Hidrokinetoterapia

Reprezintă executarea exerciţiilor fizice în apă, fiind o metodă care foloseşte apa simplă, apa termală sau apa de mare. Se poate aplica în două moduri:
- parţială: imersia doar a unui segment de corp,
- generală: imersia întregului corp.
Hidrokinetoterapia parţială este utilizată pentru creşterea mobilităţii articulare, efectuându-se diferite tipuri de mişcări (pasive, pasivo-active, active) în apă caldă, aceasta determinând relaxarea musculară şi diminuarea durerilor. Se aplică în bazine individuale, pentru imersie parţială, în scopul recuperării extremităţilor (mâini, picioare); se pot efectua băi calde sau alternante (băi reci – 18oC alternate cu imersia în baie caldă – peste 38oC – cu creşterea vasomotricităţii).
Hidrokinetoterapia generală se realizează prin imersia întregului corp în bazine individuale, bazine colective sau piscine. Orice mişcare în sensul flotării, adică de jos în sus, va fi executată cu mai multă uşurinţă, forţa musculară necesară fiind foarte slabă; la mişcările de sus în jos sau laterale apare rezistenţa opusă de apă, se îngreunează mişcarea, determinând creşterea forţei şi a rezistenţei musculare. Apa din bazinele de recuperare trebuie menţinută la 35-36oC, temperatură la care se produc efecte antialgice (scade sensibilitatea periferică, cu modificarea percepţiei dureroase), scăderea tonusului muscular general şi vasodilataţia periferică cu scăderea tensiunii arteriale. Baia rece sub 26oC provoacă efecte musculare şi cardiovasculare inverse, fiind tonifiantă.
Durata unei şedinţe de hidrokinetoterapie variază de la 10-15 minute la o oră. Exerciţiile fizice se execută la fel ca cele din aer, dar se ţine seama de particularităţile oferite de mediul acvatic.
Poziţionarea pacienţilor poate fi dificilă uneori; de aceea, s-au imaginat o serie de „accesorii”: scaune, mese, manşete înclinate, bare de susţinere, sisteme de elevaţie pentru accesul în bazin al pacienţilor cu handicap fizic mare, bazinul de mers. În piscinele mari se face kinetoprofilaxie sau înot terapeutic.
Indicaţiile hidrokinetoterapiei:
- boli neurologice centrale şi periferice
- boli reumatismale degenerative (artroze) sau inflamatorii în afara puseului
- sechele posttraumatice
- suferinţe discale, discovertebrale
- afecţiuni cardiorespiratorii pentru reantrenarea la efort (postinfarct miocardic, astm bronşic)
Contraindicaţii absolute: leziuni cutanate, stări febrile, afecţiuni acute, afecţiuni intercurente care ar putea duce la decompensare cardiorespiratorie.
Contraindicaţii relative: vârsta avansată, hipotensiunea accentuată, crizele comiţiale, anumite afecţiuni cardiovasculare.

Carmen Logofătu,
Medic specialist recuperare medicală