Bradicardia şi stimulatorul cardiac

Termenul medical care se referă la o inimă ce bate în afara limitelor normale (între 60 şi 100 bătăi/minut) este aritmia. Atunci când se referă la o inimă care bate prea încet, se numeşte bradicardie.

Două sunt cauzele cele mai frecvente ale bradicardiei: boala nodului sinoatrial, stimulatorul natural al inimii (sindromul sinusului bolnav), şi afecţiuni ale sistemului de conducere electric al inimii (bloc de ramură). Aceste afecţiuni determină inima să bată, ocazional sau permanent, mai rar, iar cantitatea de sânge pompată este insuficientă pentru nevoile corpului sau ale creierului uman.

Simptomele bradicardiei sunt: oboseală, slăbiciune, respiraţie scurtă, ameţeală, leşin.
Unele bradicardii sunt spontane, fără cauze aparent cunoscute, altele sunt determinate de factori de risc care contribuie la boala cardiacă.

Factorii de risc sunt de două feluri: necontrolabili (vârstă, sex, antecedente familiale de boală cardiacă, boli cardiace congenitale) sau controlabili şi modificabili (diabet, colesterol ridicat, hipertensiune arterială, fumat, boli arteriocoronariene, infarct, abuz de medicamente sau/şi alcool, greutate corporală mare, dietă cu multe grăsimi, stil de viaţă sedentar, stres, anumite medicamente luate în cantităţi necorespunzătoare).

Factorii controlabili ţin de voinţa pacientului şi pot fi modificaţi astfel încât să micşoreze riscul apariţiei bolii cardiace; pentru cei necontrolabili, simpla lor cunoaştere poate micşora riscul prin faptul că pot ajuta la luarea unor decizii corecte privind ceilalţi factori.
Prevenţia bolii nu este totdeauna posibilă, dar un stil de viaţă sănătos poate ajuta la evitarea accentuării bolii sau la stagnarea ei.

Ce trebuie făcut:
- consumarea unei cantităţi mari de apă: 8-10 pahare/zi
- o dietă sănătoasă
- eliminarea stresului inutil
- exerciţii fizice zilnice: mers pe jos, alergare, bicicletă, înot
- păstrarea unei greutăţi corporale normale
- consult medical periodic

Ce nu trebuie făcut:
- fumatul activ sau pasiv
- consumul excesiv de cafea, alcool sau băuturi dulci
- ignorarea simptomelor care ar putea fi un semnal pentru probleme cardiace.

Diagnosticarea bradicardiei se face prin: examen medical (cu investigaţii privind istoricul simptomelor, probleme tiroidiene sau pulmonare, antecedente cardiace în familie); electrocardiogramă; ecocardiografie; holter; test la efort; teste şi/sau studii electrofiziologice (care pot determina tipul, originea şi terapiile de răspuns potenţiale).

Terapia utilizată cel mai des este implantul de stimulator cardiac permanent, care are rolul de a înlocui nodul sinusal bolnav sau de a ajuta inima să bată, în ciuda blocajului sistemului de conducere.

Implantul presupune:
-introducerea uneia sau a mai multor sonde-electrod, prin una dintre vene, în cavitatea superioară şi/sau inferioară a inimii; capătul inferior este fixat în peretele inimii, iar cel superior în stimulator;
-montarea generatorului de impulsuri (care cuprinde bateria şi circuitele electronice) imediat sub piele pe torace.
Stimulatorul supraveghează activitatea electrică a inimii, primind impulsuri electrice de la sonda-electrod şi trimiţând impulsuri electrice numai atunci când inima are nevoie de ele. Stimulatorul cardiac permite reluarea treptată a vieţii normale zilnice: activitatea la locul de muncă, activităţi recreaţionale, călătorii, conducere auto. Se pot folosi fără probleme majoritatea instrumentelor gospodăreşti, ca şi echipamentele de birou.


Ing.Daniela Motoran
Reprezentant medical