miercuri, 29 aprilie 2009

Drojdia rosie, prima statina in tratamentul aterosclerozei

Preventia bolilor cardiovasculare aterosclerotice a devenit extrem de importanta in ultimii ani. Abordarea activa a acestui domeniu este sustinuta de faptul ca BCV reprezinta principala cauza de deces prematur - in pofida progreselor farmacologiei sau ale terapeuticii interventionale sau pot duce la invaliditate si secundar la implicatii socio-psihologice serioase si costuri ridicate in sistemul de sanatate. Sa nu uitam ca vase lezate pot fi la nivelul membrelor, renal, coronarian sau cerebral si ca de cele mai multe ori afectarea este difuza, concomitent in teritorii multiple si in diverse grade de severitate. Astfel, influentarea factorilor favorizanti modificabili (fumatul, dieta, dislipidemia, diabetul, sedentarismul) alaturi de educatia psiho-emotionala de adaptare la un ritm de viata alert, solicitant joaca un rol major in strategia de tratament al unei afectiuni cu evolutie insidioasa, dar avansata in momentul aparitiei simptomelor.
Xue Zhi Kang, extractul alcoolic de drojdie rosie (Monascus purpureus) fermentata pe suport de orez reprezinta o optiune terapeutica eficace in controlul profilului lipidic si al procesului de ateromatoza, mai ales in cazul persoanelor cu sindrom metabolic, cunoscute ca avand risc vascular semnificativ.
Monascus purpureus este una dintre cele 24 de specii de mucegai Monascus din familia Elaphomycetaceae, utilizata din vechime – anul 800 AD in China si Japonia pt prepararea unor alimente fermentate (vin de orez, otet, sosuri, condimente). Apare descrisa in Farmacopeea chineza in perioada dinastiei Ming, cu indicatie pentru boli circulatorii si digestive generate de deficitul meridianelor splina si stomac.
Compusii activi sunt denumiti monacoline, iar dintre acestia monacolina K / mevinolin inhiba HMG-CoA-reductaza, enzima implicata in biosinteza hepatica a colesterolului.
In farmacologia moderna aceste observatii au inceput acum 20 de ani, clasa medicamentoasa fiind denumita statine si de atunci continua demonstrarea efectelor hipolipemiante, antiinflamatorii, stabilizatoare de placa ale acesteia.
In studii randomizate in 1997 si 1999 efectele Xue Zhi Kang asupra scaderii colesterolului total si trigliceridelor au fost asemanatoare celorlalte statine semisintetice, cu semnificatie asupra scaderii LDL-C. Durata tratamentului a variat intre 4 si 24 de saptamani, iar rezultate s-au evidentiat din saptamana a patra.
Un alt studiu observational desfasurat in China pe durata a 4 ani, care a inrolat peste 4800 de persoane cu BCI arata scaderea cu 60% a episoadelor anginoase.
Important de precizat ca efectele secundare, manifestate in sfera digestiva sunt nesemnificative, ceea ce reprezinta un avantaj in toleranta si administrarea indelungata.
Se recomanda 1-2 cp x 2/zi, dimineata si seara, in functie de tabloul lipidic, pacientilor cu dislipidemie, sindrom metabolic, diabet, ateromatoza carotidiana, boala coronariana ischemica, postinfarct miocardic, hipertensiune arteriala, boala arteriala periferica.
Suplimentar, asocierea in dieta a grasimilor polinesaturate – seminte, uleiuri vegetale, tofu, peste oceanic sau a suplimentelor cu acizi grasi polinesaturati omega 3 creste
protectia neurovasculara.

Dr Anca Lojnita
Geriatrie-gerontologie, homeopatie
BBM Impex
www.bbm-medical.ro

Corectia Presbiopiei - Actualitati

Acomodatia este calitatea cristalinul natural (lentila ochiului) prin care acesta isi modifica forma pentru a ne permite sa vedem bine la toate distantele. Amplitudinea cu care cristalinul isi modifica forma scade odata cu inaintarea in varsta. Undeva dupa varsta de 40 de ani, toata lumea constata un fenomen vizual neplacut, scaderea capacitatii de a vedea aproape. Acest fenomen numit presbiopie, este fiziologic, nimeni nu face exceptie, nici cei care nu au purtat ochelari niciodata. Ochelari sunt necesari doar pentru vederea de aproape iar dioptriile lor cresc, mai accentuat pana la 50 de ani, iar intre 50 si 60 de ani progresia dioptriilor este mai lenta.
“Cauza” aparitiei presbiopiei este “trecerea timpului”, adica inaintarea in varsta.
Acest fenomen este foarte neplacut si de multe ori foarte greu de acceptat. In momentul de fata nu sunt cunoscute metode de a impiedica aparitia presbiopiei.
Avem la dispozitie mai multe metode de corectare a presbiopiei, iar cea mai la indemana sunt ochelarii care pot fi monofocali adica doar pentru aproape, bifocali (cu pastila), care ofera corectia vederii la distanta si la aproape iar cei mai moderni ochelari sunt cei progresivi sau multifocali care au mai multe dioptrii pe aceeasi lentila, oferind o vedere buna la toate distantele iar spre deosebire de cei bifocali, pe lentile nu se vad zonele de dioptrii diferite. Lentilele ochelarilor pot avea diverse “optiuni”, mai exact pot fi fotocromice (heliomate) care se inchid in functie de cantitatea de UV; lentile cu protectie pentru computer, tratament anti aburire, anti zgariere si nu in ultimul rand tratament antireflex, care nu ofera protectie ci o vedere mai clara si inlatura reflexiile deranjante.
Lentilele de contact sunt o alta varianta de corectare a presbiopiei, existand lentile de contact bifocale sau multifocale. ”Monovision” adica vederea monoculara, este o metoda prin care un ochi se corecteaza cu lentila de contact pentru a vedea bine la distanta iar celalalt pentru a vedea bine la citit, aceasta metoda nu e acceptata de multi oameni.
Chirurgia refractiva prin tehnica PresbiLasik este in testare si nu ofera solutii multumitoare si permanente pentru corectarea presbiopiei. ”Monovision” adica vederea monoculara, prin tehnica laser (Lasek, PRK, Lasik) ofera o solutie similara cu ce oferita de lentilele de contact numai ca este permanenta, definitiva.
Cea mai pusa la punct si la moda metoda de corectiare a presbiopiei este cea chirurgicala si consta in schimbarea cristalinului natural cu unul artificial multifocal. Metoda ofera o satisfacie foarte mare presbiopilor cu conditia de a se face la amandoi ochii. Marele avantaj pe care il ofera aceasta metoda este ca respectivul pacient nu va mai fi nevoit niciodata sa poarte ochelari de vedere si nu va mai face cataracta.
Noutatea o reprezinta cristalinele multifocale personalizate. Beneficiarii acestui tip de cristalin personalizat sunt cei care pana acum nu se puteau gandi la o astfel de operatia din cauza dioptriilor extreme (miopie, hipermetropie, astigmatism). Acest tip de cristaline sunt disponibile la comanda. In urma unor masuratori, cristalinul va fi produs personalizat. Dupa operatie pacientul nu mai are nevoie de ochelari pentru distanta si pentru citit.
Satisfactia oferita de implantul de cristalin multifocal sau multifocal personalizat este majora, pacientul parca renaste. Putem vorbi de o „restaurare a vederii”. Datorita tehnicii moderne, operatia se face fara internare, cu anestezie locala, fara sutura (cusatura), dureaza in jur de 7 minute, recuperarea este rapida, iar rata de reusita este de peste 99%.
Exista si alte metode care in momentul de fata sunt experimentale, respectiv implantarea de cristalin artificial acomodativ. Aceste tehnici sunt in curs de dezvoltare si nu au proba timpului.
In concluzie dupa varsta de 40 de ani este bine sa vizitati medicul oftalmolog, pentru a gasi o metoda de corectie a presbiopiei care vi se potriveste cel mai bine.


Dr. Andrei FILIP
Medic Specialist Oftalmolog
Doctor in Stinte Medicale
www.drfilip.ro

joi, 2 aprilie 2009

Ghid stomatologic pentru copii

Eruptia dentara

Dentitia de lapte incepe sa erupa in jurul varstei de 6 luni.Primii dinti care vor iesi pe arcada sint incisivii centrali inferiori si sint urmati de incisivii superiori in decurs de 4-8 saptamani.Eruptia primului dinte este determinata genetic astfel incat daca exista in familie o intarziere eruptiva este foarte probabil sa se transmita si la copil.Dentitia de lapte cuprinde 20 de dinti , si este completa in jurul varstei de 3 ani.Intervalul de eruptie intre grupele dentare(incisivi, canini,molari) este de 4-6 luni, astfel ca la fiecare 6 luni mai apar 4 dinti.Permutarea intre dentitia temporara si cea definitiva incepe la 6 ani si se incheie odata cu pierderea molarilor secunzi de lapte pe la 11-13 ani.Se descrie o diferenta de secventa eruptiva intre baieti si fete
in sensul ca fetele pot fi ceva mai avansate.

Dentitia definitiva erupe in jurul varstei de 6-7 ani si continua pana la eruptia molarilor de minte , in cazul in care exista mugurii acestora, eruptie care are loc
intr-un interval destul de larg de la 17 pana la 22 ani in mod normal , desi sint descrise cazuri de eruptie mult dupa varsta de 25 de ani.

La majoritatea copiilor eruptia este insotita de salivatie abundenta si o dorinta de a mesteca obiecte dure,si de asemenea poate determina durere moderata si iritabilitate si inflamatie la nivelul gingiei.Pentru a ameliora se poate masa usor zona respectiva pentru cateva minute.Eruptia nu ar trebui sa induca febra,diaree, probleme de somn.De asemenea se pot utiliza geluri de eruptie prin badijonaj gingival care calmeaza aceste simptome.

Suplimentele de fluor

O problema pe care foarte multi parinti o intalnesc este necesitatea de a administra suplimente de fluor.In general toti copii au nevoie de suplimente dupa varsta de 6 luni pentru a preveni cariile dentare.Fluorul se poate absorbi din apa de baut daca rezervele de apa contin o cantitate de cel putin 0.6 ppm in apa de robinet.Sursele de apa de fantana sau cele la sticle nu contin in general suficient fluor.De asemenea se pot administra oral suplimente cu flour tablete.Este recomandat sa se administreze inainte de eruptia dintilor de lapte in doze de 0,25 mg si sa se continue pe durata lunga de timp cu conditia sa nu se intrerupa.Dupa varsta de 3 ani se creste doza la 0,5 mg , iar dupa varsta de 7-8 ani se poate lua o doza de 1mg pana cand se incheie schimbarea dintilor de lapte cu dintii permanenti.
Trebuie avut in vedere insa ,ca o administrare excesiva de fluor prin apa si tablete este contraindicata datorita aparitiei fluorozei.Aceasta presupune o discoloratie permanenta alb-cenusie a smaltului dentar.Fluoroza se poate evita daca nu se suprapun tabletele cu o dieta bogata in fluor sau din apa.

Ati constatat ca dintii copilului sunt patati?

Aceste coloratii intrinseci sint determinate de fluroza, pigmenti sanguini,defecte de smalt si de dentina ,medicamente(tetraciclina) sau diverse traume.De asemenea dintii pot prezenta coloratii extrinseci cauzate de bacterii si alimente.

Sigilarea dentara

O metoda de a proteja dintii posteriori de atacul carios este sigilarea.Aceasta presupune aplicarea unui material plastic rigid in zonele susceptibile de a dezvolta carii datorita unei igiene deficitare si a pozitiei cum ar fi santurile si fosetele dentare.Acest material actioneaza ca o bariera impotriva placii bacteriene si a altor substante.Sigilantii trebuie aplicati pe primul si al doilea molar permanent cat si pe premolari cat se poate de repede dupa eruptia acestora,deci dupa varsta de 6 ani.

Cand trebuie sa mergem cu copilul la medicul stomatolog?

In mod normal prima vizita ar trebui sa aiba loc in jurul varstei de 3 ani, dar din cauza aparitiei unui numar tot mai mare de copii cu grad de risc ridicat de a dezvolta procese carioase pe dintii de lapte,este recomandat ca prima vizita sa se efectueze pana la varsta de 1 an.
Aceste vizite la medic au rolul de a invata copilul cum sa isi intretina igiena orala, cum sa se spele corect pe dinti etc.Este important sa realizeze singur ca este bine sa aiba o dantura sanatoasa si frumoasa.Bineinteles ca aceste lucruri le invata si de la parinti care trebuie sa fie constienti de importanta lor.
In concluzie , daca exista factori de risc , este indicat sa mergem cu copii cat mai repede la medicul stomatolog.Aici includem si alte tipuri de probleme:respiratorii,dezvoltare anormala a arcadelor dentare, diverse obiceiuri vicioase de a interpune degetul intre dinti , diverse obiecte etc.

Dr. Andrei Mitu
www.ortoplus.ro

Oyama Agaricus ajuta copiii sa creasca frumosi si sanatosi

Cele 120 de elemente nutritive, pe care le conține suplimetul Bio Activ, au transformat Oyama Agaricus într-unul dintre cele mai eficiente imunostimulatoare, pentru copiii noștri. Suplimetul conține vitamine, minerale și oligoelemente, care îi ajută pe copii să crească și să se dezvolte frumos, ferindu-i atât de bolile ușoare, specifice copilăriei, cât și de afecțiunile grave, care se cronicizează, la maturitate.
Oyama Agaricus, denumit și Ciuperca Zeilor sau Ciuperca lui Dumnezeu, ajută la asimilarea calciului și magneziului în organism, fără să inducă, în același timp, o poftă exagerată de mâncare (cu efecte negative, pe termen lung), așa cum fac alte suplimente nutritive.
În copilăria foarte mică și mică, Oyama Agaricus ajută la dezvoltarea și întărirea sistemului osos, prin conținutul bogat în vitamina D și previne problemele digestive.
În jurul vârstei de 4 ani, vârstă la care s-a observat că apar primele simptome la copiii predispuși să faca diabet, Oyama Agaricus previne apariția acestei boli.
La vârsta școlară, suplimentul sporește rezistența copiilor la efort și ajută la o mai bună concentrare, datorită conținutului de acid glutamic.
În cazul sugarilor, este suficient ca mama să ia Oyama Agaricus, substanțele benefice transmițându-se, la bebeluș, prin lapte, gata procesate și digerate.
La orice vârstă, suplimentul ajută la o bună odihnă, în timpul nopții, și la un tonus excelent, în timpul zilei.

Rezultate ale studiilor de caz, în diverse afecțiuni severe:
Studiile medicale făcute în marile clinici din Japonia, țară de proveniență a acestui supliment, au dovedit că Oyama Agaricus a făcut adevărate minuni, în rândul micuților care suferă de diverse boli grave:
· Glicemia copiilor cu început de diabet a început s= se regleze, în timpul administrării suplimentului.
· Copiii cu astm bronșic, care au luat Oyama Agaricus, au avut crize tot mai rare și mai puțin supărătoare.
· Investigațiile copiilor cu deficiente cardiac au arătat că fluxul sanguin din inimă a fost îmbunătățit, după administrarea de Oyama Agaricus. Rezistența fizică a acestor copii a crescut, ei ajungând să ducă o viață aproape normală.

Modul de administrare:
Administrarea suplimetului Oyama Agaricus se face în funcție de vârstă și de greutatea corporală a copilului. Pentru o mai bună tolerare a gustului, puteți dizolva suplimentul în ceai neîndulcit sau în lapte.
Singura contraindicație o au copiii alergici la ciuperci.

Pentru mai multe informații despre suplimentul Bio Active și despre administrarea lui, o puteți contacta pe doamna Daniela Inescu-Cismaru, la 0723. 933.017.

Alcalinizare pentru sănătatea noastră !!!

Tot mai des întâlnim în paginile diferitelor reviste informaţii legate de stilul de viaţă, tratament naturist şi noţiunea de acidificare.

Dar ce înseamnă de fapt termenul de acidifcare?
Omul are tendinţa de a crede că este imun şi nu se poate îmbolnăvi, cu atât mai mult cu cât nu am auzit niciodata despre faptul că, o boală de care suferim poate fi cauzată de acidificarea corpului.

Azi, dacă cineva se îmbolnăveşte, sau dacă „numai” îl doare capul, fuge repede la farmacie să-şi amelioreze simptomele, deoarece nu avem timp pentru suferinţă, mai ales pentru boală.
Există însă o teorie conform căreia izvorul comun al tuturor bolilor este acidificarea organismului. Această teorie se numeşte Noua Biologie şi este dezvoltată de Dr. Robert O. Young- biochimist, microbiolog şi cercetător ştiinţific american renumit, care a analizat mai mult de 25 de ani modul în care corpul nostru funcţionează la nivel celular.

Conform teoriei Noua Biologie, la baza tuturor bolilor se află o singură cauză si ca urmare există doar o singură boală. Aceasta se numeşte acidificarea corpului, care se poate datora mai ales stilului de viaţă, alimentaţiei şi gândirii dezechilibrate.
Ca urmare, daca există o singură boală, atunci există doar un singur tratament, iar acest tratament nu este altceva decât stoparea dezechilibrului acido-bazic, respectiv incetarea stilului dezechilibrat de viaţă, al alimentaţiei şi al gândirii negative, iar corpul nostru trebuie alcalinizat şi energizat.

Poate vă puneti intrebarea: Cine este afectat? Mă afectează şi pe mine?
Gândiţi-vă cât de frecvent apar în viaţa dumneavoastră factori care facilitează apariţia acidificării: alimentaţie necorespunzătoare, aer poluat, fum, fumat, hormoni din produse de origine animală, antibiotice, medicamente, conservanţi, agenţi coloranţi pentru alimente, agregate ajunse în diferite produse cosmetice, apa potabilă, etc.Sau poate aţi simţit deja simptomele acidificării , cum ar fi : oboseală de dimineata , nivel scăzut de energie, tulburări de digestie, diabet, probleme cardiovasculare, hipertensiune arterială, colesterol crescut, urticarie, alergii (ex. alergii alimentare), infecţii (ex: candida), astm, îmbătrânire rapidă, depresie şi nu în ultimul rând crestere în greutate. Sau aveţi diverse dureri, înţepături, amorţeli, etc. Toate aceste simptome nu sint altceva decat un sistem de autoapărare al organismului nostru pentru a depozita şi neutraliza acizii.

Există cale de întoarcere pentru aceste dezechilibre?
Corpul nostru este compus din circa 70% apă. Dr. Young încearcă să compare organismul nostru cu un acvariu plin de peşti. Dacă hrănim peştii (celulele noastre) cu o cantitate şi o calitate adecvată de hrană fiecare peşte rămâne sănătos, la fel ca şi organismul nostru. Există însă şi un alt factor principal-apa din acvariu, adică spaţiul dintre celulele corpului nostru. Ce aţi face cu peştele de aur dacă aţi vedea că ceva nu este în ordine? În mod cert aţi schimba apa. Din păcate noi nu facem acest lucru cu organismul nostru !!!!
Imaginaţi-vă că în acest acvariu peştii sunt celulele şi organele Dvs., iar apa este lichidul care transportă elementele nutritive şi elimină toxinele.

Ca urmare, dacă doriti să restabiliti echilibrul acido-bazic începeţi să vă alcalinizaţi corpul, respectiv incepeţi cu schimbarea regimului alimentar, dar dacă doriţi o soluţie mai rapidă pe lângă alimentaţia corespunzătoare, Dr. Robert Young a dezvoltat un produs concentrat sub formă de pudră verde cu o compoziţie unică de 49 tipuri diferite de verdeţuri, ierburi, frunze şi germeni biorganice. Aceste plante conţin peste 125 vitamine naturale, substanţe minerale, aminoacizi şi flavonoizi.

Cartea Dr-ului Robert Young: „Miracolul Ph”, ne oferă perspective noi şi redefineşte noţiunile de boală şi sănătate si este accesibil deja si la noi in ţară.
Dacă vă decideţi pentru un corp sănătos care să vă susţină greutatea ideală, puteţi începe să vă restabiliţi sănătatea organismului, echilibrul, armonia, pentru că nu este niciodată prea târziu!! Pentru Dvs. şi familia Dvs.!

Brunner Aliz 0722/540.176
www.sanatate-ph.com

Tulburarea de depersonalizare

Aceasta tulburare psihica este caracterizata de experiente recurente, episodice sau persistente de detasare de procesele mintale si corporale proprii, uneori pacientii simtitnd ca le observa la propria persoana, din exterior.

Testarea , constientizarea realitatii ramane intact, insa aceste experiente produc un discomfort semnificativ si intr-o anumita masura produc si tulburari ale functionarii sociale sau ocupationale,( apare concentrarea deficitara pe fondul starii psihopatologice si preocuparea amplificata de anxietate asupra fenomenelor propriei constiinte).

Derealizarea este si ea o parte obisnuita a tulburari de pesonalizare si se refera specific la senzatia de straniu, raportata la mediul din jur, de indepartare fata de acesta, sentimental de irealitate sau neatentia.

Depersonalizarea poate lua o multime de forme, inclusive senzatia de intepenire si moarte a corpului sau aceea ca anumite parti ale corpului( cum ar fi mainile sau picioarele), nu sunt conectate la restul corpului, senzatia de detasare de imaginea de sine, asa incat persoana in cauza poate parea pentru sine nefamiliara cat si senzatia autoobservarii de la distanta.

Experienta subiectiva a detasarii de propriul corp este putin frecventa, aparand in aceasta afectiune( tulburarea de depersonalizare) numai in jur de 20% din cazuri.

Cu toate ca experientele de tipul “déjà vu”sunt de obicei associate cu depersonalizarea ele sunt de fapt opusul depersonalizarii si trebuie considerate entitati diferite.

Cu alte cuvinte”déjà vu”este o stare in care ceva nou este trait ca fiind familiar , experimentat, in timp ce in depersonalizare ceea ce este familiar este trait ca fiind nou sau ireal.

In aceasta tulburare se pune accentual pe langa simptome, mai ales pe severitate si persistent sau recurenta, intrucat aproape 50% din populatia generala experimenteaza la un moment dat depersonalizarea.

Caracteristice demografice ale depersonalizarii cuprind incidenta de doua ori mai mare la femei si predominante la persoane sub 40 de ani.

Depersonalizarea tranzitorie poate aparea ca reactive la evenimente care pun viata in pericol( accidente, boli grave).

Poate exista semnificatia de supravietuire in dezvoltarea unui clivaj( fisura) intre observarea realitatii si participarea la aceasta, asa incat persoana in cauza sa aiba detasarea necesara pentru a analiza cum sa iasa din aceasta situatie periculoasa.

Depersonalizarea este relative rara ca boala in stare pura. Ea este mai frecvent un symptom asociat cu alte afectiuni cum ar fi: depresia,tulburarile de anxietate, tulburarile de stres posttraumatice, reactia de soc posttraumatica, intoxicatii cu substante, psihoze acute sau cornice tip schizofreniform, si altele.

Experienta depersonalizarii, ca simptom insotitor sau nu, este neplacuta deobicei si antreneaza anxietatea, panica, senzatia de gol, fobia de boli psihice( frica de nebunie ).este resimtita patologic, bizara, ca un vis si ii face adesea pe cei care o traiesc sa se adreseze psihiatrului.

Depersonalizarea poate avea o evolutie cronica dar poate varia mult din punct de vedere al gradului de disfunctionalitate, incapacitate de adaptare, concentrare sau continuarea activitatii profesionale.

Asocierea cu alte afectiuni este deci ceva obisnuit la pacientii cu aceasta tulburare.

In diverse studii de specialitate peste 50% din cazurile cu depresie majora , fobie sociala sau tulburare de panica, prezinta ca symptom tulburarea de depersonalizare.

Sunt autori care subliniaza ca si cauzalitate taumele din copilarie in relatia interpersonal, abuzurile emotionale in diverse forme, in final vulnerabilitatea persoanei prin formare.

In unele cazuri de depersonalizare cronica, pacientii care s-au obisnuit cu boala nu vor simti in mod deosebit nevoia de tratament.

Aceasta tulburare fiind de obicei secundara unei boli importante de fond, ameliorarea clinica a acesteia prin abordare medicamentoasapsihiatrica cat si psihoterapeutica adecvata, poate rezolva si problema depersonalizarii.


Dr. Emiia Tint, medic primar psihiatru
PSIHOTOP CABINET PSIHIATRIC
www.psihotop.ro

Să înţelegem reţetele corpului uman


Hipovitaminoze Avitaminoze

Să ne oprim puţin atenţia asupra carenţelor vitaminelor hidrosolubile. Acestea sunt vitamine solubile în apă, termolabile şi nu pot fi acumulate ca rezerve în organismul uman. Din această categorie fac parte: vitamina C, vitamina P, complexul B (B1, B2, B6, PP, acid pantotenic, acid paraaminobenzoic, acizi folici, biotina, B12).
Kazimir Funck a extras din tărâţele de orez factorul anti beri-beri, vitamina B1, pe care a denumit-o VITAE AMINE (amina vieţii), deoarece această primă substanţă avea în structura sa o grupare aminică. Denumirea s-a păstrat pentru toate substanţele catalogate vitamine, chiar dacă acestea nu aveau grupări aminice în structură. Mai târziu, în 1916, Mac Collum a propus folosirea literelor majuscule ale alfabetului latin pentru a denumi grupele de vitamine.

Vitamina C sau factorul antiscorbutic nu poate fi sintetizată în organismul omului, al pisicii şi al cobaiului. În acest articol vă propun un mic exerciţiu: prefer să vă enumăr câteva dintre rolurile biologice esenţiale ale vitaminelor hidrosolubile, lăsându-vă pe voi, dragi cititori, să vă gândiţi ce ar presupune lipsa acestora din organismul vostru. Voi puncta totuşi, pe ici pe colo, câteva manifestări clinice severe ale avitaminozelor respective. Deci, vitamina C participă la sinteza hormonilor tiroidieni, corticosuprarenalieni, la formarea colagenului, influenţează activitatea unor enzime, participă la transformarea acidului folic în acid tetrahidrofolic. Avitaminoza C duce la apariţia scorbutului, caracterizat prin: anemie, astenie, gingivite, hemoragii.

Vitamina P, izolată din citrice, este considerată vitamina permeabilităţii. Este un adjuvant important al vitaminei C în tratamentul scorbutului. Contribuie la creşterea rezistenţei capilare, scăderea tensiunii arteriale, intensificarea tonusului cardiac.

Vitamina B1 sau tiamina participă drept coenzimă (componentă strict necesară pentru acţiunea catalitică a unei enzime) în procese biochimice legate de doi acizi (piruvic, alfacetoglutaric), cu rol important în lanţul respirator celular (ciclul Krebs). Desigur, nu ne gândim la toate acestea când mâncăm orez, dar ne putem gândi la o carenţă de tiamina în: polinevrite, astenie, tulburări gastrointestinale, atrofii musculare.

Vitamina B2 (lactoflavina, riboflavina) a fost izolată din lapte; are rol în sinteza a două coenzime care transportă hidrogen în lanţul respirator menţionat mai sus; legată de proteine, formează flavoproteide; se cunosc peste 40 de enzime flavonoide. La o carenţă de vitamina B2 în alimentaţie ne putem gândi în :dermatite, conjunctivite, blefarite, în alopecie.

Vitamina B6 (denumirea include trei compuşi cu nucleu piridinic) intervine în diverse procese biochimice importante din metabolismul aminoacizilor. Cum aceştia sunt compuşi proteici, vă veţi mira poate dacă vă spun că o carenţă de vitamina B6 are răsunet în anemii severe sau hipercolesterolemii. Aş dori să vă gândiţi aşa: majoritatea prăjiturilor au ca ingrediente de bază zahărul, ouăle, făina, untul; cum ar fi însă aluatul fără ceea ce numim arome (coajă de lămâie, scorţişoară, vanilie etc.). La fel se întâmplă cu glucidele, lipidele, proteinele; fără vitamine şi minerale, reacţiile biochimice (metabolice dacă doriţi) nu se pot desfăşura optim, echilibrul se menţine din ce în ce mai greu, până când apar dezechilibre (carenţe) uneori greu de corectat.

Vă mai reţin atenţia cu două vitamine (acizii folici, vitamina B12) şi acestea având roluri importante de coenzime.
Acizii folici, răspândiţi în frunzele verzi, pot fi sintetizaţi şi de flora microbiană a intestinului gros. Aţi reţinut legătura lor cu vitamina C ? În asociere cu vitamina B12 sunt utilizaţi în tratamentul unor afecţiuni hematologice.

Vitamina B12 este necesară în primele stadii ale biosintezei acizilor nucleici de tip ADN, stimulează biosinteza proteică, lipidică şi a hemului (componentă a hemoglobinei din eritrocite, de care se leagă fierul). Carenţa de vitamina B12 determină anemia pernicioasă.

Dacă aţi avut răbdare să citiţi până aici, înseamnă că aţi înţeles că lucrurile simple sunt cele revelatorii, iar vitaminele, mineralele, glucidele, lipidele, proteinele lucrează sinergic, în echipă. Sper să vă bucuraţi de fructe şi legume în forma lor naturală şi să le preparaţi după reţetele celor care, cu răbdare, înţelegere şi pricepere, le-au combinat în aşa fel încât să le păstreze calităţile nutritive.

Dr. Cristina Ghenea
Medic sef laborator

CENTRUL MEDICAL BIO TERRA MED
Str. Pictor Ion Negulici, nr. 27, Sector 1, Bucureşti
Tel.: 021/315.15.93; 021/315.15.96
Mobil: 0723.341.001

Efectele apiterapiei in cazul cancerul

La acest capitol nu se poate vorbi de o acţiune anti-canceroasă propriu-zisă a produselor apicole pentru că în acest caz nu este vorba de un singur compus ci de o multitudine de compuşi, de o paletă de compuşi ce oferă bogăţia nutriţională a apiterapiei şi care pot explica un « răspuns anti-tumoral » al organismului, ca urmare a aplicării lor ca adjuvante în terapia acestei maladii.
Putem cita în acest sens, încercările clinice efectuate pe pacienţi diagnosticaţi cu cancer colorectal sau gastric. Aceste experimente clinice au demonstrat că mierea şi polenul, administrate complementar actului chirurgical, prezintă efecte de stimulare a sistemului imunitar a pacienţilor dar şi efecte de activare a bateriei enzimatice antioxidante a acestora.
Conţinutul ridicat în seleniu al polenului – al doilea produs natural cu conţinut în seleniu după nuca de Brazilia – aşa cum am amintit deja, ar trebuie să trezească interesul pentru a fi consumat în scopul prevenirii anumitor tipuri de cancere ( pulmonar, de colon şi colorectal) date fiind argumentele ştiinţifice obţinute în demonstrarea proprietăţilor antioxidante ale acestui oligoelement.
Aplicarea locală a unor pansamente cu păstură şi propolis, ca adjuvante în tratamentul anumitor tumori maligne maxilofaciale a permis obţinerea unei ameliorări a stării generale a pacienţilor, a reducere a incidenţei fenomenelor inflamatorii subiacente şi pentru anumite cazuri, remisia tumorii.
Prin compusul său principal – mellitina – veninul de albine şi întregul spectru de compuşi fenolici şi esteri ai acizilor fenolici (CAPE etc.) prezenţi în diferite sortimente de propolis (vezi tabelul cu acţiunile biologice ale propolisului de la pagina 31) exercită o acţiune imunomodulatoare, acţionând direct asupra celulei canceroase. Toate aceste afirmaţii sunt susţinute de studiile realizate atât in vitro cât şi in vivo (pe animale de laborator). În fapt se poate vorbi de o inhibare a creşterii tumorale (este şi cazul artepillinei C din propolisul brazilian) dar şi de o inhibare a formării anumitor tipuri de metastaze.
In plus, prin spectrul extrem de divers de flavonoizi, tot propolisul este cel ce exercită o acţiune directă asupra macrofagelor (stimulându-le şi accentuându-le funcţia) şi acţionând în « tandem » sau mai corect spus « în sinergie » cu antigenul, stimulează producţia unui « factor de necroză tumorală », de interleukină şi de interferon. Aşa cum am menţionat, ultimele studii efectuate pe propolisul brazilian şi mai ales asupra artepillinei C şi a diterpenoidului clerodanului, au demonstrat o acţiune de distrugere a celulelor tumorale prin apoptoză, mai ales în cancerele renale şi hepatice.
În ceea ce priveşte utilizarea lăptişorului de matcă ca adjuvant în tratamentul cancerului declarat, Comisia Permanentă de Apiterapie a Apimondia, manifestă rezerve şi recomandă multă prudenţă.
Terenul imunitar precanceros poate fi reabilitat cu ajutorul polenului, a propolisului şi al păsturii.
Nu este de neglijat nici administrarea unor amestecuri naturale de miere şi uleiuri esenţiale cu acţiune anticanceroasă cunoscută.