miercuri, 19 noiembrie 2008

PET/CT – Diagnostic decisiv în oncologie


În România, cei mai mulţi pacienţi oncologici suferă de cancer în sfera ginecologică, cancer pulmonar şi cancer colorectal. Decesele cauzate de bolile neoplazice ocupă locul al doilea după bolile cardiovasculare. Acest lucru se poate corecta prin diagnosticare timpurie. Cu cât mai precoce sunt detectate leziunile canceroase cu atât succesul terapeutic va fi mai mare. Cu metodele imagistice convenţionale nu întotdeauna se poate detecta extensia reală sau evoluţia bolii.

Pentru cei interesaţi, la Centrul PET/CT Pozitron-Diagnosztika din Oradea, există posibilitatea de a solicita investigaţia PET/CT, examinare ce reprezintă tehnica de vârf în imagistica medicală.

PET/CT înseamnă aplicarea în acelaşi timp a două metode de examinare. Cu ajutorul CT pot fi identificate modificările patologice, anatomice şi structurale ale organelor, dar, în acelaşi timp, deficienţa acestuia este că nu oferă informaţii despre comportamentul biologic al modificărilor. Cu ajutorul tomografiei cu emisie de pozitroni (PET), devine vizibil metabolismul ţesuturilor examinate. În cursul examinării PET, cel mai des este administrată molecula glucoză (FDG), marcată cu izotopul (18F). Cu ajutorul FDG putem obţine informaţii despre consumul de glucoză al ţesuturilor. Cele mai multe tumori maligne se dezvoltă foarte repede, de aceea consumul de glucoză este mai intens. PET identifică tumorile folosind aceste caracteristici.

Examinarea PET/CT este recomandată pentru:
- recunoaşterea timpurie a tumorilor, în cazul în care simptomele indică boli neoplazice, dar acest lucru nu poate fi demonstrat prin alte metode imagistice;
- în cazul bolilor canceroase cunoscute, pentru identificarea exactă a localizării;
- pentru evaluarea eficienţei terapiei.

În urma informaţiilor primite după rezultatele examinărilor PET/CT efectuate la Centrul Pozitron-Diagnosztika din Budapesta, în 50% din cazuri atitudinea terapeutică planificată a fost schimbată. Examinarea le este recomandată şi persoanelor sănătoase însă cu risc crescut de îmbolnăvire, dacă, de exemplu, au avut antecedente în familie.

Examinarea PET/CT în sine nu este deloc dureroasă şi durează aproximativ jumătate de oră. În timpul investigaţiei aparatul captează câteva sute de imagini, examinând corpul întreg; în felul acesta, cu investigaţia PET/CT se pot depista leziuni doar de câţiva milimetri. În mai multe cazuri, în urma rezultatului evaluat s-a evitat o intervenţie chirurgicală cu mare risc.

Examinarea le este foarte utilă şi celor sănătoşi apropiaţi pacienţilor. Tot mai mulţi recunosc că o diagnosticare precoce, pentru o durată mai lungă, linişteşte pacientul şi familia acestuia. Jumătate din numărul celor care au solicitat o diagnosticare precoce, pot fi conştienţi că nu au leziuni. Totodată, a fost mai mare numărul celor la care au fost depistate leziuni, dar nu de tip malign, iar 1-1,5% a fost procentajul celor la care examinarea PET/CT a depistat precoce leziuni maligne.
Pentru mai multe informaţii vă rugăm să contactaţi Centrul Pozitron-Diagnosztika PET/CT, Oradea sau Budapesta


Centrul de Diagnostic Pozitron-Diagnosztika PET/CT, Oradea
Oradea, B-dul Gen. Magheru nr. 1, jud. Bihor
Telefon: 0259-409-090; 0259-409-091
Fax: .0259-409-099 — E-mail: info@petct.ro

http://www.petct.ro/

Ameliorarea afecţiunilor de tip ulceros cu ajutorul produselor naturale

Ulcerele peptice sunt leziuni la nivelul mucoasei gastrice (a stomacului) sau al mucoasei intestinului subţire superior (duodenului). Aceste leziuni apar atunci când secreţiile gastrice - care conţin acid clorhidric şi o enzimă numită pepsină - irită şi lezează mucoasa stomacului.
Secreţiile gastrice pot afecta şi esofagul. Ulcerele peptice din mucoasa gastrică se numesc ulcere gastrice. Cele care apar în mucoasa duodenală se numesc ulcere duodenale. Simptomul principal al acestei boli este durerea.
Caracteristicile diferă însă în funcţie de localizarea ulcerului.
În ulcerul gastric (gr. gaster = stomac) durerea este localizată în capul pieptului şi survine la 30-60 de minute după masă, iar în ulcerul duodenal (prima porţiune a intestinului subţire, care măsoară 12 grosimi de deget (lat. duodenum digitorum = douăsprezece), la 2-4 ore.
Bolnavii de ulcer mai acuză: greaţă, arsuri retrosternale, vărsături, sughiţ. Crizele dureroase survin mai ales primăvara şi toamna, dar şi în restul anotimpurilor, ca urmare a unor greşeli alimentare. Ulcerul netratat produce complicaţii grave: hemoragii, perforaţii, stenoză pilorică etc.
Măsuri igienice care li se impun bolnavilor şi descendenţilor din familii de ulceroşi: program de muncă şi de odihnă respectat cu stricteţe; suprimarea tutunului şi a băuturilor alcoolice; evitarea stresului.
Alimentele interzise sunt: supe de carne, rântaşuri, supe de oase, ciorbe, iaurt, lapte bătut, murături, borş, oţet, vişine, carne grasă, vânat, afumături, carne de oaie, de miel, slănină, ouă tari, fasole, linte, mazăre, gulii, alune, prăjituri de cofetărie, cozonac, gogoşi, pâine caldă, pâine neagră, cafea, ceai, piper, ardei, hrean, muştar, usturoi, ceapă, băuturi alcoolice, ciocolată, dulceaţă, îngheţată, alimente prăjite. Se exclud alimentele pe care bolnavul nu le tolerează.
În aproximativ 70% dintre cazuri ulcerul este provocat de Helicobacter pylori, o bacterie care apare în compoziţia mucoasei digestive. Odată instalată în stomac sau duoden, bacteria modifică secreţia acidă, neutralizează mijloacele de apărare naturală şi împiedică repararea mucoasei. Cel mai bun examen pentru depistarea şi stabilirea tipului de ulcer este endoscopia gastroduodenală. Pentru a stabili dacă ulcerul este provocat de Helicobacter pylori se poate face o determinare a titrului din respectiva bacterie prin analizarea unei mici cantităţi de sânge.
Remediile fitoterapice cele mai utilizate în practică sunt: Redigest, Mag-anghinar, Reglacid, Gemoderivatul de afin, Coenzima Q10 în ulei de cătină, Uleiul de cătină. Substanţele active ale plantelor duc la diminuarea hiperacidităţii, au acţiune calmantă şi cicatrizantă, constituie pansament gastric, au proprietăţi de regenerare a celulelor lezate de epitelizare a ulceraţiilor gastrointestinale, proprietăţi antiinflamatorii şi antibacteriene.

Despre suferinţele ochilor şi tratarea lor în Ayurveda


Doar cinci elemente

Fiind un sistem medical holistic, Ayurveda semnalează existenţa unor interconexiuni între planurile fizic, psihic şi spiritual, cu aplicaţii directe în tratarea bolilor, menţinerea sănătăţii şi dobândirea unei longevităţi de invidiat. Prin teoria celor cinci elemente, Ayurveda explică geneza universului, a umanităţii şi, implicit, a bolilor care, spun legendele, au venit ca o pedeapsă divină pentru oameni, pentru ca tot divinitatea să le transmită apoi modalitatea de a se salva prin cunoştinţe avansate de medicină.
Panchamahabhootas sunt cele cinci elemente - eter, aer, foc, apă şi pământ - care se regăsesc în orice crâmpei din materie, organică sau anorganică. Aceste elemente au o simbolistică bogată şi nu trebuie gândite în sensul strict al cuvântului care le desemnează. De exemplu, la nivelul fiinţei umane, ele se asociază cu cele cinci simţuri: eterul-tactil, aerul-auditiv, focul-vizual, apa-gustativ şi pământul-olfactiv.

Ochii şi Ayurveda

Concluzionând, dintre cele cinci organe de simţ, ochiul este cel simbolizat de elementul foc şi este implicit dominat de dosha Pitta (una dintre cele trei energii vitale, care se formează din acest element).
Direct legate de foc în organism sunt şi funcţiile ficatului, sucurile digestive, sângele, respectiv sistemul circulator, şi pielea. Disfuncţii la aceste niveluri pot constitui o cauză a afecţiunilor oculare, pe lângă mulţi alţi factori, precum:
- expunerea la lumină prea puternică,
- privitul excesiv în ecranele computerelor sau ale televizoarelor,
- spălarea ochilor cu apă la temperaturi extreme (prea fierbinte sau prea rece),
- folosirea în exces de substanţe stimulante (nicotină, cofeină, teină etc.),
- programul de somn insuficient
- suprimarea nevoilor fiziologice,
- trăirea unor sentimente de furie, durere, disperare.

Reţete de preparat acasă pentru probleme ale ochilor

Ochi uscaţi, obosiţi
v Se pun câteva picături de miere, ghee (unt clarifiat) sau ulei de susan în fiecare ochi, o dată pe zi, seara.
v Se fierb seminţe de fenicul, ½ de linguriţă, într-un vas cu apă până se evaporă jumătate din cantitate. După ce se răceşte şi se strecoară amestecul, se foloseşte ca orice colir.
v Se spală picioarele şi apoi se masează cu ulei. Stimularea terminaţiilor nervoase de la acest nivel va produce o îmbunătăţire a circulaţiei sanguine la nivelul ochiului.

Ochi inflamaţi, iritaţi
v Se foloseşte apă de trandafiri, câte 3 picături, dimineaţa şi seara.
v Se înmoaie două tampoane de vată în apã de trandafiri, lapte sau suc de aloe vera şi se aplică pe ochi, 20 minute, timp în care se stă întins într-o poziţie confortabilă.
v Reţeta de mai sus se poate aplica şi cu rondele de castravete, cunoscut pentru efectul antiinflamator.
v Se fierb 2-3 smochine şi o lingură de stafide într-o cană de lapte. Se bea acest amestec în fiecare dimineaţă.




Ochi cu vedere slabă
v Se macină jumătate de cană de migdale, respectiv de zahăr brun şi de seminţe de anason. Amestecul rezultat se împarte în 40 de doze, care se administrează o dată pe zi cu o cană de lapte cald.
v Se face zilnic un exerciţiu de concentrare a privirii pe lumina unei lumânări.
v Un alt exerciţiu util: ţineţi capul nemişcat şi efectuaţi următoarele mişcări oculare: priviţi în sus, în jos, în stânga şi apoi în dreapta şi repetaţi exerciţiul de 5 ori!
v Se spală ochii cu apă în mod repetat.
v Se ia zilnic o lingură de miere cu câteva fructe de cardamom.
v Se recomandă odihnă după o activitate solicitantă pentru ochi (scris, citit, lucrat la calculator, vizionare TV).

Remedii ayurvedice clasice pentru ochi de vultur

O formulă de excepţie pentru menţinerea sănătăţii ochilor este Triphala, în traducere din sanskrită „trei fructe”. Cele trei fructe aflate în compoziţia ei sunt: Emblica officinalis (Amla), Terminalia chebula (Haritaki) şi Terminalia belerica (Bibhitaki). Principiile active pe care le conţin: taninuri (acid galic), antrachinone, flavonoide, vitamina C, acid linoleic, fosfolipide, polifenoli, glicozide şi, bineînţeles, fibre vegetale care îmbunătăţesc digestia, tonifiază funcţia hepatică, combat stresul oxidativ şi curăţă mucoasa colonului, favorizând absorbţia vitaminelor şi mineralelor esenţiale. Triphala se poate utiliza în conjunctivite, dar şi în tratamentul afecţiunilor oculare degenerative aflate în stadii incipiente: miopie progresivã, glaucom, cataractă.

Dieta recomandatã pentru prevenirea afecţiunilor oculare

Alimentele care nu trebuie să lipsească din dieta persoanelor cu tulburări de vedere sunt:
- grăsimi: unt, ghee (unt clarifiat), ulei de muştar, ulei din germeni de grâu
- lactate: lapte de capră, de iapă,
- dulciuri: miere, glucoză,
- legume: legume cu frunze verzi (salata, spanac), broccoli, morcov,
- fructe: mere, afine, stafide, nucă de cocos,
- condimente: mărar, seminţe de chimen negru, piper alb combinat cu ghee, sare gemă.

Terapii ayurvedice pentru sănătatea ochilor
Pe lângă dietă, stil de viaţă şi remedii naturale, Ayurveda oferă posibilitatea vindecării complete în cazul unor afecţiuni cronice, prin eliminarea excesului de dosha din organism cu ajutorul Panchakarma. În sanskrită „pancha” înseamnă cinci”, iar „karma” înseamnă „cale”, semnificând cinci căi de eliminare a toxinelor, respectiv a energiilor viciate din organism.
Principalele terapii de detoxifiere sunt: Vamana (provocarea vomei), Virechana (provocarea purgaţiei), Basti (clisme apoase/uleioase), Nasya (inhalaţii) şi Rakta Mokshana (lăsare de sânge prin mici incizii practicate în zone specifice pe corp/aplicare de lipitori). Alte terapii pregătitoare implică masajul cu ulei sau efectuarea unor fomentaţii (abur cald) pe anumite segmente ale corpului.
Fiecare dintre aceste terapii este recomandată pentru agravări ale unei anumite doshe. În cazul tulburărilor oculare, este necesară echilibrarea doshei Pitta (corespunzătoare focului), care se face prin intermediul grăsimilor medicinale, în cadrul următoarelor terapii:

Netra Tarpana
Se face o pastă din făină de linte neagră şi apă, care se aplicã în jurul ochilor, ca un contur de ochelari. În spaţiul obţinut se pune ghee terapeuticã (unt clarifiat în care se fierb diferite plante medicinale) şi se lasă 10-15 de minute.



Netra Dhara
Se face un decoct din plante medicinale la care se adaugă miere. De la o înălţime potrivitã, se toarnă în fir subţire pe zona ochilor, timp de 10-20 de minute.

Shashtika Sweda
Se face o pastă dintr-un decoct de plante medicinale şi lapte, cu care se masează zona oculară şi zonele adiacente.
Terapiile de mai sus sunt excelente pentru întărirea ţesuturilor oculare, îmbunătăţirea vederii, îndepărtarea cearcănelor şi a oboselii provocate de munca la computer, sindromul de ochi uscat, conjunctivită cronică, stadii incipiente de glaucom, cataractă.


Farm. Irina LUPAŞCU
0728/290242

Medicina modernă câştigă teren în faţa “calculaţiilor astrologice”

Rămase chipurile din vremea dacilor, calculaţiile şi interpretările astrologice şi-au pierdut astăzi mult din audienţa din alţi ani. Pe măsura creşterii accesului la informaţie, acum când medicina face progrese tot mai vizibile şi când se derulează atâtea programe naţionale de sănătate tot mai ferme, mai bine finanţate şi mai bine organizate şi mediatizate, cine să mai creadă în asemenea ghicitori în stele, atoatecunoscători şi vindecători, farsori şi şarlatani, veniţi în special din Est-ul plin de miracole, de bioenergie, propovăduitori ai pseudoştiinţei?
Anunţurile (din ce în ce mai rare) ale unor asemenea servicii probabil că nu sunt puse sub incidenţa penală în categoria escrocheriilor, fiind considerate mai degrabă hilare prin anacronismul şi diletantismul în care acestea sună, vă cităm un scurt fragment :

“Astrolog cu o vastă experienţă vă stau la dispoziţie pentru întocmirea hărţii dvs: natală (?!), medicală, financiară, previzională, intoarcerea roţii, harta firmei dv. Orice informaţie importantă, orice lecţie în viaţă, decifrări şi lecţii de astrologie.”, adică orice este nevoie se găseşte la ei (nota. Red.).
Apelarea la aceşti extratereştri este un mod de distracţie de care lumea s-a cam plictisit, chiar şi cei care nu au ce face cu banii, listaţi în sus-menţionatul anunţ: “vedete si artisti, afaceristi din Bucuresti si din tara, persoane din domeniul medical, firme si persoane din clase sociale diferite, incluiv stabilite in afara tarii: Usa, Spania, Grecia sau Germania si chiar persoane din top 300” (e tare!).
Dovada scăderii interesului o constituie reducerile la tarifele pentru astfel de servicii:
“Pentru a veni în spijinul tuturor am lansat în perioada 18 aug - 18 septembrie un program de reduceri, 50 ron pentru oricare astrogramă comandată” (am ieşit din promoţie...).

Iată o altă mostră de subcultură şi anacronism care reiese din anunţ: “metoda de descifrare a tainelor vieţii omului pe pământ, adusa la pragul de stiinţă, a interesat de-a lungul timpului regi, conducători, presedinţi şi impăraţi...”.
Dar dacă vă spun că la aceste şedinţe de misticism merg şi distrează chiar unii medici cu titluri mari?

Recuperarea în ligamentoplastia genunchiului

Genunchiul, cea mai complexă articulaţie a corpului, este sediul celor mai frecvente leziuni (un sfert din totalul leziunilor articulare şi o treime din cel al traumatismelor). Între acestea, rupturile aparatului capsuloligamentar - entorsele grave -, reprezintă o patologie des întâlnită în rândul tinerilor activi, în special al celor care practică sporturi, motiv pentru care vom detalia câteva aspecte.
Entorsele grave de genunchi sunt caracterizate de ruptura totală sau parţială a ligamentelor (anterioare, posterioare, interne, externe, încrucişate), cu sau fără smulgerea capsulei, a cartilajului sau osului, lezarea meniscului, conducând la instabilitatea dureroasă a acestei articulaţii şi la invaliditate.
Se consideră că entorsele uşoare, cu ruptură de ligament lateral sau încrucişat posterior, nu se însoţesc de instabilitate şi au şanse foarte bune de a se rezolva conservator (cu imobilizare de câteva săptămâni se obţine o cicatrizare satisfăcătoare), în timp ce entorsele grave, cu multiple rupturi, incluzând şi ligamentul încrucişat anterior, sunt urmate de instabilitate articulară marcată şi au indicaţie fermă de intervenţie chirurgicală.
În ultimii ani, intervenţia clasică, cea cu abord anterior, a fost înlocuită de artroscopie, o procedură ce implică doar câteva mici incizii la nivelul pielii, mai puţin traumatizantă pentru pacient şi cu o durată a recuperării semnificativ scurtată.
Stabilirea indicaţiei şi a momentului operator aparţine medicului ortoped după o evaluare clinică şi, eventual, imagistică (rezonanţă nucleară), iar perioada pre şi postoperatorie, recuperării medicale.
În cele mai multe cazuri, artroplastia se temporizează câteva săptămâni, perioadă în care pacientul şi specialistul de recuperare medicală trebuie să combată durerea, inflamaţia şi instalarea hipotoniei musculare a stabilizatorilor genunchiului. În primele ore consecutive traumatismului se instalează hidrartroza sau hemartroza, evidenţiate de mărirea în volum a genunchiului şi însoţite de durere şi impotenţă funcţională. Se indică aplicaţia de rece, medicaţia (antiinflamatoare şi analgezice), repausul prelungit la pat, deplasarea fără sprijin pe membrul afectat, cu ajutorul unui baston şi uneori imobilizarea în orteză. Electroterapia cu efect analgezic şi antiinflamator, ca şi kinetoterapia atent coordonată (cu scop de tonifiere musculară, dar fără solicitarea articulaţiei), completează conduita preoperatorie.
Perioada postoperatorie este mai lungă, cu durată de câteva luni, şi mai dificilă, având ca obiective indoloritatea, recuperarea stabilităţii şi mobilităţii articulare, iar ca mijloace, kinetoterapia, electroterapia şi, eventual, medicaţia.

Autor: Dr. Mădălina Sidere, medic specialist recuperare medicală

O nouă analiză - Hair Metabolic System

Ritmul de viaţă alert, nivelul ridicat de stres şi poluarea sunt probleme cu care se confruntă majoritatea locuitorilor din zonele urbane. La acestea se adaugă şi lipsa de timp pentru o alimentare corectă şi sărăcirea alimentelor în substanţe nutritive. Toate aceste probleme stau la baza dezechilibrelor care scad randamentul şi capacitatea de muncă individuală şi care, necorectate, în timp pot duce la apariţia bolilor.

La mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut, cercetătorii americani au pus la punct un test, bazat pe analizarea principalelor substanţe minerale din compoziţia organismului şi realizat pe firul de păr, care a fost rapid adoptat de FOOD & DRUGS ADMINISTRATION ca test-standard pentru evaluarea încărcării cu minerale toxice (mercur, plumb, arsenic).

Datorită multitudinii de informaţii care rezultă din analizarea nivelurilor medii ale mineralelor şi a raporturilor dintre acestea în firul de păr, putem considera această analiză ca fiind un test cu rol de screening, capabil să identifice tendinţa spre dezechilibre funcţionale şi organice majore ale unui individ. Aceste dezechilibre pot fi corectate foarte uşor prin adoptarea unei alimentaţii specifice nevoilor organismului în momentul respectiv şi prin adăugarea unor suplimente alimentare special concepute şi care ţin cont de particularitatea individului.

Aşa cum era şi firesc, lucrurile nu s-au oprit aici. Cercetători din Italia, preluând standardele analizei firului de păr şi adăugând la corecţia nutriţională şi caracteristicile individuale legate de apartenenţa la grupul sangvin AB0, au obţinut un nou instrument de screening,

Hair Metabolic System – H.M.S.

Ce este Analiza Minerală Tisulară a firului de păr?
Este o analiză de laborator care, prin analizarea spectro-fotometrică în emisie de plasmă a unei cantităţi modeste de fire de păr (circa 500 miligrame) tăiate din zona occipitală şi lateroparietală, cu o lungime de circa 2-3 cm de la baza pielii, este capabilă să evalueze exact şi simultan principalele niveluri şi raporturi între mineralele nutritive, adiţionale şi toxice intracelulare prezente în organism.

Grupul Sangvin AB0
Cunoaşterea apartenenţei la grupul sangvin din sistemul AB0 al subiectului respectiv permite, pe lângă personalizarea cu mai multă precizie, şi sugestii dietetico-nutriţionale, precum şi modularea anumitor caracteristici constituţionale ale grupului sangvin de care aparţine.

De ce părul şi sistemul de grup sangvin AB0?
Părul nu este un ţesut mort. El beneficiază de un schimb foarte lent cu sângele şi se comportă, pentru o anume perioadă, ca un registru al metabolismului intracelular, acumulând, pe măsură ce creşte, produsele metabolice la care este expus, inclusiv mineralele.
Sistemul de grup sangvin AB0 este determinat genetic şi are caracteristici constituţionale particulare pentru fiecare grup, fapt demonstrat fără echivoc de cercetătorul american Peter J. D’Adamo, în ceea ce priveşte aspectul metabolico-psihico-structural.
Rezultatele obţinute prin Analiza Minerală Tisulară reflectă condiţiile actuale, fiind raportate la condiţiile bazale ale sistemului de grup sangvin AB0 pentru subiectul respectiv.

Concluzii
Unică în sistemul sanitar mondial, Metoda H.M.S. permite respectarea unor recomandări dietetico-nutriţionale în funcţie de Individualitatea Biochimică şi Genetică a subiectului care este supus acestui test.

H.M.S., o metodă de screening metabolic, este la ora actuală un test predictiv şi preventiv de o fiabilitate maximă, neinvaziv şi cu o execuţie rapidă.


Dr. Răsvan Constantinescu
Ditaro International
info@ditaro.com
021.315.30.50

O nouă analiză - Hair Metabolic System

Ritmul de viaţă alert, nivelul ridicat de stres şi poluarea sunt probleme cu care se confruntă majoritatea locuitorilor din zonele urbane. La acestea se adaugă şi lipsa de timp pentru o alimentare corectă şi sărăcirea alimentelor în substanţe nutritive. Toate aceste probleme stau la baza dezechilibrelor care scad randamentul şi capacitatea de muncă individuală şi care, necorectate, în timp pot duce la apariţia bolilor.

La mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut, cercetătorii americani au pus la punct un test, bazat pe analizarea principalelor substanţe minerale din compoziţia organismului şi realizat pe firul de păr, care a fost rapid adoptat de FOOD & DRUGS ADMINISTRATION ca test-standard pentru evaluarea încărcării cu minerale toxice (mercur, plumb, arsenic).

Datorită multitudinii de informaţii care rezultă din analizarea nivelurilor medii ale mineralelor şi a raporturilor dintre acestea în firul de păr, putem considera această analiză ca fiind un test cu rol de screening, capabil să identifice tendinţa spre dezechilibre funcţionale şi organice majore ale unui individ. Aceste dezechilibre pot fi corectate foarte uşor prin adoptarea unei alimentaţii specifice nevoilor organismului în momentul respectiv şi prin adăugarea unor suplimente alimentare special concepute şi care ţin cont de particularitatea individului.

Aşa cum era şi firesc, lucrurile nu s-au oprit aici. Cercetători din Italia, preluând standardele analizei firului de păr şi adăugând la corecţia nutriţională şi caracteristicile individuale legate de apartenenţa la grupul sangvin AB0, au obţinut un nou instrument de screening,

Hair Metabolic System – H.M.S.

Ce este Analiza Minerală Tisulară a firului de păr?
Este o analiză de laborator care, prin analizarea spectro-fotometrică în emisie de plasmă a unei cantităţi modeste de fire de păr (circa 500 miligrame) tăiate din zona occipitală şi lateroparietală, cu o lungime de circa 2-3 cm de la baza pielii, este capabilă să evalueze exact şi simultan principalele niveluri şi raporturi între mineralele nutritive, adiţionale şi toxice intracelulare prezente în organism.

Grupul Sangvin AB0
Cunoaşterea apartenenţei la grupul sangvin din sistemul AB0 al subiectului respectiv permite, pe lângă personalizarea cu mai multă precizie, şi sugestii dietetico-nutriţionale, precum şi modularea anumitor caracteristici constituţionale ale grupului sangvin de care aparţine.

De ce părul şi sistemul de grup sangvin AB0?
Părul nu este un ţesut mort. El beneficiază de un schimb foarte lent cu sângele şi se comportă, pentru o anume perioadă, ca un registru al metabolismului intracelular, acumulând, pe măsură ce creşte, produsele metabolice la care este expus, inclusiv mineralele.
Sistemul de grup sangvin AB0 este determinat genetic şi are caracteristici constituţionale particulare pentru fiecare grup, fapt demonstrat fără echivoc de cercetătorul american Peter J. D’Adamo, în ceea ce priveşte aspectul metabolico-psihico-structural.
Rezultatele obţinute prin Analiza Minerală Tisulară reflectă condiţiile actuale, fiind raportate la condiţiile bazale ale sistemului de grup sangvin AB0 pentru subiectul respectiv.

Concluzii
Unică în sistemul sanitar mondial, Metoda H.M.S. permite respectarea unor recomandări dietetico-nutriţionale în funcţie de Individualitatea Biochimică şi Genetică a subiectului care este supus acestui test.

H.M.S., o metodă de screening metabolic, este la ora actuală un test predictiv şi preventiv de o fiabilitate maximă, neinvaziv şi cu o execuţie rapidă.


Dr. Răsvan Constantinescu
Ditaro International
info@ditaro.com
021.315.30.50

Medicina tradiţională în actualitate. Aplicaţiile de rece sau crioterapia


Crioterapia se defineşte ca fiind aplicarea la nivelul tegumentului a unor temperaturi aflate sub 0°C, în scop terapeutic. Vectorii utilizaţi în acest scop sunt gheaţa, aerul rece şi apa aflată la o temperatură apropiată de cea de îngheţ. Gheaţa se foloseşte sub formă de calupuri şi se aplică staţionar, cu protecţie textilă (compresa), sau mobil (mişcări de masaj). Există şi varianta mai agresivă de utilizare a băilor parţiale reci de tip whirlpool, la sportivi, după traumatisme musculoligamentare, în scopul recuperării rapide.
De asemenea, există şi forma de crioterapie chimică, prin utilizarea unor substanţe precum kelen (pulverizare), pentru tratamentul traumatismelor acute sau al punctelor trigger, în contextul metodei cunoscute sub denumirea “spray and stretch”.

Acţiunea crioterapiei se realizează prin:
Modificări ale circulaţiei periferice, tegumentare, pe baza reacţiei dermovasculare.
Modificări ale temperaturii superficiale
Scăderea metabolismului local, având în vedere faptul că, la scăderea cu 10°C a temperaturii tisulare, metabolismul tisular locoregional scade cu 50%.
Modificări ale conductibilităţii nervoase, în urma scăderii potenţialului de acţiune, creşterii perioadei de depolarizare, reducerii vitezei de transmitere a impulsurilor nervoase, creşterii duratei de latenţă, blocării joncţiunii neuromusculare.
Modificări ale contractilităţii musculare, cu prelungirea duratei de relaxare, creşterea iniţială a excitabilităţii, urmată de scăderea ei, creşterea iniţială a tonusului muscular, urmată rapid de scăderea acestuia (astfel, aplicaţiile scurte, de un minut, cresc performanţele musculaturii striate).
Creşterea vâscozităţii ţesutului conjunctiv situat la nivelul aparatului mioartrokinetic (MAK), inclusiv a celui periarticular.

Efectele aplicării procedurii de crioterapie sunt mai prelungite decât ale aplicaţiei de căldură şi sunt prezentate în continuare:
Creşterea progresivă a timpului de contracţie musculară, cu dublarea acestuia după 20 de minute de aplicare, însoţită de dublarea timpului de relaxare musculară la 10 minute de aplicare şi triplarea acestuia la 20 de minute de aplicare.
Scăderea rapidă a temperaturii cutanate până la 15-20°C, urmată de o scădere lentă, însoţită de alternarea vasoconstricţiei cutanate cu perioade de vasodilataţie, ceea ce asigură nutriţia locală pe parcursul aplicaţiei. La întreruperea crioterapiei temperatura locală creşte rapid, în funcţie de nivelul scăderii iniţiale şi de reactivitatea individuală. Pentru o aplicaţie de 20 de minute, temperatura musculară se menţine însă scăzută pentru încă 60-90 minute, după încetarea procedurii.
Tonusul muscular rămâne scăzut în măsura în care tonusul muscular iniţial era crescut prin spasticitate sau contractură, iar reflexele osteotendinoase, diminuate şi ele prin aplicarea crioterapiei, revin la valori normale după 30 de minute de la încetarea aplicaţiei.
Analgezia, care este datorată scăderii receptivităţii stimulilor nociceptivi de la nivelul nociceptorilor, diminuării transmiterii aferentelor dureroase, efectului “porţii” de la nivel medular şi scăderii metabolismului (cu scăderea concomitentă a producţiei de substanţă P, cât şi a altor neurotransmiţători).

Recuperarea după accidentul vascular cerebral

Progresul civilizaţiei a dus la minimizarea efortului fizic, ceea ce a generat creşterea stresului atât fizic, cât şi psihic şi emoţional, toţi aceşti factori acţionând în mod convergent asupra organismului. Totodată, reducerea timpului liber a afectat implicit timpul de refacere a organismului. Un organism supus tuturor acestor agenţi stresanţi devine susceptibil la una din cele mai dizabilitante afecţiuni ale epocii noastre: accidentul vascular cerebral.
Accidentul vascular cerebral survine atunci când circulaţia sângelui la creier este întreruptă sau diminuată. Astfel, creierul nu mai beneficiază de aportul de oxigen şi de substanţe nutritive, iar în câteva secunde celulele încep să moară. Cel mai frecvent, această boală cerebrovasculară se soldează cu instalarea unui deficit neuromotor de tip hemiplegie sau hemipareză.
Trebuie ţinut cont de faptul că sechela neurologică poate afecta provizoriu sau definitiv capacitatea de a efectua munca sau activitatea anterioară, astfel încât ar putea fi necesară o reconversie profesională, în funcţie de severitatea şi de localizarea traumatismului, de posibilitatea de a educa membrul neafectat, de capacitatea de recuperare a hemicorpului afectat etc. De multe ori, asistenţa medicală şi kinetoterapia pot dura toată viaţa.
Tratamentul recuperator constă în:
- Fizioterapie (electroterapie, cu efect antialgic şi excitomotor asupra musculaturii striate, şi ultrasunete, cu efect analgetic şi miorelaxant);
- Crioterapie (stimularea tegumentului prin aplicarea gheţii ajută la reducerea spasticităţii);
- Cura externă cu ape oligominerale (cu efect antispastic, antialgic, decontracturant şi sedativ);
- Kinetoterapie (urmăreşte corectarea deformărilor, redorilor articulare şi atitudinilor vicioase; evitarea atrofiei musculaturii paralizate; creşterea funcţiei fibrelor musculare restante sănătoase; redobândirea coordonării mişcărilor; menţinerea /îmbunătăţirea mobilităţii şi forţei segmentelor neafecate de paralizie şi recuperarea sindromului vasculotrofic);
În cadrul programului complex de recuperare neuromotorie, terapiei ocupaţionale îi revine sarcina de a perfecţiona coordonarea neuromusculară, de a “netezi” mişcările voluntare redobândite prin kinetoterapie şi de a îngloba toate achiziţiile motorii ale bolnavului în activităţi gestuale utile autoservirii.
Cu toate că incidenţa accidentelor vasculare cerebrale a scăzut în ultimii ani, tratamentul acestora necesită o atenţie deosebită, sechelele lor afectând pe termen lung posibilităţile de reintegrare socioprofesională a adultului.

Autor - Horia Atanasiu Meves – kinetoterapeut.

Cui se adresează ochelarii de soare?







Ochelarii reprezintă un instrument optic aşezat în faţa ochilor şi fixat pe urechi, destinat să corecteze diferite anomalii ale vederii. Ochelarii sunt compuşi din sistemul optic (aferent fiecărui ochi) şi montura în care se fixează acest sistem. Caracteristica fundamentală a ochelarilor este dată de individualitatea lor, iar acest parametru, specific fiecărei persoane, se regăseşte în procesul adaptării anatomice şi adaptării optice.

Adaptarea anatomică a ochelarilor constituie ansamblul operaţiunilor relativ la măsurarea şi ajustarea monturii pentru a asigura o poziţie stabilă şi confortabilă a acesteia, pentru a realiza condiţiile necesare corecţiei optice şi pentru a satisface nevoile estetice ale purtătorului.
Adaptarea optică este ansamblul operaţiunilor care determină poziţia lentilelor în montura ajustată anatomic, aşa încât corecţia realizată să fie identică cu cea care a fost determinată prin metode optometrice.

Ochelarii de soare se adresează segmentului de vârstă cuprins în intervalul 0-99 ani, având preponderenţă în rândul copiilor, adolescenţilor şi tinerilor, prin natura lucrurilor persoane active şi aflate în ascensiunea carierei profesionale.

Toate acele preocupări legate de desfăşurarea unei activităţi în aer liber (sport de performanţă, gimnastică de întreţinere, jogging, drumeţie montană, călătorie, hobby etc.) constituie o sursă de impact direct între radiaţia solară şi analizatorul vizual al celui care practică aceste activităţi. Căutarea confortului este o aspiraţie unanimă a fiecăruia dintre noi.

Studiile medicale demonstrează că acţiunea dăunătoare a radiaţiilor ultraviolete se manifestă la oricare dintre vârstele menţionate, însă are o influenţă negativă crescută în rândul copiilor şi al vârstnicilor. Aceste persoane au o sensibilitate ridicată la radiaţiile UVA-UVB, întrucât cele două medii de refracţie (corneea şi cristalinul), care ar filtra natural o parte din radiaţiile solare, sunt încă imature (cazul copiilor până la 12-14 ani) sau sunt îmbătrânite şi incapabile să reprezinte un baraj eficient împotriva acestor radiaţii (la vârstnici). Gradul de responsabilitate este maxim în cazul copiilor mici, mai ales că aceştia nu pot discerne şi nu pot hotărî singuri asupra viitorului lor.

Segmentul feminin este consumator de produse destinate realizării unui echilibru între stresul cotidian specific mecanismului socioprofesional şi nevoile personale de armonie şi frumuseţe. Orice activităţi de întreţinere a bunei dispoziţii şi a unui tonus pozitiv sunt prerogative absolut fireşti pentru viaţa femeilor contemporane. Tendinţele din modă sunt o permanentă sursă de schimbare şi de perpetuă legătură cu diversele curente din sfera vestimentară sau din lumea accesoriilor, mărcilor (brand management).

Un segment important de consumatori sunt operatorii investiţi cu responsabilitatea asigurării transportului de persoane sau bunuri, “comandanţi” ai diverselor mijloace de transport terestru, naval sau aerian (şoferii, vatmanii, mecanicii feroviari sau piloţii de avion). Acest tip de utilizator trebuie să deţină controlul integral al echipamentului pe care îl conduce şi trebuie să fie în permanenţă informat asupra condiţiilor de trafic ale traseului pe care urmează să-l parcurgă.

luni, 25 august 2008

Molarul de minte


Erupţia molarului de minte

Complicaţiile cauzate de erupţia molarului de minte sunt multiple şi pot fi afectate ţesuturile învecinate (locale) sau chiar regionale.

Una dintre primele complicaţii care apare este caria dentară. Aceasta apare ca urmare a deficitului de igienizare a molarului de minte. În majoritatea cazurilor apare şi un proces carios la molarul vecin. Din punctul de vedere al medicului dentist, este dificil de tratat o carie la acest nivel din cauza imposibilităţii realizării accesului cu instrumentele uzuale. Astfel, apare durerea şi nu în ultimul rând, infecţia.
În cazul molarilor de minte parţial erupţi, s-a semnalat frecvent infecţia mucoasei adiacente, din cauza acumulării de placă bacteriană şi resturi alimentare. Această infecţie poartă denumirea de pericoronarită.
În apariţia durerii mai poate fi implicat şi un factor mecanic: molarul de minte erupe pe o direcţie oblică, astfel se sprijină pe dintele vecin. Apare o forţă care are o direcţie anormală, împotriva căreia dintele nu se poate opune prin mijloace proprii.

Dacă molarul de minte erupe pe o altă direcţie decât verticală, el poate leza pe lângă dinţii invecinaţi şi părţile moi: obrazul, limba. Există pacienţi care reclamă o rană pe interiorul obrazului care nu se vindecă. Astfel de răni sunt cauzate de înterpunerea mucoasei între molarii de minte ce erup incorect.

O altă complicaţie o constituie tulburările ortodontice: molarul de minte joacă rolul de „primă piesă dintr-un domino”. Dinţii îşi modifică poziţia, axul de înclinare, contactele cu antagoniştii. Apar modificări de ordin masticator – pacientul reclamă disconfort în timpul actului de hrănire. De asemenea, fizionomia şi fonaţia sunt afectate, dinţii (mai precis poziţia lor) joacă un rol important în formarea unor sunete. Aceste anomalii pot duce până la modificarea etajului inferior al feţei – distanţa de la baza nasului până la bărbie.
Din punct de vedere protetic se evită a se realiza lucrări fixe (punţi dentare) în imediata vecinătate a molarilor de minte până ce aceştia nu vor fi extraşi. Un molar de minte ce erupe lângă o coaroană poate chiar să descimenteze respectiva lucrare prin intermediul forţelor pe care le exercită într-o direcţie anormală.

O complicaţie considerată, de unii autori, majoră, este chistul. Acesta este un sac plin cu lichid ce se poate forma din ţesutul din jurul molarului de minte. Acest chist poate cauza distrucţie osoasă, deformări osoase, afectarea dinţilor vecini. În această situaţie se impune în mod obligatoriu extracţia molarului şi îndepărtarea chistului pentru a preveni extinderea lui. Există situaţii în care aceste chisturi se pot transforma în tumori (benigne sau maligne). În situaţia în care chistul creşte în volum poate surveni fractura spontană a osului mandibular.


Dr. Victor Traistaru, tel: 0755 046 297

Tulburarile digestive acute



Tulburarile digestive acute sunt situate pe locul II dupa bolile respiratorii curente. Industria turismului a impins granitele traseelor spre zone exotice mai putin explorate si mai putin evoluate din punctual de vedere al igienei si sigurantei alimentare.
Aparitia unor tulburari digestive in aceste conditii nu ne surprinde solutia terapeutica trebuie sa o avem la indemana pentru ca boala nu asteapta.
Si in tarile dezvoltate (Elvetia) o persoana din doua odata pe an are tulburari de transit hiperkinetic.

Etiologia acestor sindroame diareice acute este predominant de tip infectios. Este evident ca un organism sanatos contrabalanseaza rapid pierderile hidroelectrolitice pe cand cei cu patologie incarcata(hepatopatii, cardiopatii) pun probleme de abord terapeutic. Evaluarea fiecarui caz in parte trebuie facuta atent raportandu-ne la gradul de afectare anatomo-clinic.
Tratamentul imediat in tulburari digestive este necesar pentru a preintampina deshidratarea cu dizelecrolitemie. Este momentul sa ne reamintim importanta ionilor de K si Ca in contractia cardiaca. Protocolul nostru in boala diareica acuta este relativ simplu: BIOENT (Elidor) 3-8 cpr/zi, ESTIVALPLANT PLUS 3-6 cpr/zi, SPASMOLIN 3-6 cpr/zi.

Sub tratament simptomatologia zgomotoasa se atenueaza pana la disparitie. Nu s-au observat efecte secundare la administrarea de BIOENT, ESTIVALPLANT PLUS.
Rehidratarea pacientului ca si refacerea capitalului electrolitic reprezinta o prioritate.
Boala diareica cronica se poate produce prin mecanisme multiple, prin malabsorbtie, leziuni parietale intestinale sau prin hiperactivitate peristaltica.
Identificarea cauzei este importanta pentru un tratament eficient. In diareea cronica noi am administrat BIOENT (Elidor) 3-8 cpr/zi , BIODIGEST (Elidor) 4-6 cpr/zi, PRODIGEST (Elidor) 4-6 cpr/zi.

Rezultatele au fost excelente atat pe durata scurta cat si pe durata lunga.
Mobilitatea turistilor (turism de afaceri, turism stiintific, etc. ) face necesar ca pacientul sa fie pregatit pentru situatii mai mult sau mai putin previzibile.
BIOENT este un adevarat pilon deoarece pe langa efectul sau stabilizator asigura si detoxifierea organismului prin absorbtia lichidelor patologice si a reziduriilor metabolice.
Datorita acestor calitati BIOENT-ul asigura un confort digestiv excelent si garanteaza ca in situatii delicate rezolvarea o avem la indemana.

Dr. Sorin Godeanu, Laboratoarele Elidor

Kinetoterapia – tratament pentru trup şi suflet


Kinetoterapia îşi câştigă treptat locul binemeritat printre activităţile cu scop profilactic, de recuperare sau de menţinere a stării de sănătate a organismului uman. Adresându-se unei multitudini de afecţiuni (ortopedice, traumatologice, neurologice, din patologia aparatului respirator, reumatologice, ginecologice şi cardiologice), aceasta reuşeşte totodată să acopere şi toate categoriile de vârstă ( de la nou-născuţi, sugari, copii, adolescenţi până la adulţi şi vârstnici) fără a avea efecte secundare, cu condiţia ca programul kinetic să fie în permanenţă gradat şi corelat cu efectele obţinute. Două principii sunt de bază în kinetoterapie: principiul “primum non nocere”, adică “în primul rând să nu faci rău”, alături de principiul gradării.


Kinetoterapia corect aplicată ajută la ameliorarea capacităţii generale de mişcare şi a marilor funcţiuni, facilitează conştientizarea schemei corporale, corectează postura şi aliniamentul corpului, reface forţa musculară, ajută în reeducarea sensibilităţii, creşte rezistenţa musculară şi, totodată, este un adjuvant în suprimarea durerii în anumite afecţiuni medicale. Principalele metode utilizate în kinetoterapie sunt gimnastica medicală, masajul şi mecanoterapia.
Este important de precizat că spre deosebire de efectele obţinute prin terapia medicamentoasă, efectele kinetoterapiei se remarcă în timp, prin aplicarea cursivă şi perseverentă a programului kinetic. Chiar dacă nu sunt remarcate efecte spectaculoase de la început, acest lucru nu trebuie să sperie, kinetoterapeutul având datoria de a explica faptul că efectele “miraculoase” obţinute prin manevre brutale pot avea urmări negative pe termen lung. În mod special, în cazul vârstnicilor kinetoterapia trebuie efectuată cu precauţie sporită, întrucât trebuie să trateze atât afecţiunile direct vizate, cât şi afecţiunile asociate, ce apar odată cu înaintarea în vârstă, atunci când degradarea articulară devine pregnantă în mare parte din cazuri, iar tulburările circulatorii generează frecvent probleme de sănătate. Aportul adus de kinetoterapeut în timpul unei şedinţe de kinetoterapie este bine să fie dublat de efortul pacientului care trebuie să conştietizeze că succesul terapiei depinde de respectarea programului de exerciţii chiar şi în absenţa specialistului, urmând indicaţiile acestuia.


Efecte optime se obţin prin intermediul comunicării permanente în cadrul echipei de îngrijiri (formate din kinetoterapeut, psiholog, medic specialist ortoped sau aparţinând altor domenii medicale) şi, nu în ultimul rând, a cooperării familiei pacientului, ori de câte ori este posibil.
Echipa ActiveCare acordă îngrijiri cu maximum de profesionalism, programele kinetice fiind concepute în mod individualizat, prin raportare la particularităţile fiecărei persoane în parte, ţinându-se cont de vârstă, sex, capacitatea de efort şi parametri funcţionali.
Doar prin profesionalism, perseverenţă şi răbdare putem obţine efectele mult aşteptate.


Ioana DUŢĂ – kinetoterapeut



miercuri, 9 iulie 2008

Eficienta produselor stupului în afecţiunile gastro-intestinale, parazitoze

Utilizarea mierii şi a celorlalte produse ale stupului în tratamentul unor afecţiuni digestive nu este o noutate. La baza acestei utilizări stau proprietăţile lor anti-inflamatoare, analgezice, imunogene şi antioxidante. La nivel intestinal, mierea manifestă o uşoară acţiune laxativă determinată de prezenţa în compoziţia sa a unei cantităţi importante de fructoză. De fapt acest monozaharid manifestă o puternică presiune osmotică care atrage apa la nivel intestinal facilitând astfel evacuarea materiilor fecale. Acest efect este întărit de polen, care oferă rezultate remarcabile evitându-se astfel recurgerea la laxative, iritante pentru peretele intestinal şi producând în general obişnuiţă. Prezenţa în compoziţia peretelui său celular a unor compuşi de tip celulozic, celulozopectic şi hemiceluloze – compoziţie tipică fibrelor vegetale - este o explicaţie al rolului său de reglare a tranzitului intestinal. Constipaţia poate fi deasemenea ameliorată prin consumul unui amestec de polen, căpăcele de ceară şi miere de cimbru.

Polenul poate fi recomandat în tratamentul enterocolitelor, a flatulenţei (balonărilor intestinale), a diverticulitelor şi a diferitelor forme de colite, între care şi colita amoebiană. Acesta se comportă ca un veritabil eubiotic intestinal, deci un reglator al funcţiei intestinale, intervenind eficient – ca un paradox - şi în vindecarea diareelor cronice. Polenul este uşor asimilat la nivel intestinal (mai ales dacă se reuşeşte îndepărtarea exinei). Aminoacizii esenţiali şi cei parţial-esenţiali trec uşor bariera digestivă. Acest lucru este foarte important în cazul afecţiunilor hepatice şi în carenţele enzimatice intestinale grave, condiţii în care alte proteine alimentare sunt cel mai adeseori greu de absorbit.

Studiile au arătat că polenul conţine un factor antibiotic activ faţă de Salmonella şi unele tulpini de colibacil. Nu este nimic surprinzător întrucât se ştie că polenul recoltat de albine este prelucrat cu secreţiile salivare ale acestora, secreţii ce conţin enzima glucozoxidaza, ce conferă proprietăţi antibacteriene şi mierii de albine. La nivel clinic, observaţiile au arătat cu precizie că efectul reglator asupra funcţiei intestinale poate fi atribuit polenului.

Propolisul prezintă puternice efecte antiseptice în cazul unor parazitoze produse de viemi solitari (Taenia). La aplicarea sub diferite forme farmaceutice – unguente, supozitoare – propolisul accelerează procesul de cicatrizare a fistulelor rectale, a hemoroizilor sau înleziunile apărute în cazuri de rectocolite hemoragice.
La nivel gastric, mierea manifestă un efect protector asupra peretelui stomacal – datorită pH-ului său mai ridicat.

Poate că cele mai interesante rezultate în cazul afecţiunilor gastrice sunt oferite din nou de propolis. Studii recente au demonstrat eficacitatea acestui produs natural în tratamentul ulcerului produs de Helicobacter pylori, efect ce se bazează pe acţiunea sa antimicrobiană, mai corect spus, acţiunea unor compuşi din compoziţia sa, respectiv artepillina C şi diterpenoidul clerodanului – specifici propolisului brazilian obţinut de la speciile de Baccharis, Eucalyptus şi Araucaria, dar şi a quercetinei – flavonoid specific propolisului recoltat din zonele cu climat temperat. Acţiunea de protecţie asupra mucoasei gastrice şi duodenale este şi o proprietate a polenului (respectiv a păsturii) – ce conţine pigmenţi flavonoizi şi carotenoizi. Un caz special de acţiune în cazul prezenţei lui Helicobacter pylori, este cel al mierii de Manuka – miere specifică Noii Zeelande obţinută de la specia Leptospermun, cum atestă studiile efectuate de dr. Peter Molan. Principalul rol al acestor produse este acela de diminuare a senzaţiei dureroase şi de stimulare a cicatrizării.


Dr.bioch. Cristina Mateescu CS.II.
Şef colectiv CD apiterapie
Membră în Comisia Permanentă de Apiterapie a Apimondia,tel:021.232.50.60




Degenerescenta maculara legata de varsta

-tratament si imbunatatirea calitatii vizuale -
Degenerescenta maculara legata de varsta, cunoscuta si ca DMS sau DMLV, este o afectiune care asa cum ii spune si numele este cauzata de inaintarea in varsta. Afectiunea se manifesta prin alterarea calitatii vizuale centrale datorate afectarii zonei de maxima acuitate vizuala a retinei, macula.

Este o afectiune nedureroasa ce nu duce niciodata la pierderea vederii dar este invalidanta deoarece persoana ce prezinta aceasta afectiune nu mai poate citi, nu mai vede bine la TV, nu mai poate privi fotografii; de exemplu cand priveste chipul unei persoane in loc de fata vede o pata neagra sau gri.

In multe cazuri boala avanseaza lent, incat persoana in cauza nu isi da seama de alterarea vederii. Nu este obligatoriu sa apara in acelasi timp la ambii ochi, exista insa cazuri cand boala avanseaza foarte repede si de multe ori afecteaza vederea ambilor ochi.
Exista doua forme ale bolii, o forma “mai usoara”, uscata si forma umeda; boala in varianta uscata evolueaza lent, in stadii, pe cand DMLV umeda evolueaza rapid, fara stadii. Studiile arata ca boala in varianta umeda este cu o frecventa mai mica, aprox. 15%, iar cea in varianta uscata in restul de 85%, problema este ca DMLV uscata, se poate transforma oricand in forma umeda, totusi, acest fapt nefiind obligatoriu.

Cauzele aparaitiei bolii nu sunt exact cunoscute dar se pare ca se datoreaza tulburarilor de circulatie a sangelui ce apar la unele persoane dupa o anumita varsta. Se cosidera ca factorii de risc sunt fumatul, rasa (rasa alba este mult mai expusa acestei boli), obezitatea, hipertensiunea arteriala, sexul (femeile prezinta un grad de risc mai mare) si nu in ultimul rand antecedentele familiale. Incidenta este mai crescuta in randul persoanelor de peste 65 de ani; studiile arata ca datorita faptului ca speranta de viata este in continua crestere, numarul persoanelor cu DMLV va creste. Dieta sanatoasa, exercitiul fizic, renuntarea la fumat se crede ca pot ajuta la prevenirea bolii ; nu sunt cunoscute alte metode de prevenire al bolii.
Primele semne ale bolii pot fi incetosarea vederii, liniile drepte sunt percepute strambe, tulburari ale vederii centrale.

Pentru forma umeda a bolii exista in momentul de fata tratament ce pare a fi deosebit de eficient. Tratamentul consta in injectarea intraoculara, in conditii de sala de operati a unei substante numita Avastin. Interventia este extrem de usoara pentru pacient iar riscurile sunt minime, se face cu anestezie locala si fara internare.
Pentru pacientii a caror vedere ramane scazuta chiar si dupa tratament exista dispozitive de ajutor vizual. Aceste dispozitive ajuta pe multi dintre bolnavii de DMLV sa poata citi, privi fotografii, etc.

Ca si noutate, in momentul de fata exista disponibil pentru pacientii din Romania un astfel de dispozitiv de ajutor vizual portabil. Dispozitivul este de mici dimensiuni putand fi folosit la cumparaturi si in deplasarile pe care le are pacientul.
Este important ca dupa o anumita varsta sa se efectueze controale medicale oftalmologice anuale, in centre medicale specializate, pentru a incerca prevenirea, incetinirea evolutiei, sau tratarea unor boli, ce pot aparea de multe ori fara prea multe semne. Din consultul oftalmologic nu trebuie sa lipseasca testarea acuitatii vizuale, masurarea tensiunii intraoculare, dilatarea pupilei pentru un examen al fundului de ochi, examen de camp vizual, polarimetria laser a nervului optic (GDX), iar pentru DMLV testul Amsler.

Dr. Andrei FILIP
Medic specialist oftalmolog
Doctor in stiinte medicale
www.drfilip.ro
www.amaoptimex.ro

Sarcina ... de la normal … la patologic!

In mod normal, sarcina marcheaza debutul unei noi vieti si desavarsirea pe care orice femeie o asteapta, mai mult sau mai putin constient, toata viata, inca de cand ea insasi nu era altceva decat sarcina mamei ei!…
Caci, inca din viata ei intrauterina, femeia isi pregateste “ceasul biologic” pentru ziua in care va deveni, la randul ei, mama!...
Asa se face ca, nu mai putin de 5 mecanisme intim intricate (genetic, gonadic, gonoforic, neurohormonal – gonadostatic - si educational) concura permanent, inca de pe vremea in care, noi mamele, eram doar o celula, la pregatirea noastra pentru maternitate…
Ori, daca mama noastra, natura, a avut atata grija ca noi sa ne putem implini visul si menirea, e sarcina noastra… sa avem grija de viata din noi!... inca de la inceputul ei!...

Sarcina ... de la normal….
In mod normal, sarcina este un fenomen fiziologic rezultat in urma nidarii (implantarii) normale a oului la nivelul mucoasei uterine. Ea dureaza: 280 zile din prima zi a ultimei menstruatii (DUM), 270 zile de la contactul sexual fecundant (unic), 266 zile de la data ultimei ovulatii. Decurge fara evenimente neplacute și Este perceputa drept una din cele mai frumoase perioade din viata unei femei. Se termina prin nasterea eutocica (fiziologica) a unui fat viu, la termen, sanatos si normoponderal (cu greutate normala) ... Iar nou-nascutul pleaca acasa, unde intreaga familie il asteapta cu nerabdare…

Dar, pentru ca nu intotdeauna, lucrurile decurg exact asa… și pentru ca sarcina, ca si viata, reprezinta o aventura… poate cea mai importanta aventura din viata unui individ…e nevoie de grija… foarte multa grija!… Iar grija noastra de mame nu este totdeauna suficienta, fapt care ar trebui sa ne faca sa intelegem rolul deosebit al dispensarizarii calificate a sarcinii!...

Dispensarizarea sarcinii reprezinta o succesiune de acte medicale calificate (consultatii prenatale) menite sa diminue riscul matern si fetal si sa identifice cat mai precoce sarcinile cu risc obstetrical crescut (SROC).
Consultatia prenatala cuprinde toate etapele profilaxiei: Primara – evitarea aparitiei imbolnavirii. Secundara – diagnosticul cat mai precoce si cat mai corect al imbolnavirii. Tertiara – evitarea complicatiilor si agravarii bolii.

Scopurile consultatiei prenatale sunt verificarea functionala a organelor materne care vor fi suprasolicitate de sarcina, supravegherea bunului mers al sarcinii si depistarea factorilor de risc pentru prevenirea eventualelor complicatii obstetricale, dirijarea conditiilor de igiena a sarcinii precum și pregatirea fizica si psihica a gravidei in vederea nasterii, lauziei, alaptarii si maternitatii…

De ce este atat de necesară dispensarizarea sarcinii?...
Gravida nu trebuie sa mearga la doctor pentru ca este bolnava!… Ci ca sa fie sanatoasa!... Si ca sa se asigure ca si copilul ei este sanatos si se dezvolta normal!..Dispensarizarea sarcinii contribuie la bunul mers al acesteia si poate identifica in timp util eventualele anomalii. Doar dispensarizarea corecta si intensiva a sarcinii poate corecta aceste anomalii inainte de a fi prea tarziu… pentru mama, pentru fat sau pentru amandoi!...Dar, pentru a putea vorbi despre o dispensarizare corecta , trebuie sa discutam, mai intai, despre etapele cronologice ale sarcinii!...

Dar, pentru a putea vorbi despre o dispensarizare corecta , trebuie sa discutam, mai intai, despre etapele cronologice ale sarcinii!...

Varsta gestationala (VG): se calculeaza, la ora actuala, in saptamani de gestatie (SG) a caror numarare incepe din prima zi a ultimei menstruatii (DUM), adica in saptamani de amenoree (= absenta menstruatiei). In mod normal, sarcina dureaza la om, in jur de 40 saptamani (de la DUM). Dar, nu intotdeauna, lucrurile se intampla asa, motiv pentru care, gestatia umana a fost impartita, in mai multe perioade, in functie de riscurile specifice fiecarei varste gestationale in parte.

Perioadele gestationale. Perioada avortului: 0 – 28 sapt inclusiv. Perioada nasterii premature (inainte de termen): 29 – 36 sapt inclusiv. Perioda nasterii la termen: 37 – 40 sapt inclusiv. Perioda nasterii postmature (sarcina depasita cronologic sau suprapurtata): 41 sapt si peste 41 sapt

Consultatia prenatala.
Prima consultatie prenatala (cea cu ocazia careia are loc “luarea in evidenta” a gravidei) trebuie sa aiba loc in primul trimestru de sarcina, adica pana la VG de 12 sapt.
In mod ideal, ea trebuie sa aiba loc in primele 2 luni de sarcina, adica undeva in jurul varstei de 7-8 sapt de amenoree.

Importanta primei consultatii prenatale este deosebita.
Cu ocazia acesteia este stabilit diagnosticul de sarcina, sediul ei (intrauterin sau extrauterin), virsta gestationala (prima masuratoare ecografica a embrionului este, de cele mai multe ori, cea mai fidela in aprecierea VG si este utilizata drept punct de reper pentru masuratorile ulterioare) si viabilitatea sarcinii (daca embrionul este viu sau nu).

Cu ocazia primei consultatii prenatale, care este bine sa fie facuta de medicul specialist ginecolog, se pot depista deja o serie de factori de risc obstetrical crescut, motiv care va determina o intensificare a consultatiilor prenatale si a investigatiilor si va orienta in mod obligatoriu gravida spre medicul ginecolog.

Prima consultatie prenatala fixeaza repere importante pentru urmarirea ulterioara a sarcinii: tensiunea arteriala, pulsul matern, greutatea corporala, inaltimea gravidei, grupa sangvina si Rh-ul, parametrii biologici, eventualele anomalii ale diverselor aparate si sisteme, eventualele afectiuni ginecologice preexistente sau asociate sarcinii, starea bazinului osos si a canalului moale al nasterii (vulva, vagin, col).

Se va face anamneza minutioasa a gravidei: nr nasterilor (paritetea) si tipul acestora, nr total al sarcinilor (inclusiv cea actuala) (gestitatea), DUM, varsta primei menstruatii (menarha), greutatea fetilor la nastere, scorul Apgar, durata alaptarii, mijloacele contraceptive utilizate, afectiuni obstetrical-ginecologice sau afectiuni de alta natura (boli cronice), obiceiuri igienico-alimentare (consum de cafea, tutn, alcool, droguri, medicamente etc), conditii socioeconomice, noxe profesionale etc.
Examenul clinic general pe aparate si sisteme.examenul clinic ginecologic.


Dr. Mihai Dimitriu, medic sef, Clinica de obstetria ginecologie Ager Med
Tel: 021. 317 17 33

Recomandari ayurvedice pentru mama si copil




Îngrijirea mamei şi a copilului reprezintă un subiect foarte important în cadrul medicinei ayurvedice. Pe baza textelor tradiţionale, oficialii indieni din domeniul sănătăţii promovează chiar un program naţional de tratament ayurvedic al acestei categorii de populaţie. Este interesant de ştiut că aceleaşi idei consemnate în Vede de mii de ani sunt recunoscute, în urma unor studii îndelungate, şi de medicina modernă. Unul dintre exemplele relevante în acest sens se referă la dieta femeii însărcinate, dovedindu-se ştiinţific că aceasta trebuie să fie bogată în proteine, vitamine şi minerale din surse naturale.
În următoarele rânduri, vom încerca o foarte scurtă prezentare a unor recomandări legate de sarcină şi de lunile imediat următoare naşterii, din perspectiva atât a mamei, cât şi a fătului. Sfaturile ayurvedice includ o paletă largă de idei, care ţin, aşa cum ne-am obişnuit deja, de dietă, stilul de viaţă, respectiv modul de gândire al viitoarei mame.
Dieta femeii însărcinate
Laptele este considerat un aliment ideal în dieta femeii însărcinate, deoarece conţine calciu, lactoză, grăsimi şi un procent moderat de proteine. Aportul regulat de lapte previne şi constipaţia, un simptom care trebuie evitat în perioada sarcinii.
Primele trei luni şi ultimele două luni sunt esenţiale pentru făt, fapt pentru care se recomandă o mare atenţie în aceste perioade. În primele trei luni, dieta mamei trebuie să fie în mare parte lichidă. Ea trebuie să consume multe fructe suculente, lapte, supe şi sucuri de legume.
Ca elemente de diferenţiere în dieta recomandată fiecărei luni de sarcină, se pot enumera :
- în luna I: lapte, dietă uşoară.
- în lunile a II-a şi a III-a: lapte medicinal obţinut prin fierberea în lapte a unor plante precum Shatavari (Asparagus racemosus) şi lemn dulce, care sunt nutritive, Brahmi (Bacopa monnieri) care ameliorează stările de anxietate şi susţine sarcina. Se mai recomandă mierea şi untul clarifiat.
- în lunile a IV-a şi a VII-a: unt, orez, lapte, fructe şi legume cu frunze verzi, Amla (Emblica officinalis) cu un conţinut ridicat de vitamina C, Guduchi (Tinospora cordifolia) pentru întărirea muşchilor uterini, Ashwagandha (Withania somnifera) pentru hrănirea embrionului.
- în ultimele două luni de sarcină: trebuie evitate sarea, grăsimile şi apa. Se recomandă orez gătit cu unt clarifiat, mici cantităţi de Tulsi (Ocimum sanctum) pentru proprietăţile sale antispastice.
- după naştere, în perioada de lăuzie, trebuie consumată o dietă uşoară, dar nutritivă, pentru refacerea ţesuturilor reproducătoare pierdute în urma naşterii.

Îngrijirea copilului după naştere
Ulterior naşterii copilului, îngrijirea acestuia trebuie făcută cu multă atenţie, pentru a-i facilita o dezvoltare fizică şi psihică normală.
Imediat după naştere, copilul trebuie spălat, insistându-se asupra orificiilor externe. Primul aliment care se recomandă a fi dat nou-născutului este un amestec de miere şi unt clarifiat.
Deoarece, în primele 6 zile de viaţă, copilul schimbă total atmosfera cu care era obişnuit în pântecele mamei şi este foarte sensibil la infecţii, trebuie acordată o atenţie specială camerei în care va fi aşezat bebeluşul. Pe lângă o igienă ireproşabilă, aerul trebuie purificat prin fumigaţii cu plante dezinfectante, care se pot lega şi, în săculeţi, la mâna copilului, dar şi a mamei.

Baia copilului se face utilizând apă medicinală (în care s-au infuzat remedii pentru întărirea imunităţii). Masajul este obligatoriu, deoarece hrăneşte pielea, stimulează circulaţia sangvină la nivelul muşchilor în formare ai bebeluşului şi relaxează sistemul nervos, creându-i o stare psihică de protecţie şi confort. Pe lângă masajul cu ulei, se poate folosi extern şi un amestec de plante cu făină de cereale pentru un gomaj blând, care dă strălucire pielii, reduce pilozitatea excesivă de pe faţă şi corp şi remodelează ţesutul adipos.
Hrănirea la sânAyurveda consideră că nu există echivalent pentru hrănirea copilului cu lapte de mamă. Acesta este un aliment complet, care conţine toate substanţele nutritive vitale, este uşor de digerat, creşte imunitatea şi menţine nivelurile energetice ale fătului. În plus, acest aliment este administrat la temperatura cea mai potrivită pentru făt şi nu prezintă riscul de a fi contaminat. Din punct de vedere psihologic, alăptatul menţine relaţia dintre mamă şi bebeluş, care astfel se simte mai sigur în confruntarea lui cu noua viaţă. În cazul în care alăptarea la sân nu este totuşi posibilă, cele mai bune substitute sunt laptele de vacă sau cel de capră.

Îngrijirea mamei după naştere
Perioada de după naştere beneficiază de recomandări speciale în Ayurveda, iar intervalul de refacere a femeii după naştere poate dura între 6 săptămâni şi 6 luni. Unii specialişti stabilesc drept punct final al acestei faze momentul de regularizare a ciclului menstrual.
- În prima săptămână după naştere, din cauza acumulărilor anormale de sânge la nivelul uterului, se recomandă spălături vaginale cu apă călduţă medicinală de două ori pe zi.
- Regiunea pelviană şi coapsele trebuie masate în mod regulat cu ulei de muştar, timp de cel puţin 30 de zile.
- După masarea corpului cu ulei, abdomenul trebuie împachetat într-o pânză de bumbac curată, pentru a realiza o compresie pe ţesuturi. Această compresie elimină prezenţa unor spaţii goale în abdomen, care pot determina apariţia unor afecţiuni, inclusiv depresie postnatală.
- Masajul trebuie urmat de o baie cu apă călduţă.
- Lăuza trebuie să evite cât e posibil expunerea la curenţi de aer rece, de aceea acoperirea capului fiind recomandată în această perioadă.
- Se pot practica exerciţii fizice uşoare.
- Trebuie evitate efortul fizic exagerat, inclusiv actul sexual şi stresul emoţional.

Respectarea acestui regim de viaţă o poate ajuta pe mamă să se recupereze mult mai repede după naştere şi, în acelaşi timp, să revină la forma fizică şi cea psihică anterioare sarcinii.

Importanţa suportului emoţional

Cei apropiaţi noii mame trebuie să înţeleagă dificultatea perioadei prin care trece aceasta şi să-i acorde acelaşi sprijin pe care mama îl oferă bebeluşului. Astfel, ea nu trebuie lăsată să gătească sau să participe în vreun fel la treburile gospodăreşti. Pentru a nu lăsa tot greul pe umerii soţului, familia şi prietenii trebuie să se implice în acest demers, pentru ca părinţii să depăşească cele 6 săptămâni critice de după naştere. Toate persoanele dragi trebuie să o înconjoare pe mamă cu afecţiune şi grijă.
În altă ordine de idei, vizitele la nou-născut nu trebuie să dureze mai mult de 15 minute, în caz contrar fiind suprasolicitaţi fizic şi nervos atât mama, cât şi copilul.

Ieşirile în public sunt total contraindicate în această perioadă, mai ales pentru copil, al cărui sistem de protecţie este insuficient dezvoltat.


Farm. Irina LUPAŞCU
0728/290242

Oxigen – Ozonoterapia in stomatologie

Terapia cu ozon a fost stabilită ca o metodă sigură şi extrem de eficientă pre şi postoperator în intervenţiile chirurgicale orale şi în prevenirea şi tratarea cariilor dentare. Spre deosebire de metodele convenţionale, care sunt deosebit de invazive, acest tratament stopează procesele carioase în evoluţie şi remineralizează dinţii fără a deteriora structura lor.
Progresele tehnice au făcut posibilă aplicarea ozonului, care este un puternic dezinfectant, pe suprafeţe mici, la nivelul cavităţii orale, protejând ţesuturile învecinate şi plămânii.
După cum ştim, în urma chirurgiei implantare pot apărea complicaţii care ţin de diverse apecte clinice, pe termen scurt şi lung: supraîncălzirea situsului implantar, periimplantita, suprainfecţii ale situsului implantar, resorbţie osoasă, micromişcări, risc de distrugere a implantului, dehiscenţa leziunilor chirurgicale, până la pierderea implantului.
Infecţia poate fi cauzată de diverşi factori:
• Igiena orală deficitară
• Obiceiul de a fuma sau de a consuma băuturi alcoolice
• Stări de imunodeficienţă locală sau sistemică

În cazul în care apar leziuni osoase, este necesară luarea tuturor măsurilor de siguranţă posibile. Printre acestea, toaleta chirurgicală asociată cu procedurile regenerative, ambele asociate, în timpul terapiei, cu antibiotice şi cu ozonoterapie.
Activitatea imunomodulatorie a ozonului: la nivelul leucocitelor stimulează activitatea fagocitară a neutrofilelor, iar la nivelul limfocitelor iniţiează procese ce reglează expresia multor gene. Acţiunea acesteia este potenţată prin repetarea tratamentului, deoarece limfocitele activate încep să relaxeze citocinele, care, la rândul lor, activează alte limfocite (efect de priming) cu rezultatul unei amplificari imunitare progresive.
La nivel trombocitar, ozonul acţionează prin: eliberare de ATP şi de factori de creştere precum PDGP, TGF-β, bFGF, HGF, EGF şi VEGF, cu mare importanţă şi capabile să explice motivul pentru care tratamentul parenteral şi local cu ozonoterapie la ulcere cronice permite ameliorarea vascularizării şi cicatrizarea rapidă a rănii.
Preceptele fiziologice pe care se bazează utilizarea ozonului sunt corelate cu efectul benefic pe care îl exercita în domeniul hemoreologiei îmbunătăţirea filtrabilităţii eritrocitare, diminuarea viscozităţii hematice, îmbunătăţirea agregării trombocitare, îmbunătăţirea utilizării şi eliberarii de O2 cu privire la Hb.
Mecanismele de acţiune a ozonului:
Acţiune bactericidă indirectă - producţie crescută de leucocite şi macrofage FAGOCITOZA
Acţiune bactericidă - virustatică directă - ozon-producţie de radicali liberi-liza membranelor bacteriene
Îmbunătăţire perfuzie locală - transport şi distribuţie de substanţe (antibiotice)
Stimulare activitate osteoclastică/blastică-remodelare osoasă
Ozonoterapia, în cadrul chirurgiei orale, are un rol important în vindecarea leziunilor rezultate în urma intervenţiilor chirurgicale, în special în situaţiile în care terapia standard cu antibiotice nu este suficientă pentru o vindecare completă.
În plus, favorizează în mod deosebit regenerarea osoasă, odată cu dispariţia infecţiei.
Ozonoterapia este, la ora actuală, cel mai eficient tratament în cazul osteonecrozei.
Oriunde există o infecţie care implică bacterii, virusuri sau ciuperci, ozonul poate fi folosit pentru a o elimina.

Dr. Ana-Maria Nicolau,
Ditaro International

Testele de ovulatie

Perioada de timp dintre doua menstre se numeste ciclu menstrual putand varia intre 25 si 40 de zile,iar perioada sangerarii poate fi de 3 pana la 7 zile.

In timpul ciclului menstrual invelisul interior al uterului,numit endometru se dezvolta sub influenta estrogenului pregatindu-se pentru o eventuala sarcina.In paralel cu acest proces cativa foliculi incep sa se dezvolte sub influenta FSH pentru ca in final doar un singur folicul sa ajunga la maturitate si sa elibereze ovulul sub influenta hormonului luteinizant.
Aceasta eliberare a ovulului are loc la cca 24 de ore,maximum 48 de ore de la cresterea nivelului de hormon luteinizant LH.

Titrul(nivelul) de hormon luteinizant poate fi determinat prin investigatii de laborator.Aparitia testelor de ovulatie constituie o alternativa ce ofera confort si rapiditate in decelarea(determinarea) eliberarii de hormon luteinizant.Testele de ovulatie se bazeaza pe depistarea hormonului luteinizant in urina femeii.Daca in cazul unui ciclu menstrual regulat de 28 de zile descarcarea de hormon luteinizant are loc in a 13-a zi,deci testul de ovulatie va fi efectuat in aceasta zi,in cazul unui ciclu menstrual neregulat va fi luat ca referinta cel mai scurt ciclu.Trebuie mentionat ca aceste aceste teste arata descarcarea de hormon luteinizant si ca in cca 24 de ore este posibila eliberarea ovulului,dar nu arata in mod cert ca ovulatia s-a produs.

Testele de sarcina

Dupa fenomenul de ovulatie,ovulul apt pentru fecundatie este captat de catre trompa.In cazul in care in treimea externa intalneste spermatozoidul are loc fecundatia.La scurt timp de la conceptie incepe secretia de gonadotropina corionica umana,hormon ce se secreta doar in timpul sarcinii.Nivelul de gonadotropina incepe rapid sa creasca devenind detectabil atat in sange,cat si in urina.

Cele mai populare teste de sarcina sunt cele care folosesc mostre de urina fiind disponibile in diferite forme:tip banda sau tip caseta.Trebuie mentionate in mod expres testele de sarcina tip stilou,relativ recent aparute,ce prezinta un mare avantaj din punct de vedere al igienei.De asemeni merita mentionat faptul ca in prezent acuratetea testelor de sarcina este de cca 99,9%,gonadotropina din urina fiind detectabila inca din a 7-a zi de la conceptie.
Dr. Ediz Huseyinoglu, medic specialist obstetrica ginecologie. tel: 0728 59 59 79

www.minut.ro

Sindromul de malabsorbţie la copii

Sindromul de malabsorbţie se poate defini ca fiind imposibilitatea organismului de a absorbi eficient vitaminele, mineralele şi alti nutrienţi (glucide, lipide, proteine, etc.) din alimentaţie, imposibilitate determinată de o atingere a peretelui intestinului subţire.

Sindromul include două procese: maldigestia (tulburarea proceselor de digestie) şi malabsorbţia (tulburarea transportului produselor rezultate din digestie, a apei şi a elecroliţilor prin mucoasa intestinală şi sistemul vascular).
Sindromul de malabsorbţie poate sta la baza: anemiei, crampelor, constipaţiei, diareei cronice, balonării, carenţelor vitaminice, hipocalcemiei, bolilor autoimune, obosealii şi multor altor neplăceri pentru copil.

Care sunt cauzele malabsorbţiei la copii?
Cauzele malabsorbtiei sunt: secreţie digestivă şi enzimatică insuficientă cu tulburări ale metabolismului lipidic, glucidic şi proteic, deficit de săruri biliare, reducerea suprafeţei de absorbţie (atrofie vilozitară, chirurgie, radioterapie), sindromul de intestin iritabil, diverticuloză, disbacterioză intestinală, diaree, parazitoze (giardioză, oxiurază, ascaridiază, teniază, toxocaroză, etc.), boala celiacă, intoleranţa la lactoză, tratament cu glucocorticoizi, alergii alimentare, SIDA.

Cum se manifestă malabsorbţia?
Manifestările sindromului de malabsorbţie includ: anemie pluricarenţiala (feriprivă sau macrocitară), constipaţie, diaree cronică (cu deshidratare, scădere în greutate, casexie), steatoree - semnul distinctiv (scaune moi, deschise la culoare, păstoase), balonare, flatulenţă, carenţe vitaminice (vitamine din grupul B, vitamina D, K, A), hipocalcemie, hipomagnezemie, hipopotasemie, hipoproteinemie, dezechilibre hormonale (ex.: tulburări de creştere), boli autoimune sau imunodeficienţa, oboseala, scăderea capacitaţii de concentrare, piele uscată, păr friabil, crampe musculare, edeme.

Cum se tratează malabsobţia copilului?
Copiilor cu sindrom de malabsorbţie li se vor administra mai mulţi nutrienţi decât unui copil sănătos pentru a compensa, trata şi corecta problemele apărute.
Tratamentul va urmări corectarea disbacteriozei, protejarea mucoasei intestinale, reducerea deficitului de vitamine şi minerale, reducerea reacţiilor alergice, completarea necesarului enzimatic.
Astfel, îmbinând ştiinţa medicală cu cele mai noi descoperiri şi realizări în domeniul fitoterapiei putem obţine rezultate favorabile în tratarea unor afecţiuni, din păcate, tot mai frecvente în societatea modernă.

www.anticancer.ro

Sfaturi utile pentru mame si copii

Cand ar trebui sa incepem sa mergem cu copilul la medic?

Societatile medicale de specialitate sugereaza ca prima vizita sa se realizeze in jurul varstei de 3 ani. Daca in antecedente mama sufera de o
mai mare incidenta a cariilor , care se poate manifesta chiar si in timpul sarcinii), atunci vizita la dentist se face cu 6 luni dupa eruptia dintilor de lapte , si anume la varsta de 1 an.Conform statisticilor din Statele Unite,
incidenta cariilor la copii de pana la 5 ani este de 40%.S-a observat ca spre deosebire de dentitia de lapte , la cea permanenta s-a inregistrat o ameliorare a incidentei cariei dentare.
Parintii trebuie sa cunoasca faptul ca la nastere toti dintii de lapte care vor erupe in urmatorii 2 ani si jumatate , sunt deja prezenti in oasele maxilare ale bebelusului.Coroanele dintilor sint aproape complet formate iar suprafetele masticatorii ale primilor dinti definitivi , si anume molarii de 6 ani, au inceput sa se formeze.
Ingrijirea dintilor la copii este simpla dar extrem de importanta pentru ca deprinderea si atitudinea invatate la varste fragede sunt cruciale pentru mentinerea sanatatii si a igienei pe tot parcursul vietii.
Asigurati-va ca ii acordati copilului cea mai buna ingrijire:
-stergeti gura bebelusului chiar inainte de eruptia primilor dinti;curatati gingiile dupa fiecare masa cu o laveta calda si umeda infasurata in jurul degetului.
-imediat dupa eruptia dintilor incepeti ingrijirea acestora;multi parinti au convingerea ca dintii de lapte nu sint importanti deoarece in cele din urma vor fi inlocuiti de dintii definitivi.Dar dintii de lapte sint responsabili de mentinerea spatiilor celor definitivi,si ajuta copilul sa mestece si sa vorbeasca.Daca nu sint ingrijiti corespunzator poate aparea o stare de inflamatie numita gingivita.
-urmariti aparitia cariilor-primele semne pe dintii de lapte sunt decoloratiile si mici cavitati.Alimentatia inainte de culcare culapte sau sucuri dulci ,poate cauza aparitia precoce a cariilor dentare pe dintii temporari.Alegeti alimentatia cea mai sanatoasa din fructe , legume,cereale,si lactate.Incercati sa limitati “gustarile” dintre mese, iar daca totusi se intampla, alegeti alimente cu continut scazut de glucide.
-puteti introduce periuta de dinti,chiar daca nu folositi pasta de dinti, inca de la varsta de 18 luni in special daca alimentatia contine produse dulci si lipicioase.
-incepeti utilizarea pastei de dinti fara fluor de marimea unui bob de mazare de la varsta de 2 ani;folosirea pastei cu fluor se recomanda a fi introdusa de la 3 ani , atunci cand copilul este indeajuns de mare sa nu inghita pasta de dinti;
-chiar daca nu s-a inceput folosirea de pasta cu fluor , se recomanda administrarea de fluor in special in apa. Daca apa pe care o consuma nu este fluorizata, atunci intrebati medicul sa va prescrie suplimente cu fluor care ajuta la intarirea smaltului si prevenirea cariilor.

Ingrijirea dintilor in timpul sarcinii
Sanatatea orala este rezultatul unei sanatati generale , astfel incat mentinerea igienei si sanatatii dentare in sarcina este foarte importanta.
In timpul sarcinii pot apare probleme dentare.Modificarile hormonale din timpul sarcinii conduc la o mai mare susceptibilitate a gingiilor la placa bacteriana , inflamatie si sangerare.Aceasta gingivita de sarcina poate fi evitata prin periaj zilnic si folosirea atei dentare.De asemenea , un periaj profesional realizat la inceputul sarcinii poate indeparta riscurile unor inflamatii gingivale.
Metinerea sanatatii orale este importanta in timpul sarcinii deoarece boala parodontala severa este legata de nastarea prematura si greutatea scazuta la nastere.Este bine de stiut ca anumite manopere stomatologice si chirurgicale sint contraindicate in sarcina.Este bine sa avertizati medicul inainte de orice interventie.Daca totusi trebuie intervenit, trebuie cunoscut faptul ca anestezicele cum ar fi lidocaina si novocaina trec prin placenta , dar la dozele folosite in stomatologie , procedurile sint sigure.Acestea trebuie administrate cu seringa, intrucat alte forme cum ar fi prin inhalatie sau intravenos, cresc sansele unei pierderi de sarcina in primul trimestru.
Antibioticele cum sunt penicilina, amoxicilina si eritromicina sint sigure, dar trebuie evitata tetraciclina care decoloreaza dintii fatului.

Ca regula generala, orice procedura stomatologica care amelioreaza sanatatea dvs este buna si pentru fat si poate fi realizata in timpul sarcinii.

Dr. Andrei Mitu
tel:031. 104 88 82

Psihologia sarcinii

Sarcina este traita individual de catre fiecare femeie, iar psihicul femeii insarcinate este deosebit de sensibil.

Plecand de la premisa ca sarcina nu-ti transforma doar corpul, ci ca transformarea este mult mai complexa, unele dintre lucrurile care se petrec cu tine in aceasta perioada pot chiar sa te surprinda.

In primele luni de sarcina, greata si starea de oboseala iti pot produce mult discomfort. Chiar si atunci cand dormi bine si somnul este productiv, datorita transformarilor hormonale, dar si a centrarii tale asupra fatului, peste zi, capacitatea ta de concentrare a atentiei si memoria pot fi afectate, asa incat s-ar putea ca randamentul tau profesional sa diminueze.


Oscilatiile emotionale sunt si ele frecvente, fara insa a fi expresia unor conflicte interioare sau a altor probleme afective, astfel incat toata perioada sarcinii este in egala masura inarcata de angoasa si speranta, linistea putand fi inlocuita brusc de temeri. E bine sa fii atenta si sa stii ca, daca constati ca starile de anxietate sau de depresie persista, atunci e important pentru tine, dar mai ales pentru viitorul bebelus, sa consulti medicul sau psihoterapeutul. S-a constatat ca astfel de suferinte ale mamei in timpul sarcinii au repercusiuni asupra comportamentului si starilor emotionale ale copiilor la varste de 4-5 ani (ADHD, dificultati de concentrare a atentiei si diverse probleme emotionale).

Este important pentru tine sa recunosti si sa distingi depresia de oscilatiile emotionale. Mai des intalnita in primul trimestru de sarcina si spre finalul ultimului trimestru, depresia este caracterizata prin urmatoarele semne: anxietate crescuta, stari de iritare accentuata, tulburari ale somnului, schimbari in modul de alimentatie, pierderea interesului pentru activitati care inainte iti faceau placere, tristete constanta. Daca regasesti la tine mai multe dintre aceste semne, nu te grabi sa-ti pui un diagnostic, dar consulta un specialist, pentru ca daca amani lucrurile s-ar putea inrautati. In plus o depresie in timpul sarcinii, creste riscul aparitiei alteia dupa nastere. In cazul depresiei, abordarea multidisciplinara medic si psihoterapeut este cea mai eficienta.

Ca sa eviti depresia, este bine sa-ti exprimi sentimentele si sa vobesti despre starile, temerile si incertitudinile pe care le traiesti, astfel incat sa nu lasi tensiunea psihica sa se acumuleze.

Vorbeste cu partenerul tau si faceti impreuna anumite lucruri Incearca sa va intariti legatura. Fii alaturi de cei dragi si petrece timp cu prietenii, ei iti vor oferi sprijin emotional, pentru ca singuratatea nu este o solutie. Incearca sa te relaxezi cat de mult posibil si neaparat nu uita sa ai o dieta echilibrata si sa faci exercitiile fizice recomandate de medic, care au rolul de a indeparta stresul. Poti reduce stresul si evitand schimbarile majore care pot fi amanate pentru mai tarziu (nu este indicata scimbarea locuintei sau a serviciului, etc.).

A deveni mama inseamna sa-ti asumi un nou rol social care nu le anuleaza pe celelalte, asa ca nu uita sa fii femeie, sotie, fiica, prietena, colega. Sarcina poate fii una dintre cele mai frumoase perioade din viata ta, asa ca succes!


Cristina Fulop, Psihoterapeut specialist Clinica Delicate Med. tel: 021.230.56.81

Importanta exercitiului fizic in perioada sarcinii

Sarcina nu este o “boala”, este un fenomen fiziologic absolut normal pentru femeile aflate la maturitate. Sarcina este cea mai frumoasa perioada din viata unei femei, chiar daca se produc modificari majore pentru organism.
Schimbarile aparute in timpul sarcinii sunt datorate cresterii masive a cantitatii de hormoni care conduc la slabirea si relaxarea muschilor pentru a permite bebelusului sa se dezvolte.
Dezechilibrele musculare duc la modificarea centrului de greutate si induc o accentuare nedorita a curburilor normale ale spatelui (hiperlordozei lombare si a cifozei dorsale), aparand astfel “durerea lumbago de sarcina”.
Cresterea in greutate a gravidei determina coborarea boltii plantare (piciorul plat), mersul fiind astfel ingreunat.
Datorita cresterii cantitatii de sange in organism (4,5 litri), inima este suprasolicitata, frecventa cardiaca si tensiunea arteriala se intensifica. Apar varicele prin relaxarea peretilor vaselor sangvine si staza sangvina.
Pe masura dezvoltarii sarcinii respiratia este ingreunata si este necesara invatarea unor tehnici de respiratie. Apar greturile si varsaturile in primele 3 luni de sarcina, scade tranzitul intenstinal (constipatie), apar hemoroizii si arsurile stomacale. Creste diureza (1500 – 1800 ml / zi). Creste cantitatea de lichide din organism, apar astfel edemele (retinerea apei si tumefiere) care ingreuneaza mersul.
Exercitiile fizice sunt deosebit de importante pentru a putea face fata tuturor solicitarilor si modificarilor la care este supus organismul femeii insarcinate. Practicate regulat, acestea duc la tonifierea unor grupe musculare care vor fi solicitate in timpul nasterii: muschii abdominali, ai spatelui, bazinului, perineali si ameliorarea circulatiei venoase si a edemelor la nivelul membrelor inferioare.
Supravegherea medicala este foarte importanta pentru ca atat mama, cat si fatul sa nu aiba de suferit, kinetoterapeutul fiind singurul in masura sa stabileasca programele de exercitii specifice in functie de varsta gravidei, stadiul si evolutia sarcinii (disconfort, hipertensiune, edeme etc), gradului de antrenament. Va doza efortul prin monitorizarea functiilor vitale (frecventa cardiaca sa nu depaseasca 140 batai pe minut), prin aprecierea temperaturii corpului si a gradului de hidratare .
Programul trebuie efectuat de cel putin 3 ori pe saptamana, avand o durata de 45 – 60 minute, in functie de stadiul sarcinii si este de preferat sa fie practicat cu o ora inaintea mesei sau la doua ore dupa masa.
In trimestrul al doilea de sarcina, efortul poate fi incheiat cu un program usor de aerobic cu durata de maximum 10 minute pentru a nu suprasolicita gravida.
Miscarea este un mijloc important de eliminare a stresului, indiferent de nivelul la care apare, muscular sau nervos, gravida constientizand efectele sale pozitive: mentinerea organismului in forma, atat in periada de sarcina, cat si postnatal prin refacerea rapida a organismului.
(continuare descrierea trimestrelor de sarcina si cateva exercitii)

Andreea Miu, KinetoterapeutCentrul Medical Duo
tel: 021.310.56.57, 0723 42 56 34

...... si “BEBELUSII” au nevoie de kinetoterapie

Ce este kinetoterapia?- ea reprezinta terapia prin miscare sau mai elegant spus “arta de a folosi tehnica miscarii”.
Cati dintre noi ne-am pus intrebarea, cum realizam miscarile in fiecare zi?
Cat de importanta este miscarea in viata noastra?- este vitala, fara ea viata noastra ar fi extrem de statica, trista si dureroasa. De aceea educatia pentru miscare trebuie instituita din primele zile de viata si trebuie continuata constant, numai asa ne vom forma o cultura a miscarii, atat de necesara sanatatii organismului.

Pentru a da noului nascut noile informatii, familia va juca un rol predominant, nivelul educational al acesteia fiind definitoriu, nivel ce se constituie pe de o parte ca reflexiv individual, de unitate schematica familiala si pe de alta parte social ca spatiul in care se transmit si se invata un cuantum de manifestari relationale, deprinderi si obiceiuri.
Este unanim acceptat faptul ca familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor. Ea asigura hrana si imbracamintea, ii fereste de pericole, le lasa timp de joaca, le creeaza conditii cat mai bune de odihna si se ingrijeste de sanatatea lor.
Un regim rational de viata nu poate avea decat urmari pozitive asupra dezvoltarii fizice si psihice a copilului. Familia formeaza primele deprinderi de igiena personala si sociala, si il obisnuieste sa utilizeze factorii naturali(apa, aerul, soarele) pentru sanatatea organismului.
Copilul trebuie sa simta iubirea pe care parintii i-o poarta si pentru a fi un bun mediu educativ , ea trebuie sa asigure nevoile de prim ordin ale membrilor sai. Din primele zile ale vietii noului nascut , mama va trebui sa inteleaga utilitatea si necesitatea miscarii si dezvoltarii fizice armonioase a copilului. Copilul nu trebuie sa aiba probleme de sanatate pentru a face kinetoterapie- pentru ca miscarea este cea mai neinvaziva si ieftina forma de terapie.
Kinetoterapia aplicata bebelusului, va imbunatati mobilitatea si stabilitatea articulatiilor, digestia, circulatia, respiratia, tonusul muscular, il va ajuta pe acesta sa se descurce mult mai usor in mediul natural decat un copil nestimulat. Stimularea motorie va atrage dupa sine si stimularea psihica, noile informatii primite il vor face pe copil sa se adapteze si sa depaseasca noile provocari ale vietii; pentru ca dezvoltarea psihica este un proces treptat si complex care se deruleaza in stransa legatura cu dezvoltarea motorie, fiind influentata si de fenomenul maturizarii biologice si plastic influentata de mediu.
Programele de exercitii fizice executate de kinetoterapeutul specializat in dezvoltarea copilului mic va avea in vedere continuarea acestora si cu alte mijloace ajutatoare (masaj, hidrokinetoterapia) si adaptate in functie de copil: de varsta acestuia , starea de sanatate, dispozitia acestuia la sedinta de kinetoterapie, capacitatea de adaptare la efort si nu in ultimul rand calitatile motrice ale copilului.
Kinetoterapia aplicata noului nascut, nu este facuta la intamplare - ea va urmari dezvoltarea neuro-motorie a copilului normal si de aceea sfatuiesc tinerele mame sa se intereseze si sa apeleze la specialisti care cunosc bine fiziologia miscarii copilului mic si modalitatea de abordare a acestuia, pentru ca experienta ma indreptateste sa afirm ca sunt unele persoane care intra pe teritoriul vast si prietenos al kinetoterapiei nefiind specialisti, facand greseli majore si confundand de multe ori kinetoterapia cu masajul, si abordand copilul mic nu intotdeauna cu profesionalism.
Kinetoterapeutul trebuie sa aiba cunostinte din domeniul psihologiei, pedagogiei pentru a-i permite acestuia abordarea complexa si responsabila a actului kinetic, stimularea complexa a micutului pacient.
Incercati dragi mame sa nu uitati ca pentru a avea copii “voinici” si sanatosi, trebuie ca miscarea sa faca parte integranta din programul lor (asa cum mananca, consuma lichide, fac baie). Dati-le posibilitatea de mici sa simta bucuria miscarii si sa se bucure pentru tot restul vietii de beneficiile ei. Va astept ca impreuna sa castigam si sa pastram sanatatea copiilor nostri!

Profesor C.F.M.dr. Elena Caciulan
Presedinte al Asociatiei Profesionale de Kinetoterapie Muntenia Bucuresti
Tel :0723 251 565
elena_caciulan@yahoo.com

Rolul medicinei alternative in tratarea sterilitatii feminine




Sterilitatea la femei se poate instala datorita afectiunilor ovariene sau/si glandelor endocrine (tiroida,pancreas endocrin,suprarenala). Ovarele distrofice anovulatorii sunt mai frecvente in avitaminoze (A, C, E). Alte cauze mai pot fi: tulburarile hipofizare (FSH), diabetul, hipotiroidism, stresul psihic prelungit, efortul fizic epuizant. Tratamentul prin reflexoterapie ajuta la recuperarea functionala a organelor si glandelor afectate.
Tratamentul vizeaza ca zone reflexe:
1.zona reflexa ovariana
2. zona reflexa tiroidiana
3. zona reflexa hipofizara
4. zona reflexa uterina
5. zona reflexa limfatica

Succesiunea sedintelor este de o sedinta la 2 zile (3 pe saptamana) timp de 3 luni.
De asemenea in paralel se prescriu gemoterapice: Rubus idaeus (MG=D) care regleaza axul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian si infuzie de troscot (Polygonum aviculare) 2-3 cesti pe zi – 18 zile , deosebit de eficienta in sterilitate.
Gemoterapicele cu eficienta considerabila in tratarea sterilitatii feminine sunt: Betula pubescens,Quercus pedunculata,Rosmarinus officinalis,Rubus idaeus,Vaccinium vitis idaea,Viburnum lantana.
Reflexoterapia se poate asocia cu acupunctura daca conduita terapeutica o impune.

M.S. in varsta de 44 ani in urma unei sarcini pierduta la 20 ani nu a mai ramas insarcinata. S-a prezentat in Clinica Medireflex dupa multe incercari nereusite de fertilizare.
Tratamentul urmat a fost de reflexoterapie si acupunctura (2 sedinte reflexoterapie urmate de 2 acupunctura pe saptamana timp de 3 luni reducandu-se la 2 sedinte reflexoterapie pe saptamana timp de 2 luni.) Pacienta a ramas insarcinata si a nascut un baietel de 2900 gr. la 8 luni. Mama, copilul si tatal sunt foarte bine.
Diagnosticul in medicina traditionala chineza a fost: vid de XUE (sange)
Tratament acupunctic: 17V, 43 V, 20 V, 3R, 3 SP, 8F.
Rezultatele in medicina alternativa incep sa fie din ce in ce mai recunoscute, medicina romaneasca imbogatindu-si succesele prin deschiderea perceptiei cognitive
.

Dr.Iuliana Avadanei, M.G-Acupunctura-Homeopatie
Centrul de Sanatate Medireflex
Tel:021.3272061