil) Eugen Nicolăescu a încălzit sufletul celor prezenţi (preponderent medici de familie) pe care i-a salutat ca membri ai celei mai competente (şi numeroase) echipe pe care un ministru „contabil” ar fi putut să o formeze vreodată ! „Este echipa de 11 000 de medici de Medicină de Familie pe care m-am bazat şi cu care am împins înainte reforma din sectorul medical” a afirmat ministrul Nicolăescu, apreciind că relaţia dintre minister şi medicii de familie era înainte de 2005 (anul numirii sale în funcţie) „doar un dialog al surzilor”.

Un element principal al strategiei reformei Nicolăescu a fost reconsiderarea medicinei de familie ca instituţie fundamentală pentru sănătatea populaţiei, după un model britanic, funcţional şi eficient. Cel mai important efect (benefic pentru medicii de familie şi usturător pentru spitale) a fost transferarea unor importante fonduri alocate pentru sănătate din zona spitalicească (mai costisitoare), în zona prespitalicească. „Medicul de familie a devenit practic trezorierul sistemului medical” a spus Nicolăescu, care a arătat că asistenţa medicală spitalicească, unde se consumau cele mai multe fonduri, are buget în 2008 sub 50% din fondurile CASEI, faţă de 65% cât a cheltuit în 2005. Într-adevăr cifrele arată o schimbare importantă, întâi în ceea ce priveşte orientarea fondurilor din sănătate. Astfel, «în următorii 2-3 ani, procentul va ajunge la 35-40% maxim » a avertizat ministrul Nicolăescu.
Se poate spune că medicina primară a beneficiat de cea mai substanţială finanţare de la nominalizarea ei ca specialitate clinică. Medicul de familie are « pâinea şi cuţitul » în Programul de evaluare a stării de sănătate a populaţiei (PESSP), care va continua cel puţin cinci ani, în funcţie de rezultatul analizei riscurilor pe diverse boli, pentru această acţiune fiind alocate anual câte o sută de milioane de euro.Tot medicii de familie vor stabili în fazele care vor urma ale Programului la ce analize se va renunţa şi ce analize noi vor trebui introduse suplimentar. Acelaşi medic de familie, deţinând întreaga istorie a patologiilor pacienţilor săi, filtreaza peste 80% din internările în spitale. Se fac economii importante în costuri prin tratare la domiciliu şi prin măsurile profilactice iar pacientul suferă mai puţin (inclusiv la buzunar).
Călin Mărcuşanu

Ministerul creşte cota de alimente în spitale

În preajma sfintelor sărbători de Paşte, Ministerul Sănătăţii anunţă majorarea alocaţiilor de hrană în spitale cu cote diferite funcţie de boală, sex, categorie de vârstă.

Prin anii de început de austeritate ai regimului ceauşist (adică 77-79, perioadă care avea să continue şi agraveze în deceniul care a urmat), pe când eram stagiar la o întreprindere din provincie, mi s-a întâmplat ca un coleg, bucureştean şi stagiar ca şi mine, să primească de acasă un pachet conţinând circa 10 bucăţi de muşchiuleţ de porc, pe care m-a rugat sa-i ţin eu în frigider, în congelator, el nefiind dotat (încă, la acel moment) cu un asemenea accesoriu. Deşi eram abia în 79 (adică ani încă buni faţă de ce avea să vină), un asemenea colet era neobişnuit, chiar suspect, ca un lingou de aur sau un OZN. Deja la restaurante se servea salam prăjit pane în loc de friptură, pentru că nu se mai găsea carne, fiind exportată. De aceea, misterul muşchiuleţilor lăsaţi fără nici o explicaţie era apăsător şi trebuia rezolvat neîntârziat. Am fost mult mai liniştit când colegul m-a asigurat a doua zi, la birou, că are „trufandalele” din sursă sigură (de la o mătuşă care lucra într-un spital din Bucureşti).

Desigur că de atunci (mai ales în ultimii ani) s-au schimbat mult lucrurile, atât în spitale cât şi în sistemul de alimentaţie publică în general. Dacă intri în orice măcelărie, nu mai cumperi cârlige sau adidaşi ci orice îţi doreşti. Sunt convins că abundenţa tot mai mare de produse alimentare care caracterizează în general piaţa de retail din România nu putea să nu aibă efecte bune şi în modul de alimentaţie din spitale. Sunt de domeniul trecutului penuria cruntă de alimente şi principiul „alimentaţiei raţionale”, care motivau (prin înfometare!) sustragerea de alimente şi subalimentarea bolnavilor internaţi în spitale.

Aşa cum relevă recentul raport al Ministerului Sănătăţii, se au în vedere creşteri de cote în alimentaţie pentru diferite categorii de bolnavi internaţi, pe grupe de patologii şi vârstă: bolnavi TBC şi HIV/SIDA adulţi/copii, bolnavi hepatită, neoplazici, diabet adulţi/copii, arşi, lăuze, bolnavi din leprozerii, bolnavi psihici, copii născuţi prematur, însoţitori ai bolnavilor, străini internaţi în unităţi de gerontologie şi geriatrie etc.
Călin Mărcuşanu

Să avem încredere în medici ! - SM 49

Aproximativ 15% din medicii români în activitate (care mai sunt în ţară), mai exact 4836 de proaspăt absolvenţi ai facultăţilor de medicină, stomatologie şi farmacie susţin anul acesta concursul pentru obţinerea gradului de medic specialist. Candidaţii sunt în proporţie de 95% din reţeaua Ministerului Sănătăţii Publice, restul aparţinând reţelelor medicale ale altor ministere.

Circa 90% dintre concurenţi au optat pentru specialităţi medicale altele decât stomatologie sau farmacie, ceea ce dovedeşte o oarecare saturaţie a interesului pentru acestea din urmă la momentul actual.Mai departe, traseul şi cariera medicilor specialişti rămân incerte.
Cu toate că în 2007, universităţile de medicină şi farmacie din ţară au scos la concurs 2437 locuri, cu 282 mai mult faţă de anul trecut, lupta pentru ocuparea unui post de medic în reţeaua publică urbană rămâne deschisă şi acerbă. Asta cu tot deficitul de medici existent per cap de locuitori în România, atât rezultat din moştenirea istorică (prin grija Partidului) cât şi exodului de cadre medicale din ultimii ani (medici dar şi asistenţi). Interesul şi efortul medicilor generalişti pentru specializare este evident.
Cu cât este mai specializat, cu atât medicul are mai mari şanse la un loc de muncă în afară şi chiar dacă rămâne în ţară, el va fi în avantaj atât financiar cât şi profesional. Dar, examenul de medic specialist este abia primul pas într-o carieră medicală.
Pentru că, după obţinerea gradului de medic specialist, vor urma încă multe alte examene: de medic primar, pentru diferite supraspecializări şi competenţe medicale, eventual o a doua specialitate complementară primei specialităţi.

De ce ajungem târziu la oncolog ? Politica struţului? - SM 61

Dacă cineva primeşte diagnosticul bolii de cancer, acest lucru poate echivala cu o condamnare la moarte. Greşit, pentru că se ignoră progresele făcute de medicină în ceea ce priveşte bolile oncologice. Acestea devin pe scară tot mai largă ori perfect vindecabile (mai ales dacă sunt depistate în faza I, cum sunt cancere de piele, de laringe, de sân, de tiroida, rectal ş.a.) ori evoluţia lor poate fi controlată, cu condiţia să se ajungă cât mai din timp la medic. Există programe de depistare precoce, există mijloace de investigaţie medicală adecvate. Pentru femei este obligatoriu să se facă periodic teste papanicolau, mamografii, controale ginecologice. Acum se realizează vindecarea cancerului de col uterin în proporţie de 95% - 100%! De asemenea, pentru barbaţii trecuţi de 50 de ani este “onorabil” să-şi facă la 2-3 ani măcar o radiografie pulmonară şi un tuşeu rectal, atâta vreme cât incidenţa cancerelor pulmonare şi de prostată sunt foarte mari după această vârstă. Trebuie ştiut că şi cancerul rectal este perfect vindecabil dacă este depistat în faza primară.
Principala cauză a mortalităţii prin cancer este la bolnav nu la medic. Tot mai puţine cancere sunt incurabile, acelea care sunt mai greu de depistat, nu prezintă semne clinice şi ajung “neobservate” în faze avansate. Dar atunci când apar semne de boală evidente, bolnavul fie le ignoră, fie le tratează cu indiferenţă şi tot nu merge la consult, din diverse motive. Sunt dificultăţi care apar în comunicarea dintre medic şi pacient. Acesta trebuie să meargă imediat la medic, cu curaj şi plin de speranţă când apar “indicii” ale unei posibile boli (unele indicii foarte cunoscute, de notorietate deja în cazul cancerelor de sân şi prostată). Politica “struţului” nu este buna ! Există diverse cauze care determina pacientul să amâne consultul şi investigaţiile medicale, pe care le vom analiza în ediţiile următoare ale Săptămânii medicale. De asemenea, vom vorbi pe larg despre consecinţele amânării prezentării la medic. Importanta unui tratament facut la timp este mare, atât din punct de vedere al speranţei de viaţă şi al reducerii suferinţei bolnavului cât şi a costurilor, în fond, ale acestui tratament.

Ce trebuie să facem este să mergem periodic la medic, să nu ne neglijăm, aşa cum nu neglijăm inspecţia tehnică la maşină o dată la doi ani sau curaţenia de primăvara !

Este şi o vorbă pe care ne -o spunem unul altuia: “ Ai grijă de tine” !

Calin Marcusanu

32 de directori de spital supăraţi! - SM 62

32 de manageri ai unor spitale din reţeaua publică au fost demişi de către Comisia de evaluare a Ministerului Sănătăţii, analiza fiind realizată pe baza activităţii din 2007. Printre aceste unităţi găsim 6 importante spitale bucureştene, dintre care 4 au contracte cu CNAS: Spitalul „Colentina”, Spitalul „de Arşi”, Spitalul de Urgenţă „Sf. Ioan” şi Spitalul de Stomatologie iar alte două unităţi sunt subordonate direct MSP (Institutul „Alfred Rusescu” şi Institutul Naţional de Recuperare, Medicină Fizică şi Balneologie). Pe lista spitalelor găsite cu vicii de management mai figurează un spital judeţean (din Miercurea Ciuc), alte 5 mari spitale de specialitate (printre care Institutul de Gastroenterologie şi Hepatologie Iaşi, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Louis Ţurcanu” din Timişoara), 4 spitale municipale şi restul spitale orăşeneşti, comunale, sanatorii şi centre de sănătate. Interesant este că doar 3 manageri NU au contestat decizia Comisiei de Evaluare, restul au reclamat mai sus, la Comisia Centrală de Evaluare, care însă a confirmat tuturor contestatarilor corectitudinea deciziei de desfacere a contractului de management.

Demiterea unui director de spital nu este o acţiune simplă, să ne amintim că au fost directori care au refuzat pur şi simplu să părăsească „hotelul” (acum doar au contestat verdictul Comisiei). Şi nici o decizie uşoară nu este schimbarea unui director, inclusiv dpdv economic, perioadele de interimat sau de predare/primire a scaunului însemnând blocaje decizionale la nivelul unităţii.
Consider că pe fondul unei lipse de personal calificat în management sanitar (au fost doar 1-2 candidaţi pe post), totuşi numirile în aceste funcţii se fac prea uşor, dacă nu cumva şi destituirile nu se fac la fel de uşor. Pentru că există spitale cu bugete uriaşe care nu trebuie lăsate sub forma de „experiment medical” la dispoziţia oricui. Dacă nu avem manageri cu experienţă, ei ar trebui măcar mai bine „responsabilizaţi” prin contract, iar competenţa şi priceperea să le fie urmărite permanent, din interior, nu doar prin controale „inopinate” pentru a se ajunge mult mai rar la demitere. Câte controale, avertismente şi sancţiuni au primit directorii de spital înainte de a fi demişi, dacă par atât de surprinşi şi nemulţumiţi de decizia Comisiei de evaluare?

Calin Marcusanu