Anxietatea de performanta (“de ce avem emotii crescute?”)

Aici vorbim de doua notiuni diferite. Pe de o parte se afla experienta anxioasa banala( situatii cu care nu ne-am mai confruntat si in care intervine echipamentul genetic menit sa ne protejeze), - de cealalta parte, se afla pacientii care sufera in mod regulat de o anumita frica fata de situatii comune usor de depasit, frica ce poate deveni obsesie.Din momentul in care anxietatea devine centrul vietii individului, se amplifica devenind patologica.

A realiza ceva,a actiona, a vorbi in fata unui public ,oricat de restrans ar fi, creeaza anxietate manifestata prin trei componente:

- Un ansamblu de ganduri (discurs interior,imagini)

- Simptome fizice (dificultati respiratorii, tremor, palpitatii, transpiratii)

- Comportamente de evitare sau limitare a neplacerii date de emotii.

Este important sa subliniem cercul vicios, ganduri – comportamente.

Prima dorinta atunci cand suntem evaluati este sa ne putem comporta normal,eficient, sa avem senzatia de control asupra corpului si gandirii noastre.

Simptome fizice date de neliniste, senzatia de lipsa de echilibru, voce sugrumata, scaderea fluiditatii si coerentei verbale, pozitia rigida, vor accentua impresia pierderii controlului.

Gandurile negative domina si determina la randul lor o reactie fiziologica: uscaciunea gurii, transpiratii, vertij, tahicardie, impresia de “catastrofa” inchizand cercul vicios sau escaladand in continuare sentimentul de panica. Se inradacineaza teama de esec, evitarea situatiilor cu demonstrare a performantei, scade stima de sine, apare depresia.

Este utila abordarea terapeutica cognitiv-comportamentala sprijinita initial, in functie de simptomatologie, de medicatia de specialitate, pentru succesul antrenamentului in situatiile fobice.

Dr Elimia Tint, medic primar psihiatru

Psihotop - cabinet psihiatrie

www.psihotop.ro

TESTELE DE SCREENING PRENATAL

In ultimii ani au fost introduse in Romania o serie de teste ce evalueaza starea de sanatate a copiilor inca din timpul vietii intrauterine, teste deja de rutina pentru majoritatea spitalelor de profil din strainatate si care au menirea de a reduce stresul emotional de pe toata perioada sarcinii.

Aceste teste se impart in doua categorii:
• teste genetice de screening (neinvazive) - testul combinat si triplul test - realizate dintr-o mica cantitate de sange recoltata de la mama si care ofera informatii despre gradul de risc pentru anumite anomalii fetale si
• teste genetice de diagnostic (invazive) - biopsia de vilozitati coriale si amniocenteza urmate de efectuarea cariotipului fetal.

TESTUL DUBLU (COMBINAT) se realizeaza in saptamanile 11-13,6 de sarcina si consta in masurarea ecografica a translucentei nucale si in dozarea din sangele matern a nivelurilor free β–hCG (subunitatea β a hormonului gonadotrofinei corionice umane) si PAPP-A (proteina plasmatica A asociata sarcinii). Acest test permite identificarea fetilor cu risc crescut pentru sindrom Down (trisomia 21) - nivelul seric de free β-hCG este crescut, in timp ce nivelul seric de PAPP-A este mai mic si pentru sindrom Edwards (trisomia 18) - nivelurile serice ale celor doi hormoni sunt semnificativ reduse.
Testul combinat detecteaza 91% din fetusii cu sindrom Down (cu o rata de 2.5% rezultate fals pozitive) si 97% din cei cu sindrom Edwards (cu o rata de 0.2% rezultate fals pozitive). Sindromul Down si sindromul Edwards sunt doua dintre cele mai frecvente anomalii cromozomiale, avand o incidenta de 1/700 si respectiv 1/6000 nou-nascuti.

TRIPLUL TEST se realizeaza in saptamanile 14,1-21 de sarcina si se bazeaza pe determinarea nivelurilor alfa-fetoproteinei (AFP), estriolului neconjugat (uE3) si a gonadotrofinei corionice umane (HCG) din sangele matern. Acesti markeri au valori modificate in anumite afectiuni cum ar fi defectele de tub neural (nivelul de AFP creste foarte mult) sau anomalii cromozomiale ca trisomia 21 (creste peste limita acceptabila nivelul de HCG, iar nivelurile de AFP si uE3 sunt mai scazute decat media) si trisomia 18 (nivelurile celor trei markeri serici sunt mult scazute fata de minimul acceptat).
Datele cantitative obtinute sunt introduse intr-un soft special alaturi de o serie de informatii despre gravida si sarcina respectiva (varsta materna, varsta gestationala, sarcina gemelara sau FIV, rasa, greutatea inaintea sarcinii, numar de tigari fumate pe zi, diabet) pentru a calcula estimativ riscul individual al unei femei pentru o sarcina cu sindrom Down sau sindrom Edwards.
Daca riscul estimat depaseste un anumit nivel mediu de risc acceptat, testul se considera a fi pozitiv. Acest rezultat nu inseamna obligatoriu ca sarcina este afectata, deoarece aceste teste au o valoare orientativa pentru diagnostic, insa necesita o urmarire ecografica mult mai atenta, consiliere genetica si efectuarea unor teste prenatale cu valoare de diagnostic. Daca rezultatul este negativ, inseamna ca exista o probabilitate mult mai mica de a da nastere unui copil afectat, neexcluzand acest risc in totalitate.

Triplul test are o rata de detectie de 85% pentru defectul de tub neural, 75% pentru sindromul Down si 60% pentru sindromul Edwards, procente rezonabile pentru a se recomanda acest test ca procedura de screening pentru toate gravidele. Singura modalitate de a obtine un diagnostic, este amniocenteza (efectuata in saptamanile 15-21 de sarcina) cu realizarea cariotipului fetal, FISH sau QF-PCR din celulele amniotice.

Madalina Badila
Biochimist specialist Genetic Lab
www.geneticlab.ro

EXPO DIABET 2010

Controale medicale generale, conferinţe pe teme de nutriţie şi diabet, produse alimentare pentru diete sănătoase, la a 4-a ediţie a Târgului de Diabet şi Nutriţie
Cea de-a 4-a ediţie a Târgului de Diabet şi Nutriţie - EXPO DIABET 2010 - îşi deschide porţile, în Capitală, pe 24 şi 25 aprilie 2010, cu începere de la orele 10:00, la Palatul Naţional al Copiilor (Bulevardul Tineretului nr. 8-10).

EXPO DIABET 2010 se adresează atat bolnavilor de diabet şi familiilor acestora, celor care au probleme de nutriţie, dar şi persoanelor care, indiferent de vârstă, vor să se menţină sănătoase.

Vizitatorii EXPO DIABET 2010 vor avea posibilitatea să-şi măsoare, gratuit, glicemia şi tensiunea, sub supravegherea medicilor specialişti şi să viziteze cele peste 20 de standuri cu produse sau servicii specifice, care sa prevină apariţia diabetului sau să–l controleze corect când acesta deja s-a instalat.

Cei interesaţi pot găsi şi încerca gratuit, la EXPO DIABET, noutăţile din sfera aparatelor de măsurare a glicemiei. Acestea pot fi testate atât de către diabetici cât şi de către persoanele care consideră că prezintă riscul de a face diabet, din cauza regimului alimentar, stresului la care se supun zilnic sau antecedentelor pe linie ereditară.
La Expo Diabet 2010 se vor aduce în atenţia publicului pompe de insulină şi glucometre de ultimă generaţie, care au fost concepute să uşureze controlul glicemiei de care un diabetic trebuie să se ocupe nonstop.

Din cadrul expoziţiei nu vor lipsi demonstraţiile de gătit mâncăruri gustoase din care să nu lipsească elementele necesare unei diete sănătoase, necesare pentru persoanele supraponderale sau pentru cele cu diabet.

La standurile expoziţiei vizitatorii pot găsi şi degusta produse alimentare „bio”, din ingrediente naturale, fără coloranţi, conservanţi sau stabilizatori de aromă.

Pe parcursul evenimentului, bunicii şi părinţii îi vor putea lăsa pe cei mici la „Colţul Copiilor”, un spaţiu special amenajat pentru prichindei şi unde aceştia vor avea parte de numeroase surprize.

Conferinţele EXPO DIABET 2010
Târgul de Diabet şi Nutriţie îşi propune, de asemenea, creşterea gradului de informare cu privire la riscurile la care este expus organismul diabeticului (arterita, tulburări de vedere, boli cardiovasculare, etc.). Vizitatorii vor primi materiale informaţionale (broşuri, pliante) cu date despre diabet şi complicaţiile sale şi vor putea participa la o serie de conferinţe pe teme de diabet şi nutriţie, susţinute de specialişti în medicină alopată. Conferinţele Expo Diabet se vor desfăşura la Sala Mică a Palatului Naţional al Copiilor, concomitent cu expoziţia.
Ele vor acoperi o paletă largă de tematici precum: importanţa grăsimilor în alimentaţie, importanţa sportului în diabet şi boli de nutriţie sau antioxidanţii în nutriţia pacientului cu diabet zaharat. Din programul conferinţelor nu vor lipsi tematici legate de diabetul la copii şi adolescenţi.

Intrarea la EXPO DIABET 2010 este gratuită, iar programul de vizitare a târgului pe parcursul celor două zile (24 şi 25 aprilie) este 10.00 - 18.00.
Mai multe informaţii se pot găsi pe: www.expodiabet.ro

„Amanarea din ratiuni psihologice a inceperii tratamentului cu insulina poate conduce la complicatii grave ale diabetului zaharat!”

Diabetologii avertizeaza: „Amanarea din ratiuni psihologice a inceperii tratamentului cu insulina poate conduce la complicatii grave ale diabetului zaharat!”

Peste 150 de diabetologi din toata tara au participat sambata, 27 martie, la un eveniment sanofi-aventis dedicat problematicii diabetului zaharat. Scopul intalnirii a fost evidentierea importantei abordarii persoanelor cu afectiuni cronice, in general, si a celor cu diabet zaharat, in particular, nu doar din perspectiva medicala, ci si psihologica.
Tehnica interviului motivational, prezentata in cadrul evenimentului, atrage atentia asupra importantei abordarii psihologice in tratarea unei afectiuni cronice. Tema intalnirii a fost stabilita ca urmare a identificarii unor praguri psihologice in cazul persoanelor cu diabet, ce pot avea implicatii serioase asupra starii de sanatate si a aparitiei complicatiilor. Una dintre cele mai frecvente situatii intampinate cu reticenta este recomandarea de a trece de la medicatia orala la insulina. Ca urmare a amanarii inceperii tratamentului cu insulina, pacientul cu diabet se expune riscului de a dezvolta complicatii grave precum: tulburari de vedere sau chiar orbire, infarct miocardic, afectiuni ale rinichilor si amputatii la nivelul membrelor inferioare.
„In mod normal, persoanele care au diabet si se trateaza cu medicatie orala ar trebui sa treaca in 2-3 ani pe insulina. In realitate insa, in Romania, acest lucru se intampla abia dupa 10-15 ani. Exista un prag psihologic, o incercare de amanare pe cat posibil a momentului, care afecteaza insa starea de sanatate a pacientului. Ceea ce trebuie sa cunoasca pacientii este faptul ca tratamentul cu insulina este cel mai complex din patologia umana, existand posibilitatea de a se aplica cu succes si 50-60 de ani”, a explicat Prof. Dr. Nicolae Hancu, Centrul de Diabet Cluj. „Depresia este prezenta la circa un sfert dintre pacientii care au diabet. In acest context, medicul este cel care are un rol decisiv in depistarea corecta a starii de spirit, corelata cu factori sociologici si familiali, si in „montarea” psihologica. Practic, prin intelegerea si insusirea tehnicii de sustinere a interviului motivational prezentat in cadrul evenimentului, noi, medicii, vom putea sa ii intelegem mai bine pe pacienti si sa le oferim suport in intelegerea corecta a contextului in care se afla. Pasul imediat urmator este responsabilizarea directa a pacientului, pentru ca el este cel care are pana la urma controlul real in gestionarea bolii. Aceasta este diferenta intre a trata si a ingriji”.

Despre Diabet
Diabetul este o afectiune cronica, foarte raspandita, in cadrul careia organismul nu produce sau nu utilizeaza in mod corespunzator insulina, hormonul de care este nevoie pentru transportul glucozei (zaharului) din sange catre celulele organismului, pentru obtinerea de energie. Un numar de peste 230 de milioane de oameni din intreaga lume traiesc cu aceasta suferinta si acest numar se asteapta sa creasca la cifra ingrijoratoare de 350 milioane, in urmatorii 20 de ani. In fiecare an, circa 7 milioane de persoane sunt depistate cu diabet. In plus, se estimeaza ca numarul real este dublu, circa 50% dintre bolnavi nefiind diagnosticati inca. Diabetul reprezinta cea de-a patra cauza de mortalitate la nivel mondial. Anual, circa 3,5 milioane de oameni mor din cauza diabetului.

Peste o treime dintre intelectuali fac studii post-universitare

Absolvenţii de liceu participă într-o măsură mai mică la cursuri de dezvoltare profesională decât cei cu studii universitare.

GfK România a desfăşurat în luna martie 2010 un studiu online pe platforma www.askGfK.ro care a avut ca principal subiect educaţia, mai precis şcolile sau cursurile pe care tinerii educaţi din România le fac pentru aprofundarea unui domeniu sau dezvoltarea lor profesională şi personală. De asemenea, s-a urmărit şi identificarea contribuţiei angajatorilor în dezvoltarea angajaţilor.

Rezultatele cercetării arată ca ceva mai mult de o treime dintre tinerii care termină o facultate îşi continuă studiile. Cea mai la îndemână formă educaţională pentru aprofundarea acestora într-un anumit domeniu este masterul (un sfert dintre absolvenţii de facultate), iar cea mai greu accesibilă este un curs MBA (2% dintre cei cu diplomă universitară). Marea majoritate îşi continuă studiile în maxim primii 3 ani după facultate şi aproape jumătate dintre ei, cei mai aplecaţi spre studiu, fac mai mult de o şcoală suplimentară (a doua facultate/ cursuri postuniversitare/ master). Tinerii supra-şcoliţi lucrează în companii private, cu mai mult de 50 de angajaţi.

Pasiunea pentru un domeniu şi dorinţa de a deveni un profesionist mai bun sunt principalele motive care îi determină pe tinerii universitari să îşi continue studiile după absolvirea primei facultăţi. Pentru un sfert dintre cei care şi-au aprofundat pregătirea, factorul hotărâtor a fost obţinerea unui job mai bine plătit.

Jumătate dintre tinerii chestionaţi nu au participat la niciun curs de pregătire profesională sau personală în 2009. Altfel, uitându-ne în rândul celor care au participat la astfel de cursuri, putem spune ca cea profesională deţine supremaţia (40% din eşantion). Tinerii caută întotdeauna surse de finanţare a cursurilor de dezvoltare profesională: o treime au făcut aceste cursuri gratis, iar o altă treime a beneficiat de acestea prin intermediul companiilor pentru care lucrează. Un sfert dintre ei şi-au plătit singuri cursurile. Studiul arată că, în general, companiile investesc mult mai puţin în dezvoltarea personală a angajaţilor şi există un procent mic al celor care au combinat formarea profesională cu cea personală. Tinerii care au fost interesaţi în 2009 de dezvoltarea personală fie şi-au plătit singuri taxele, fie au aplicat la cursuri care le erau oferite gratis. Cursurile în comunicare sunt cele mai căutate.

Aproape un sfert dintre cei care nu au participat la cursuri de dezvoltare în 2009 au făcut-o în 2008 şi 40% din eşantion nu au participat la nici un curs în 2009 şi 2008. Tinerii care au ultima şcoală absolvită liceul participă într-o măsură mai mică la cursuri de dezvoltare profesională decât cei care au studii universitare. Angajaţii companiilor de stat au participat mai mult la cursuri de dezvoltare profesională decât cei din companiile private.

Există două modalităţi principale prin care organizaţiile ajung să ofere cursuri de dezvoltare profesională angajaţilor lor: apelează la firme specializate din România sau la persoane cu experienţă din interiorul companiei. Investiţia lor s-a orientat în 2009 către top şi middle management. Doar 10% din respondenţii care au participat în 2009 la cursuri de dezvoltare în care angajatorul a cotizat financiar cred ca în 2010 angajatorul va plăti pentru un volum mai mare de modalităţi de pregătire profesională.

Atunci când tinerii care au absolvit cel puţin un liceu se gândesc să investească personal în formarea lor, aleg cursurile în principal după tematică şi certificarea obţinută la sfârşit, iar patronii sunt cei mai sensibili la preţ.
În ceea ce priveşte evaluarea educaţiei suplimentare din punct de vedere al beneficiilor aduse, percepţia este diferită, în funcţie de statutul actual în câmpul muncii al celui care s-a preocupat de educaţia sa şi formarea ulterioară în plan profesional şi personal.

Studiul a fost realizat pe un eşantion de 600 de respondenţi între 18 şi 44 ani din mediul urban care au absolvit un liceu sau facultate. Eşantionul este reprezentativ pentru populaţia ţintă, cu o eroarea maximă de 4%.

România acordă o atenţie deosebită tuberculozei, una dintre principalele probleme de sănătate publică

În data de 24 martie 2010, cu ocazia Zilei Mondiale Împotriva Tuberculozei, România marchează 7 ani de scădere continuă a incidenţei acestei boli: de la 142,20 în anul 2002, la 99,90 în anul 2009. Conform datelor comunicate de coordonatorul tehnic al Programului Naţional de Control al Tuberculozei (PNCT), la Unitatea Centrală de Coordonare din cadrul Institutului de Pneumologie „Marius Nasta“ au fost înregistrate în anul 2009 un număr de 21 457 de cazuri noi şi recidive de tuberculoză, cu 1 222 mai puţine decât în anul precedent. Scăderea a fost mai pronunţată la cazurile noi (de la 18 717 în 2008, la 17 866 în 2009), faţă de recidive unde scăderea este mult mai puţin spectaculoasă, dar constantă (3 591 cazuri în 2009, faţă de 3 962 în 2008).
Cele mai importante realizări ale PNCT sunt menţinerea ratei de depistare a cazurilor de tuberculoză de peste 70% încă din anul 1995 şi a ratei de succes terapeutic de peste 80% din anul 2003, premize care au condus la scăderea semnificativă a incidenţei. Aceste rezultate aliniază România cu succes la alte ţări din Europa şi din lume în care se înregistrează o tendinţă favorabilă de reducere a endemiei acestei boli.
Tuberculoza reprezintă una dintre problemele de sănătate publică cărora Ministerul Sănătăţii, le acordă o maximă atenţie. În contextul situării României pe primul loc în Uniunea Europeană între ţările cu cea mai mare incidenţă a tuberculozei este firesc ca forurile politice să acorde în continuare o importanţă sporită acestei probleme. Pentru realizarea dezideratelor PNCT este absolut necesar sprijinul politic pentru finanţarea corespunzatoare a tuturor acţiunilor întreprinse.
Tuberculoza este o boală influenţată în mod direct de condiţiile socio-economice precare. Oricât de eficient s-ar dovedi PNCT, avem nevoie de o acţiune constantă împotriva sărăciei, pentru a obţine rezultatele dorite.
România îşi propune ca pe viitor să continue şi să intensifice activităţile de combatere a tuberculozei, aplicând strategiile recomandate de OMS la nivel internaţional. O atenţie deosebită este şi va fi acordată problemei tuberculozei rezistente la medicamente – iar în acest sens sprijinul politic şi susţinerea financiară sunt, de asemenea, extrem de importante.
În acest context, Dr. Elmira Ibraim, coordonatorul PNCT declară cu privire la evoluţia TB în România: “În condiţiile asigurării unei finanţări adecvate a tuturor activităţilor PNCT sperăm să realizăm depistarea cât mai precoce a tuturor bolnavilor de tuberculoză şi tratarea lor cu succes, astfel încât să reducem transmiterea bolii în populaţie şi să evităm înmulţirea cazurilor cu rezistenţă la medicamente. În acest fel, putem obţine cu fiecare an scăderea treptată a poverii tuberculozei şi în România şi să ne integrăm şi din acest punct de vedere în standardele Uniunii Europene”.

Aproape jumătate dintre români suferă de dureri de cap

46% dintre români acuză dureri de cap, migrene sau cefalee cel puţin o dată pe lună. Dintre aceştia, mai mult de jumătate se plâng de astfel de simptome săptămânal. Pe de altă parte, 4 din 10 români nu au experimentat aproape niciodată astfel de stări.

Odată cu înaintarea în vârstă, atât ponderea celor care acuză lunar astfel de dureri, dar şi frecvenţa crizelor cresc. O persoană tânără, de până în 30 de ani, se plânge de dureri de cap în medie de 1.4 ori pe lună, în timp ce în rândul persoanelor de peste 50 de ani durerile de cap se instalează mult mai frecvent, in medie de 2.5 ori pe lună.

Mai predispuse unor stări de disconfort generate de durerile de cap sunt femeile, persoanele cu nivel de educaţie scăzut, dar şi persoanele văduve şi cele care locuiesc în mediul rural. Studiul indică şi o legătură puternică între nivelul de trai şi frecvenţa instalării unor astfel de episoade. Cu cât veniturile sunt mai scăzute, cu atât mai mare este şi incidenţa durerilor de cap.

Pentru 46% dintre românii afectaţi cel puţin o dată pe an de dureri de cap, migrene sau cefalee, criza dispare după cel mult o oră, în timp ce pentru mai mult de jumătate durerile dispar în general după câteva ore sau chiar după o zi. Un mediu de lucru prea stresant sau prea monoton, cu termene de predare strânse şi în care relaţiile cu şefii sau colegii sunt mai tensionate se asociază cu o durată mai mare a crizelor.

Cel mai frecvent, aceste dureri sunt localizate în zona frunţii (41% dintre cei afectaţi anual) sau sunt dureri generalizate în toată zona capului (29%). Relativ frecvente sunt şi durerile în zona oculară (20%) sau a tâmplelor (19%).

Cele mai frecvente simptome asociate durerilor de cap sunt ameţelile (26%), stările de agitaţie (15%), tulburările de vedere (13%), dificultăţile de concentrare (11%), greaţa (11%), lipsa poftei de mâncare (11%) şi afectarea capacităţii motrice (11%). 39% dintre cei intervievaţi nu au semnalat şi alte simptome, ponderea acestui segment fiind semnificativ mai mare în rândul persoanelor tinere, necăsătorite, dar şi în rândul celor care au foarte rar dureri de cap (1 – 6 ori pe an).

Înaintarea în vârstă favorizează apariţia unor simptome asociate durerilor de cap, precum tulburările de vedere, creşterea tensiunii arteriale sau afectarea capacităţii motrice. Tulburările de vedere, greaţa sau vărsăturile sunt simptome asociate care apar mai frecvent în rândul persoanelor care acuză dureri de cap de durată mai mare (în jur de o zi sau mai mult).

Respondenţilor li s-a cerut să numească şi situaţia în care durerile de cap se instalează cel mai frecvent. Astfel, principalii factori care duc la declanşarea crizelor sunt stresul (pentru 33% dintre cei afectaţi), oboseala (22%) sau supărarea (12%).

Riscul de declanşare a durerilor de cap din cauza supărării sau temperaturilor extreme (scăzute sau ridicate) este semnificativ mai mare în rândul persoanelor peste 60 de ani decât în alte segmente de vârstă. Persoanele văduve acuză mai des astfel de episoade din cauza supărării, deprimării sau plânsului, în vreme ce persoanele cu educaţie superioară sunt mai predispuse acestor crize după un efort intelectual susţinut, după utilizarea intensă a computerului, dar şi după ce stau mai mult timp în încăperi neaerisite sau în care funcţionează aparatul de aer condiţionat.

83% dintre cei care au dureri de cap cel puţin o dată pe an folosesc automedicaţia când au astfel de episoade, 9% apelează la medicul de familie sau la farmacist, iar 8% nu folosesc nici un fel de remediu. Persoanele peste 50 de ani consultă medicul sau farmacistul mult mai frecvent în astfel de situaţii. Pe de altă parte, ponderea celor care aşteaptă ca durerea să treacă de la sine este mai mare în rândul persoanele sub 30 de ani.

Dintre cei care urmează un tratament când au dureri de cap, 90% aleg de obicei tratamentul medicamentos, restul de 10% folosind produse naturiste/ homeopate.

Algocalminul este panaceul la care recurg cei mai mulţi pentru a diminua şi alina durerile de cap (63%), fiind de departe preferat de către toate segmentele de populaţie. Următoarele cele mai folosite medicamente la apariţia acestor simptome sunt paracetamolul (36%) şi antinevralgicul (32%). Nurofenul (22%) şi aspirina (21%) completează topul celor mai folosite cinci medicamente în remediul durerilor de cap. Odată cu înaintarea în vârstă, creşte şi preferinţa pentru medicamente cum ar fi antinevralgicul sau aspirina, în timp ce în rândul tinerilor sub 30 de ani, Nurofenul şi-a câştigat o mare popularitate, fiind al doilea cel mai folosit medicament după algocalmin.

Informaţiile provin din studiul Omnibus realizat de GfK România în luna februarie 2010 pe un eşantion de 1641 de persoane. Rezultatele sunt reprezentative pentru populaţia României în vârstă de 15 ani şi peste.


GfK România
GfK România, fondată în 1992, este parte integrantă a Grupului GfK. Activităţile sale sunt structurate în cinci segmente: Custom Research - cercetare cantitativă şi calitativă Ad Hoc pentru o arie largă de industrii (bunuri de larg consum, telecomunicaţii şi IT, finanţe, retail, turism, auto, bunuri industriale), Consumer Tracking - cercetare continuă pentru bunuri de larg consum, Retail and Technology - cercetare continuă pentru bunuri de folosinţă îndelungată, Media - cercetare calitativă şi cantitativă pe consumul de produse media şi Healthcare – cercetare calitativă şi cantitativă în toate domeniile medicale.
Înfiinţat în 1934 ca primă companie de cercetare de piaţă în Germania, Grupul GfK are azi mai mult de 150 de sucursale în 100 de ţări de pe cinci continente. Grupul GfK este una din cele mai mari organizaţii de cercetare de piaţă din lume.

Accesibilitatea la tratamente medicamentoase in scadere in 2010

Volumul de medicamente consumate a scazut in ianuarie cu 7,7% comparativ cu ianuarie 2009.

Reducerea preturilor la medicamente nu numai ca nu a condus la cresterea consumului acestora la nivelul nevoilor de tratament, dimpotriva a diminuat accesul la tratament al pacientilor iar acest lucru este relevat prin analiza evolutiei pietei farmaceutice romanesti.
Tratamentul medicamentului in spiritul bunurilor de larg consum este eronata, in sensul in care un bolnav nu va utiliza mai multe medicamente decat are nevoie, chiar daca pretul acestora scade. In conditiile in care tratamentul medicamentos reprezinta in majoritatea cazurilor finalitatea actului medical, si nici tratamentul chirurgical nu se poate efectua fara anumite medicamente (exemplul heparinei recent mediatizat), selectia naturala practicata in prezent pune in pericol viata si sanatatea pacientilor din ratiuni inguste, iar acesta este un fenomen grav si inacceptabil in raport cu standardele europene.
Termenele de plata prelungite impuse pietei farmaceutice duc la cresterea datoriilor acumulate - nivelul actual estimat al datoriilor depaseste jumatate de milliard de euro - care vor trebui achitate mai devreme sau mai tarziu. In acest mod, datorita nevoii de finantare suplimentara, au crescut costurile de operare pe piata romaneasca, ridicand probleme tot mai numeroase tuturor companiilor implicate pe toate nivelele. In aceste conditii companiile farmaceutice producatoare sunt fortate sa-si optimizeze portofoliul de produse in favoarea celor mai profitabile, care de regula sunt mai scumpe, iar pacientul roman risca astfel sa nu mai poata dispune tocmai de medicamentele mai ieftine.

1. Evolutia consumului de medicamente pe canale de distributie
Desi riscurile unor masuri pripite asupra pietei medicamentelor au fost semnalate in mai multe randuri de catre cei implicati, inclusiv de catre noi, masurile luate produc deja efecte vizibile. In luna ianurie 2010, comparativ cu luna ianurie 2009, volumul medicamentelor livrate pe piata a scazut cu 7.7% pe total. Scaderea este prezenta, in proportii diferite, pe toate canalele de distributie: la nivelul farmaciilor scaderea a fost de 6,7% (la medicamente Rx fiind de -2,2%, iar OTC de -14,5%), iar la nivelul spitalelor de -22,0%.

In 2009 in spitale, scaderea anuala in zile de tratament a fost de 11,1%. Lucrurile au cotinuat sa se deterioreze in luna ianuarie, perioada in care s-a inregistrat o reducere de 17.0% fata de aceeasi luna a anului trecut. Aceasta performanta negativa releva ca nivelul ingrijirilor, si implicit a tratamentellor cu medicamente in spitale, este in degradare continua si ca nevoile de tratament se indreapta de nevoie preponderent catre farmacii, a caror pondere in volumul total al medicamentelor livrate a crescut de la o medie anuala de 93,6% in 2009 la 94,4% in ianuarie 2010. In concluzie, scaderea accesului pacientilor la tratamentele din spitale (medicatie cu valoare ridicata - la o cota de piata in volum de 6,4%, ponderea lor valorica era de 12,1% din total in 2009 – care ar trebui administrata gratuit) pune presiune atat pe resursele cetatenilor cat si pe farmacii. Situatia actuala, in care fie pacientii trebuie sa cumpere in numerar medicatia necesara, fie farmaciile trebuie sa astepte 7 luni pentru decontarea contravalorii medicamentelor, este greu de acceptat si de mentinut. In conditiile in care vanzarile produselor OTC stagneaza in lei (cresterea acestora reducandu-se de la 4,0% in 2009 la 0,1% in ianuarie 2010), viabilitatea farmaciilor ramane dependenta in primul rand de desfacerea medicamentelor Rx (pe baza de prescriptie) si de gradul de sustinere a acestora de catre CNAS.

2. Evolutia consumului de medicamente pe arii terapeutice
Spre exemplu, cazul heparinei mediatizat recent nu este unul izolat, absenta produsului demonstrand foarte bine riscurile dependentei de un singur producator in conditii de suprareglementare si incertitudine. Chiar daca ocupa o cota de piata foarte mica (0,8% din piata totala) produsele pe baza de heparina sunt indispensabile in chirurgie, adresand o multitudine de afectiuni. Piata heparinelor a crescut in volum in 2009 cu 20,6% fata de 2005, in timp ce in acelasi interval de timp valoarea a scazut cu 11,2% in EUR, pretul mediu ponderat in aceasta grupa terapeutica reducandu-se cu 26,4% in 5 ani. Piata se compune din 2 subgrupe principale: heparine fractionate si heparine nefractionate. Heparinele fractionate prezinta anumite avantaje terapeutice, dar datorita procesului de obtinere mai complicat au si un cost mai ridicat. In timp, tendinta de utilizare a heparinelor fractionate (mai scumpe) in detrimentul celor nefractionate a devenit evidenta datorita avantajelor terapeutice specifice, desi si heparinele nefractionate pot fi inca folosite foarte bine intr-un numar mare de situatii. Daca in grupa heparinelor fractionate toti cei 5 producatori prezenti pe piata in 2005 au rezistat si in 2009, in grupa heparinelor nefractionate (cu pretul la jumatate fata de cele fractionate) din cei 4 producatori prezenti in 2005 n-a ramas practic decat unul singur in 2009 (care a detinut peste 90% din aceasta piata anul trecut). Orice problema (productie, comercializare, reglementare) aparuta la singurul producator al unui medicament se traduce relativ rapid in indisponibilitatea produsului pe piata.

Daca pe ansamblu, piata totala a rezistat bine ca valoare (-1,7% in EUR pe 2009, -1,1% in ultimele 12 luni, perioada februarie2009 - ianuarie 2010), nu se poate afirma acelasi lucru mergand pe arii terapeutice. Daca, pentru ultimele 12 luni, izolam grupa antineoplazice (care a inregistrat o crestere de 39,0% in EUR), restul grupelor au scazut in EUR cu 5,9%; scaderi peste medie au inregistrat sistemul nervos central (-7,2%), sistemul cardiovascular (-8,6%), solutiile de spital (-11,6%), anti-infectioasele sistemice (-14,3%) si parazitologicele (-25,3%). Din pacate, un numar important de grupe terapeutice indica in ianuarie scaderi de mai mult de 30% in zile de tratament (intre care putem mentiona fibrinolitice -34,3%, hemostatice sistemice -43,5%, peniciline cu spectru mediu si ingust de actiune -33,1%, solutii de aminoacizi -41,6%, etc.) ceea ce arata scaderea importanta a accesibilitatii unor tratamente medicamentoase.

3. Evolutia consumului de medicamente pe categorii de pret
Mai mult, conditiile dificile de operare din piata pun in dificultate tocmai categoria medicamentelor Rx cu preturi mici, care au o capacitate de finantare redusa. Pe ansamblul medicamentelor Rx, indiferent ca au fost eliberate in farmacie sau in spital, scaderea in volum in ianuarie 2010 fata de ianuarie 2009 a fost de 3,9%, scadere insotita de cresterea numarului de zile de tratament cu 4,3% si a valorii in lei la nivel de distributie cu 14,5%. Cresterea zilelor de tratament in conditiile scaderii unitatilor denota scaderea ponderii relative a tratamentelor pentru afectiuni acute. Cresterea valorica s-a realizat din nefericire prin scaderea ponderii medicamentelor cele mai ieftine, atat in unitati (unde au scazut si in marime absoluta), cat si in zile de tratament si valoare.

Continuarea acestei evolutii, in conditiile maririi termenelor de plata, accentueaza problemele de accesibilitate a tratamentelor si favorizeaza cresterea riscului sistemic (riscul de faliment, insolventa, de reducere sau de suspendare a operatiunilor, precum si scaderea numarului de companii sau de produse disponibile pe piata) in asistenta cu medicamente.

Petru Crăciun
Director General
CEGEDIM ROMANIA

Strabismul la adult - întrebări şi răspunsuri

Atunci când eram rezidentă am învăţat că strabismul la adult “nu se operează pentru că revine” şi că “paraliziile muşchilor oculari sunt probleme neurologice şi trebuie tratate de neurolog”.
Întâmplarea a făcut ca odată cu şansa de a studia şi de a mă antrena în domeniul strabologiei în străinătate să aflu că aceste informaţii erau de mult depăşite şi derivau dintr-o insuficientă informare în această delicată şi dificilă subspecialitate care se numeşte strabologie.
Cei 14 ani de experienţă acumulată în acest domeniu nu numai că au contrazis aceste idei, dar au şi schimbat în bine, din multe puncte de vedere, inclusiv psiho-social, viaţa a nenumăraţi tineri şi adulţi marcaţi de strabism.

Care sunt originile strabismului la adult?
Există două mari categorii: strabismele cu origini în copilărie şi strabismele dobândite, rezultate în urma unor traumatisme, infecţii, afecţiuni vasculare sau tumori cerebrale ori afecţiuni generale (ex. diabet, boli endocrine etc.).

Care sunt problemele specifice ale strabismului la adult?
Spre deosebire de copil, la care miza tratamentului în strabism este recuperarea sau obţinerea vederii binoculare (adică a capacităţii de a vedea normal atât cu fiecare ochi în parte cât şi binocular, tridimensional), la adult o parte din aceste lucruri nu sunt posibile din cauza faptului că formarea vederii binoculare se termină în jurul vârstei de 7-8 ani, iar esenţială este perioada de până la 2 ani. Ea poate fi recuperată şi la adult acolo unde a existat în prealabil, dar nu poate fi obţinută la cei care nu au avut-o niciodată.

Se operează strabismul la adult?
Desigur, strabismul la adult poate fi operat cu rezultate foarte bune.

Care sunt strabismele adultului care nu pot fi operate ?
Fiecare caz are particularităţile lui, iar chirurgia şi prognosticul sunt individualizate în urma unui consult minuţios, care va examina toate aspectele acestuia. Strabismele paralitice se operează în general după un an de la instalare şi nu se operează cele cu unghi foarte mic sau cele la care există o contraindicaţie majoră de natură vitală.

Sunt necesare mai multe intervenţii?
În funcţie de experienţa chirurgului şi de complexitatea strabismului acesta se poate corecta printr-o intervenţie sau mai multe. Mai mult de 70-80% se corectează printr-o singură intervenţie. Rata celor care necesită mai mult de două intervenţii este foarte mică, sub 5%.

Există riscul de a vedea dublu după intervenţie ?
Da, există acest risc, dar procentual este foarte mic. Aproape toţi pacienţii operaţi de strabism (inclusiv copiii) trec printr-o perioadă de adaptare a creierului la un nou tip de percepţie, în care vederea dublă poate fi prezentă, dar este tranzitorie în peste 95% din cazuri.
Când este persistentă se poate rezolva cu ajutorul ochelarilor sau, dacă acest lucru nu este posibil, printr-o reintervenţie.

Este adevărat ca strabismele “revin” ?
Este posibil ca, în timp, în special la pacienţii cu ochi leneş (ambliopie), ochiul respectiv să înceapă să devieze, dar, de regulă, la intervale mari de timp şi nu obligatoriu.

Care sunt rezultatele ?
Bune. Nu întotdeauna este posibilă obţinerea unui aspect perfect normal, dar cu certitudine se poate obţine cel puţin o situaţie foarte apropiată de normal. Sunt dezechilibre vechi, cu bătaie pe termen lung şi, din acest motiv, pacientul trebuie să înţeleagă exact datele situaţiei lui particulare şi care sunt limitele tratamentului chirurgical.

Există noutăţi în tratamentul strabismului la adult ?
Da, chirurgia cu suturi ajustabile şi tratamentul cu toxina botulinică, indicaţia pentru acestea fiind stabilită de medicul strabolog în funcţie de particularităţile cazului.

Dr. Daniela Cioplean
Medic Primar Oftalmolog
Preşedintele Societăţii Române de Strabologie şi Oftalmopediatrie
Clinica Oftapro
www.oftapro.ro