luni, 9 iunie 2008

Dismorfofobia


Sindromul dismorfofobic a fost pentru prima data descris de Morselli(1886) drept “o descriere subiectiva de uratenie si defecte fizice pe care pacientul le simte ca putand fi remarcate de altii”. Pacientul tipic cu dismorfofobie este convins ca o parte anume din corpul sau este prea mare, prea mica sau diforma. Pentru alte persoane acest aspect este normal sau o anomalie banala. In ultimul caz, poate fi dificil de a decide daca preocuparea pacientului este disproportionala. Acuze frecvente se refera la nas, urechi, gura, sani,dar orice parte a corpului poate fi implicata. Pacientul poate fi preocupat in mod constant si chinuit de convingerea sa gresita. Acestuia i se pare ca alte persoane observa si comenteaza presupusa lui diformitate. El poate da vina tuturor dificultatilor sale pe acest fapt: daca nasul sau avea o forma mai buna, ar fi avut un mai mare succes la serviciu, in viata sociala si in relatiile sexuale.

Cazurile grave descrise in literatura psihiatrica sunt putin frecvente, dar forme si mai putin severe de dismorfofobie sunt mai des intalnite, in special in chirurgia plastica si clinicile de dermatologie.

Tratamentul dismorfofobiei este adesea dificil. Se va explica cu tact ca nu exista o diformitate reala si ca unele persoane dezvolta convingeri gresite cu privire la aspectul lor; de exemplu, prin interpretarea eronata a unor remarci auzite din intamplare. Unii pacienti sunt ajutati de o astfel de asigurare si sustinere continua, dar multi nu se schimba.

Chirurgia cosmetica este socotita adesea ca fiind contraindicata pentru acesti pacienti, afara de cazul cand exista o diformitate majora. Selectia pentru chirurgie este dificila si necesita evaluarea atenta a asteptarilorpacientului. Este indicata psihoterapia cognitiva si de sustinere alaturi de medicatia psihotropa adecvata nevrozei.

Dr. Emilia Țînț
Medic primar psihiatru
Psihotop Cabinet Psihiatric
Tel: 021. 230. 96.12

Niciun comentariu: