joi, 19 februarie 2009

Este naşterea prin cezariană mai sigură decât naşterea naturală?


Medicii avertizează viitoarele mame cu privire la una dintre cele mai controversate teorii, conform căreia naşterea prin cezariană este mai sigură decât naşterea normală. Potrivit specialiştilor Centrului Medical Unirea “aceasta este o decizie care trebuie luată în colaborare cu medicul, ţinând cont de istoric, evoluţia sarcinii, de rezultatul investigaţiilor, pentru a găsi cea mai bună soluţie”.
Cariera şi ascensiunea profesională constituie principalele motive pentru care se observă o tendinţă generală de amânare a primei naşteri după vârsta de 30 sau chiar 40 de ani. Statisticile arată că în prezent unul din zece copii este născut de o mamă a cărei vârstă a trecut de 40 de ani, în timp ce vârsta biologică pentru procreare este considerată a fi între 18 şi 30 de ani. Există totuşi o limită a vârstei de risc unanim acceptată, aceasta fiind 35 de ani, la peste 40 de ani riscurile sarcinii crescând semnificativ.
“Nu-i putem interzice unei femei de peste 40 de ani să rămână însărcinată, însă trebuie înştiinţată din timp cu privire la riscurile la care se supune. Printre principalele riscuri aş dori să amintesc: dezlipire prematură de placentă, tromboembolie, naştere prematură, hipertensiune - preeclampsie/eclampsie, diabet de sarcină, cardiomiopatie, boli endocrine”, a declarat dr. Iosif Niculescu, directorul maternităţii CMU Regina Maria.
În intervalul de vârstă 20-30 de ani organismul poate face faţă cu mai multă uşurinţă atât sarcinii, cât şi naşterii, refacerea organismului matern fiind mult mai rapidă şi completă. “Adaptarea optimă a organismului (inimă, sistem circulator, funcţie respiratorie) la sarcină este un proces complex şi presupune un organism sănătos, iar odată cu înaintarea în vârstă posibilitatea ca unul dintre aceste organe să fie la limita funcţionării sale este destul de probabilă. Mai mult, odată cu vârsta creşte şi riscul de malformaţii genetice” a adăugat dr. Iosif Niculescu.
Noi recomandăm, susţinem şi încurajăm naşterea pe cale naturală, bineînţeles în absenţa indicaţiilor medicale pentru cezariană.
Ca o alternativă la cele două tipuri de naştere, în cadrul Maternităţii „Regina Maria” există şi posibilitatea naşterii în apă.
Naşterea în apă se încadrează într-un concept mai larg de conduită în timpul travaliului, cu intervenţie minimă şi numai la nevoie, aşa-zisa „atitudine naturistă”.
Posibilitatea naşterii în apă este una dintre tehnicile pe care încercam să le promovăm în cadrul spitalului nostru, în spiritul aceleiaşi intenţii declarate de a încuraja naşterea naturală. Cada de naştere este identică cu cele folosite în sistemul privat nemţesc, asigurând condiţii superioare de sterilitate, aparatura modernă de sterilizare (inclusiv pentru prioni, aşa cum impun standardele moderne), consumabilele de unică folosinţă, toate acestea permiţând excluderea infecţiilor instraspitaliceşti de care se tem cel mai mult medicii chirurgi şi neonatologi.
Pentru mamă, acest tip de naştere are un efect relaxant asupra muşchilor şi articulaţiilor în perceperea mai redusă a durerilor de naştere.
Pentru făt are loc trecerea graduală şi deci mai puţin traumatică de la mediul intrauterin (de asemenea acvatic) la mediul extrauterin (aer).

Actualităţi privind terapia cu vitamine şi minerale

Într-un studiu mai amplu despre elementele vitale pentru metabolismul uman, doctorul în medicină Liana Tauberg, medic specialist pediatru la Spitalul Elias din Bucureşti, arată care sunt nutrienţii necesari vieţii şi implicaţiile lor.

Unii nutrienţii sunt indispensabili, chiar dacă sunt necesari în cantităţi infime. Niciunul nu poate ţine locul altuia. Vitaminele şi mineralele nu sunt doar nişte pastile care se găsesc în cutii, ci componente esenţiale ale metabolismului. Lipsa lor generează boli, numite carenţe.

Tipuri de carenţe

• Carenţe izolate - din organism lipseşte o singură substanţă sau un grup mic de 2-3 substanţe înrudite (exemple: scorbut - C, beri-beri – B1- , pelagră- PP, anemie feriprivă) - sunt rare.
• Sindroame pluricarenţiale - lipsesc multiple elemente nutritive (alimentaţie deficitară, boli grave care împiedică alimentaţia sau produc pierderi) – mai frecvente.
• Carenţe marginale (exemplu: astenia de primăvară) – cele mai frecvente.

De ce cantităţi de vitamine şi minerale avem nevoie?

Doza zilnică recomandată (DZR) – doza medie necesară pentru evitarea carenţelor,
Doza optimă zilnică (DOZ),
Doze individualizate (vârstă, sex, activitate, sănătate, alimentaţie, anumite perioade la sexul feminin),
Doze terapeutice (de tratament) pentru boli carenţiale sau care nu sunt legate de carenţe.

De unde îşi procură organismul vitaminele şi mineralele?

• Cea mai importantă sursă e hrana. O alimentaţie echilibrată, alcătuită din cantităţi suficiente de alimente proaspete este cel mai bun mod de asigurare a necesarului.
• Sinteza în organism (vitamina D în piele, sub influenţa razelor solare, vitamina K şi unele vitamine din complexul B – biotina, acidul pantotenic, acidul folic, mici cantităţi de vitamina B6 - sunt sintetizate de flora intestinală saprofită, vitamina B 3 – niacina sau PP poate fi sintetizată din aminoacidul esenţial triptofan).
• Produse farmaceutice – medicamente, suplimente nutritive.

Motive pentru care apar carenţele:

• Hrană insuficientă
• Alimente suficiente cantitativ, dar sărace calitativ:
- plante crescute în soluri epuizate, creştere şi coacere forţată
- culegere prematură, transport impropriu
- animale crescute în condiţii necorespunzătoare
- prelucrarea alimentelor generează pierderi ale nutrienţilor
- alimentele “suplimentate” forţat cu vitamine sau minerale
- alimente tip “fast-food” – conţin aditivi şi alte substanţe toxice
• Număr redus de mese zilnic, orar nepotrivit
• Fumat, alcool, droguri, exces de cofeină
• Diete pentru anumite boli
• Afecţiuni digestive

Suplimentarea alimentelor cu anumiţi nutrienţi poate duce la pierderea altora, de exemplu:
- Laptele suplimentat cu vitamina D sintetică (adică aproape orice lapte din comerţ) generează pierderi de magneziu;
- Clorul din apa de băut, suplimentele de fier sulfat duc la pierderi de vitamina E;
- Vitamina C în doze mari duce la pierderi de acid folic;
- Excesul de cupru poate provoca deficit de zinc;
- Excesul de fosfor produce deficite de calciu;
- Dozele mari de calciu şi fosfor perturbă absorbţia manganului.

Actualităţi privind terapia cu vitamine şi minerale

Într-un studiu mai amplu despre elementele vitale pentru metabolismul uman, doctorul în medicină Liana Tauberg, medic specialist pediatru la Spitalul Elias din Bucureşti, arată care sunt nutrienţii necesari vieţii şi implicaţiile lor.

Unii nutrienţii sunt indispensabili, chiar dacă sunt necesari în cantităţi infime. Niciunul nu poate ţine locul altuia. Vitaminele şi mineralele nu sunt doar nişte pastile care se găsesc în cutii, ci componente esenţiale ale metabolismului. Lipsa lor generează boli, numite carenţe.

Tipuri de carenţe

• Carenţe izolate - din organism lipseşte o singură substanţă sau un grup mic de 2-3 substanţe înrudite (exemple: scorbut - C, beri-beri – B1- , pelagră- PP, anemie feriprivă) - sunt rare.
• Sindroame pluricarenţiale - lipsesc multiple elemente nutritive (alimentaţie deficitară, boli grave care împiedică alimentaţia sau produc pierderi) – mai frecvente.
• Carenţe marginale (exemplu: astenia de primăvară) – cele mai frecvente.

De ce cantităţi de vitamine şi minerale avem nevoie?

Doza zilnică recomandată (DZR) – doza medie necesară pentru evitarea carenţelor,
Doza optimă zilnică (DOZ),
Doze individualizate (vârstă, sex, activitate, sănătate, alimentaţie, anumite perioade la sexul feminin),
Doze terapeutice (de tratament) pentru boli carenţiale sau care nu sunt legate de carenţe.

De unde îşi procură organismul vitaminele şi mineralele?

• Cea mai importantă sursă e hrana. O alimentaţie echilibrată, alcătuită din cantităţi suficiente de alimente proaspete este cel mai bun mod de asigurare a necesarului.
• Sinteza în organism (vitamina D în piele, sub influenţa razelor solare, vitamina K şi unele vitamine din complexul B – biotina, acidul pantotenic, acidul folic, mici cantităţi de vitamina B6 - sunt sintetizate de flora intestinală saprofită, vitamina B 3 – niacina sau PP poate fi sintetizată din aminoacidul esenţial triptofan).
• Produse farmaceutice – medicamente, suplimente nutritive.

Motive pentru care apar carenţele:

• Hrană insuficientă
• Alimente suficiente cantitativ, dar sărace calitativ:
- plante crescute în soluri epuizate, creştere şi coacere forţată
- culegere prematură, transport impropriu
- animale crescute în condiţii necorespunzătoare
- prelucrarea alimentelor generează pierderi ale nutrienţilor
- alimentele “suplimentate” forţat cu vitamine sau minerale
- alimente tip “fast-food” – conţin aditivi şi alte substanţe toxice
• Număr redus de mese zilnic, orar nepotrivit
• Fumat, alcool, droguri, exces de cofeină
• Diete pentru anumite boli
• Afecţiuni digestive

Suplimentarea alimentelor cu anumiţi nutrienţi poate duce la pierderea altora, de exemplu:
- Laptele suplimentat cu vitamina D sintetică (adică aproape orice lapte din comerţ) generează pierderi de magneziu;
- Clorul din apa de băut, suplimentele de fier sulfat duc la pierderi de vitamina E;
- Vitamina C în doze mari duce la pierderi de acid folic;
- Excesul de cupru poate provoca deficit de zinc;
- Excesul de fosfor produce deficite de calciu;
- Dozele mari de calciu şi fosfor perturbă absorbţia manganului.

Situaţii când este greu sau imposibil de asigurat necesarul de vitamine şi minerale din alimentaţie

- rezerve insuficiente (prematuri, copii născuţi de mame cu carenţe, bolnave, fumătoare, alcoolice, consumatoare de droguri);
- sinteză deficitară (lipsa expunerii la soare – D, perturbarea florei intestinale sau totala ei absenţă în primele zile de viaţă - vitamina K, unele vitamine din complexul B – mici cantităţi de B6, biotină, acid pantotenic, acid folic);
- absorbţie sau metabolism deficitar (boli digestive, hepatice, renale, metabolice);
- pierderi neobişnuite (hemoragii, transpiraţie, vărsături, diaree, diureză excesivă, “consumarea” de către paraziţi);
- deficite sezoniere (iarna, anotimpuri de tranziţie);
- medicamente care interferează cu absorbţia sau metabolismul ori duc la pierderi de vitamine sau minerale (ex: aspirina duce la pierderi de vitamina C);
- necesităţi crescute (gravide, femei care alăptează, bolnavi, convalescenţi, eforturi fizice mari, stress, copii care cresc rapid);
- alte situaţii: albuşul de ou crud perturbă absorbţia biotinei, excesul de acid oxalic (ciocolată, spanac, sfeclă) duce la deficit de calciu etc.

În astfel de cazuri este necesar aportul suplimentar de vitamine şi minerale sub formă medicamentoasă/suplimente alimentare.



Acizii graşi Omega-3 - esenţiali pentru un metabolism sănătos

Acizii graşi nesaturaţi Omega-3 au roluri în formarea şi funcţionarea creierului; în fosfolipidele membranelor celulare neuronale, DHA reprezintă 70%; acizii graşi Omega-3 se găsesc în concentraţii mari în retină, ficat şi testicule; studii efectuate asupra sugarilor au arătat dezvoltarea mai bună a funcţiilor cognitive în condiţiile suplimentării alimentaţiei cu acizi graşi Omega-3 – se pare că au rol în prevenirea şi ameliorarea sindromului ADHD. Există studii care afirmă efecte favorabile în boli psihice şi neurologice precum schizofrenia, depresia, epilepsiile refractare.
Au rol în sinteza prostaglandinelor, cu implicaţii în:
- răspunsul imun (efecte favorabile în artrita reumatoidă, boli inflamatorii intestinale, astm);
- împiedicarea agregării trombocitare = scăderea riscului trombozelor;
- reglarea trigliceridemiei şi colesterolemiei – raportul acizi graşi polinesaturaţi/saturaţi are rol mai important decât o dietă săracă în colesterol;
- prevenirea formării plăcilor de aterom;
- profilaxia afecţiunilor cardiovasculare (incidenţa IMA la eschimoşi este de 400 de ori mai mică decât la alte populaţii);
- pot contribui la scăderea TA.
Ajută la prevenirea apariţiei diabetului, cancerului de sân şi celui de colon, ameliorarea alergiilor, a unor afecţiuni tegumentare – de exemplu, psoriazis.
Laptele de mamă conţine acizi graşi Omega-3, în timp ce în laptele de vacă sunt absenţi.
Suplimentarea alimentaţiei cu acizi graşi Omega-3 este importantă deopotrivă la gravidă, la femeia care alăptează şi la copiii mici.
Moduri de suplimentare: - consumul de peşte – în special peşte gras - somon, hering, macrou; suplimentarea laptelui pentru sugari; administrarea de suplimente nutritive cu acizi graşi Omega-3 de bună calitate.
Este necesară prudenţă la cei trataţi cu anticoagulante, hipotensoare.
Raportul acizi graşi Omega-3/Omega 6 trebuie să fie 1/1.

Kinetoterapia în periartrita scapulo-humerală

Periartrita scapulo-humerală este un sindrom clinic dureros, localizat la nivelul articulaţiilor umărului. De cele mai multe ori este însoţit de redoare şi de limitarea mişcărilor în urma afectării structurilor periarticulare (ligamente, capsulă, tendoane, bursă, muşchi) prin leziuni degenerative şi/sau inflamatorii. Această afecţiune poate fi agravată prin intervenţia unor factori precum traumatismul, microtraumatismele, suprasolicitarea sau expunerea la frig.
Periartrita scapulo-humerală este o boală des întâlnită mai ales la persoanele de peste 40 de ani şi prezintă patru forme clinice:
- umărul dureros simplu: este forma clinică cea mai frecventă şi se manifestă prin dureri moderate la nivelul umărului, la efectuarea unor activităţi zilnice (îmbrăcat, spălat etc.);
- umărul dureros acut (hiperalgic): e caracterizat prin dureri violente, insuportabile care se intensifică noaptea şi fac imposibile mişcările;
- umărul blocat: debutează de regulă cu dureri moderate ale umărului, dar în timp duc la instalarea unui blocaj al articulaţiei denumit sugestiv: “umăr îngheţat”;
- umărul pseudoparalitic: are la bază, perforarea/ruptura de diverse grade a tendoanelor muşchilor rotatori, apărută de obicei pe un fond degenerativ (la vârste de peste 60 de ani).
Tratamentul periartritei scapulo-humerale urmăreşte în principal: ameliorarea durerii, reducerea inflamaţiei şi recuperarea mobilităţii articulare.
Mijloacele folosite sunt: tratamentul medicamentos, kinetic şi chirurgical, de multe ori în asociaţie, în funcţie de forma clinică şi evoluţie.

Tratamentul kinetic:
În cazul umărului dureros simplu, nefiind vorba de o limitare de mobilitate, kinetoterapia are rol profilactic, împiedicând pierderea mobilităţii şi apariţia fibrozei. Dacă în stadiul acut se recomandă doar posturări, în stadiul subacut sunt permise mobilizări ale articulaţiei scapulo-humerale. Stadiul terminal necesită refacerea forţei musculare, a stabilităţii şi mişcării controlate a umărului.
În cazul umărului dureros acut, singura atitudine kinetică permisă este imobilizarea absolută a braţului, cu o pernă în axilă şi cu eşarfă de susţinere a antebraţului şi mâinii. După ameliorarea durerii se trece la contracţii izometrice şi chiar la mobilizări precedate de aplicaţii calde. Hidrokinetoterapia poate fi aplicată chiar din fazele iniţiale dureroase. Apa caldă, pe lângă efectul calmant antialgic, permite exerciţii complexe pentru mobilizarea umărului.
Kinetoterapia umărului blocat începe printr-un tratament preventiv al capsulitei retractile. Aceasta presupune posturarea corectă a umărului inflamat şi mobilizarea precoce a membrului superior. Se recomandă exerciţiile cu bastonul, roata şi diverse instalaţii de scripeţi.

Kinetoterapeut - Horia Atanasiu-Meves

Reconstruirea sânului (II)

Operaţia
Pentru reconstruirea sânului există mai multe opţiuni, pe care chirurgul le va discuta cu Dumneavoastră.
Expandarea tisulară, tehnica cea mai comună, combină expandarea tegumentară cu inserţia implantului. După mastectomie, se va insera un expander sub piele şi muşchiul pectoral. Printr-o valvă îngropată sub piele, se va injecta periodic ser fiziologic, pentru a umple gradual expanderul, timp de câteva săptămâni sau luni. După ce aria tegumentară s-a întins suficient, expanderul se îndepărtează, în a doua operaţie, şi se va plasa în loc un implant permanent. Unele expandere se pot lăsa pe loc ca un implant final. Complexul areolar se va reconstrui ulterior. Unele paciente nu necesită expandare tisulară prealabilă. Acestora, li se va introduce implantul definitiv în prima operaţie.
Reconstruirea utilizând lambouri este alternativa prin care se creează un lambou tegumentar utilizând ţesuturi luate din alte părţi ale corpului, cum ar fi spatele, abdomenul sau fesele.
Una dintre tehnici: ţesutul rămâne ataşat de locul său de origine, menţinând aportul sanguin. Lamboul, alcătuit din piele, grăsime, muşchi, cu aportul lor sanguin, este tunelizat sub pielea toracelui, creând un buzunar pentru implant sau, în anumite cazuri, creând sânul însuşi, fără a fi nevoie de implant.
Altă tehnică chirurgicală foloseşte ţesuturi care sunt îndepărtate chirurgical de pe abdomen, coapse sau fese, apoi se transplantează la torace prin conectarea vaselor proprii la cele din regiunea toracelui. Această procedură necesită aptitudini de microchirurgie. Vor rămâne cicatrici în ambele locuri, cel donator şi cel receptor, iar recuperarea va dura mai mult. Pe de altă parte, când sânul este reconstruit cu propriile ţesuturi, rezultatele sunt mult mai fireşti şi nu mai există probleme în legătură cu o eventuală reacţie de respingere a implantului. În anumite cazuri, există şi avantajul obţinerii unui abdomen mai plat. Operaţia iniţială este cea mai complexă. Ulterior, poate fi necesară înlocuirea expanderului cu un implant sau reconstruirea complexului areolar. Mulţi chirurgi recomandă operaţii ulterioare cu scopul de a reduce, mări sau ridica sânul sănătos pentru a se potrivi cu cel nou creat. Aceste operaţii lasă cicatrici, iar costul lor este posibil să nu fie acoperit de asigurări.
Postoperator vă veţi simţi obosită şi slăbită pentru 1-2 săptămâni. Disconfortul se poate controla cu medicamente. Vă veţi externa la 3-5 zile, în funcţie de complexitatea procedurii. Multe operaţii necesită tuburi de dren pentru a se îndepărta colecţiile de lichide care pot apărea - se îndepărtează în 7 zile. Firele se scot după 10-14 zile.
Revenirea la normal
Va dura până la 6 săptămâni să vă reveniţi după operaţie. Dacă se folosesc implanturi, recuperarea va fi mai rapidă. Operaţia nu va restaura senzaţia normală a sânului dvs., dar, în timp, sensibilitatea se va îmbunătăţi. Majoritatea cicatricilor se vor estompa în timp de 1-2 ani, dar nu vor dispărea complet. Cu cât calitatea reconstrucţiei va fi mai bună cu atât vă vor deranja mai puţin cicatricile. Respectaţi instrucţiunile chirurgului dvs. asupra momentului în care vă veţi relua activitatea normală! Evitaţi să ridicaţi greutăţi! Evitaţi sportul şi activitatea sexuală timp de 3-6 săptămâni.

luni, 9 februarie 2009

Intoleranta alimentara - Cytotoxic Test

Intolerantele alimentare sau alergiile cronice fac subiectul ecologiei clinice si pentru marea majoritate a oamenilor sunt total necunoscute. Adoptand metoda ecologiei clinice s-au rezolvat cu succes o listamultiplade patologii cauzate de intoleranta alimentara.

Pe langacele mai obisnuite alergii cum ar fi astmul, conjuctivitele, eczemele, urticariile, rinitele s-au vazut rezultate pozitive si in cadrul urmatoarelor boli: nevroze, depresii, halucinatii, unele forme de schizofrenie, dureri de cap (migrene, nevralgii), convulsii, boli mentale, epilepsie, hipertensiune, tahicardie, spasme, anghinapectorala, obezitate, boli metabolice, ulcer duodenal, colita, Maladia Chron, constipatie, diaree, insuficientarenala, cistitacronica, gonoree, sterilitate, amenoree, dismenoree, hipo si hipertiroidism, artrita, artroza, scleroza, urticarie, dermatita, afta, dureri musculare, acnee, psoriazis.
Bineinteles procentajul de recuperare este diferit si depinde de patologii.

Eficienta a fost sustinuta de rezultatele clinice obtinute prin evitarea mancarurilor considerate pozitive pe o durata de 60 de zile - in medie.
Datorita studiului statistic intreprins pe baza rezultatelor au fost demonstrate lucruri interesante cu privire la frecventa rezultatelor pozitive la anumite alimente pentru pacientii care prezinta patologii similare.

Rezultatele finale pot fi descrise dupa cum urmeaza:
BOLI ENDOCRINE - Rezultate bune cu un procent de remisie de 50%.
BOLI CARDIOVASCULARE - Rezultate bune cu un procentaj de remisie de 60%.
MALADIA CROHN - Rezultate excelente cu un procentaj de remisie de aproximativ 85%.
SINDROM ALERGIC- Rezultate bune cu un procentaj de remisie de 55%.
SINDROMUL OBOSELII CRONICE - Rezultate excelente cu un procentaj de remisie de 70%.
ATACURI DE PANICA- Rezultate excelente cu un procentaj de remisie de 70%.
BOLI INTESTINALE - Rezultate excelente cu un procent de remisie de 80%.

Pacientilor care au fost testati pozitiv la una sau mai multe substante li s-a sugerat sa elimine complet mancarea din dieta lor pe o perioada de timp variabila, in functie de gradul lor de reactie. Scopul este detoxifierea corpului uman si permiterea celulelor albe sa isi” piarda memoria” cu privire la acel aliment care este toxic pentru organismul pacientului.

Pacientului i se sugereaza de asemenea sa mai elimine si mancarurile din aceiasi gama biologica sau cele care contin substante similare, pentru a evita fenomenul de reactie adversa.

Fenomenele de intoleranta alimentaranu sunt ireversibile: de obicei dupa o perioada de abstinenta, mancarurile pot fi reintroduse in dieta, gradual, nefiind permisa consumarea lor zilnica, deoarece aceasta ar putea cauza o noua acumulare de toxine in organism.

Slabire si intoleranta alimentara
In cazul in care o persoana urmeaza o dieta propusa de un specialist si totusi nu pierde in greutate sau pierde lent atunci este dovedit cade vina este intoleranta alimentara.
Acest lucru este logic daca ne gandim ca alimente care nu ingrasa (fructe, legume, ton, carne pui) nu se metabolizeaza corect in organism si ca urmare il blocheaza.
Testul de intoleranta alimentarane arata care alimente trebuie evitate pe o anumita perioada de timp (de obicei 2-3 luni) si ca urmare omul sa slabeasca avand rezultate pozitive chiar din primele saptamani.

Intoleranta alimentara este o reacţie cronica a organismului la alimentele pe care le consumam des-zilnic (ex. paine, lapte, ulei, roşii, carne, cafea etc)

Deranjul pe care alimentele il au asupra organismului nu apare imediat (ca la alergii) ci poate aparea si după 3 zile sau mai mult. In realitate, reactia este tot timpul datorita faptului ca anumite alimente pe care organismul nostru nu le tolereaza sunt consumate zilnic.

Datorita intolerantei alimentare pot aparea simptome sau boli diverse.

Pentru mai multe detalii puteti contacta Sivel Scientific, tel: 021. 322 90 73, Alina Croitor

joi, 5 februarie 2009

De la Natura, STOP COLESTEROL!


Athero Stop combinatie naturala de fitosteroli, extrem de eficienta importiva colesterolului

Cand sanatatea este la mijloc trebuie sa stim ce poate si ce nu poate sa faca un supliment nutritiv pentru noi. In astfel de situații este mai bine sa utilizezi suplimente nutritive cu rezultate documentate si de la companii care isi pot susține afirmațiile facute la adresa produselor pe care le au (www.chemomed.ro).

Un astfel de supliment 100% natural produs in Japonia, conține o combinație optima de fitosteroli (beta-sitosterol, campesterol, stigmasterol, brassicasterol) si este probabil cel mai eficient supliment nutritiv natural de pe piața ce reduce absorbția colesterolului in sange, esențial in optimizarea nivelului colesterolului din sange si eliminarea colesterolului depus pe vasele de sange.

In absența fitosterolilor, colesterolul este absorbit din celulele superioare ale intestinului subțire si transferat in sange, in timp ce in prezența fitosterolilor aceasta absorbție este inhibata.

Combinația optima de fitosteroli, asigura in mod natural reducerea absorbției colesterolului in sange si a nivelului colesterolului total prin cresterea nivelului HDL (substanța ce transporta colesterolul, cu efecte pozitive, eliminandu-l din organism) si scaderea nivelului LDL (substanța ce transporta colesterolul, cu efect negativ, depozitandu-l in anumite zone) si trigliceridelor.

Studiile realizate la nivel internațional, au dovedit ca un produs natural, prin conținutul sau optim de fitosteroli, este unicul produs natural, extrem de eficient, recomandat pentru:

- Reducerea absorbției colesterolului in sange,
- Optimizarea nivelului colesterolului din sange
- Prevenirea ți eliminarea depunerilor de colesterol
- Reducerea riscul apariției osteoporozei, cancerului de san, colon sau prostata
- Susținerea sanatații aparatului cardiovascular

Aceasta combinație optima de fitosteroli in alimentație este calitativ la fel de importanta in scaderea nivelului colesterolului precum reducerea consumului de grasimi si ofera o alternativa reala, naturala, in reglarea colesterolului din organism.

Achiziționand un pachet de tratament optim de 4 cutii ATHERO STOP, veti plati doar 3 cutii.
- oferta valabila pana la 31 Ianuarie 2009 –
Puteți achiziționa produsul din farmacii, sau direct de la Depozitul nostru.
CONTACTAȚI-NE! t
el: 021.332.71.02

Durerea oculara


Unul dintre simptomele oftalmologice frecvente, care determina prezentarea intr-un cabinet de specialitate este durerea oculara. Pacientul devine constient de propriul ochi si descrie senzatia fie ca pe o simpla jena la clipit sau la miscarile ochilor in diferite directii, fie ca pe o durere permanenta surda sau mai intensa. Alteori pacientii decriu o durere scurta, dar foarte ascutita, la nivelul ochiului sau regiunii periorbitare, ca si cand i-ar “sageta” ceva.
Medicului oftalmolog ii revine initial obligatia sa detalieze circumstantele de aparitie a durerii, asocierea sau nu cu alte simptome, dintre care cele mai frecvente sunt scaderea acuitatii vizuale, congestia oculara si/sau prezenta lacrimarii sau a secretiilor conjunctivale. De asemenea dialogul medic-pacient scoate in evidenta daca durerea se amelioreaza sau nu in anumite momete ale zilei sau dimpotriva, daca se exacerbeaza in anumite posturi ale capului sau corpului, precum si daca este vorba de un episod izolat sau este o durere care revine din cand in cand si pentru care s-a mai efectuat candva un tratament.
In urma unei succinte evaluari anamnestice, care poate varia de la caz la caz, urmeaza consultul oftalmologic complet. In aceasta etapa se constata de multe ori cauzele declansatoare ale durerii oculare, care pot fi situatii oarecum banale- de tipul corpilor straini corneeni sau conjunctivali, conjunctivitelor la debut, eroziunilor sau dezepitelizarilor corneene, episcleritelor, inflamatiilor palpebrale marginale sau tarsale, reactiilor postcontuzive usoare, dar care pot imbraca si aspecte mult mai serioase- ca in cazul iridociclitelor, atacului de glaucom, prezentei sangelui in camera anterioara a globului ocular si/sau subluxatiei cristalinului in contuziile mai puternice.
Nu de putine ori persoane cu vicii de refractie necorectate se prezinta pentru dureri oculare asociate cu dureri de cap, si simpla prescriere a corectiei optice, cu purtarea acesteia, amelioreaza pana la disparitie acest simptom suparator.
Durerile surde oculare pot fi semnul unei suferinte la apexul orbitei, cu caracter inflamator de tip nevrita optica, de tip miozita sau debut de boala Graves-Basedow. Alteori durearea retro-oculara este semnul prezentei unui anevrism intracerebral sau a unei fstule carotido-cavernoase la debut, in timp ce durerile scurte, taioase sunt semnul unei suferinte de tip nevralgic. Sunt cunoscute durerile extrem de puternice din cadrul nevralgiilor de trigemen sau supraorbitar.
In functie de ceea ce releva examinarea oftalmologica, durerea oculara beneficiaza de tratament prescris de medicul oftalmolog (local si/sau general) sau se completeaza cu tratament neurologic, endocrinologc sau neurochirurgical, in functie de bilantul clinic si paraclinic impus de fiecare situatie in parte.
In general este bine sa acordam atentia cuvenita acestui simptom pentru a lua la timp masurile ce se impun, fie ele simple sau complexe.

Optica 87, www.optica87.ro
Tel: 021.313. 91.80
Ligia Onisim
Medic primar oftalmolog
Spitalul Clinic de Urgenta “Bagdasar-Arseni”Bucuresti

Apiterapia in afectiuni imunitare


Alergii.

Polenul – principalul agent incriminat la aparitia alergiilor respiratorii! Polenul recoltat de albine - un remediu excelent in tratamentul alergiilor!

In mod paradoxal, polenul recoltat de albine este recunoscut ca desensibilizator in cazul alergiilor sezoniere, manifestate sub forma de rinite alergice. Care este explicatia acestui mecanism ? In cazul unei reactii alergice, canalele de calciu situate in membrana unor celule specializate denumite mastocite se deschid in prezenta alergenului. Aceasta deschidere permite patrunderea calciului in celule, fapt ce are ca rezultat degranularea mastocitelor, fenomen insotit de eliberarea de histamina, un puternic mediator al reactiei alergice.
Se poate emite ipoteza conform careia, in cursul desensibilizarii, canalele de calciu raman inchise sub efectul flavonoizilor din polen. Ca urmare, mastocitelor nu mai elibereaza histamina blocandu-se astfel simptomele reactiei alergice. Se stie ca doua produse medicamentoase Chromoglycan si Intal utilizate pentru prevenirea crizelor de astm alergic, au in structura lor chimica inelul croman si un flavonoid. Si o alta explicatie : alergiile, pot fi eliminate si prin actiunea complementara a calciului, a acidului aspartic si a vitaminei C din polen si din pastura.

Tot paradoxal, si propolisul, incriminat la randul sau ca potential alergen, poate reprezenta un mijloc eficient de combatere a alergiilor, pe baza aceluiasi mecanism de actiune al flavonoizilor.
Persoanele cu alergii cunoscute la polen care doresc sa utilizeze produsele apicole pentru a face desensibilizari cu ceea ce este cunoscut sub denumirea de « imunoterapie specifica a bolilor alergice » nu trebuie sa inceapa acest tip de tratament decat sub stricta supraveghere a unui personal de specialitate. Aceasta deoarece cercetarile efectuate asupra acestui tip de tratament poate oferi rezultate foarte bune in unele cazuri in timp ce in altele rezultatele intarzie sa apara.

Prin imunoterapie specifica se intelege o forma speciala de tratament al alergiei, care consta in cresterea treptata a dozelor de alergen, prin administrare subcutanata sau orala cu scopul de a reprograma imunitatea specifica (de la alergie la toleranta). Principala greseala care se face insa aici este alegerea incorecta a pacientilor. Eficacitatea imumoterapiei specifice este bine documentata pentru alergia la veninul de albine si de viespe, la polinoza si din ce in ce mai mult pentru astmul bronsic alergic.

Sclerodermia este o afectiune auto-imuna generalizata a tesutului conjunctiv, ce afecteaza pielea, muschii, articulatiile si organele interne. Pana acum, din pacate, nu se cunoaste nici un fel de terapie bine definita pentru acest tip de afectiune.

Sclerodermia conduce adeseori la moartea pacientului prin insuficienta renala sau prin aritmie cardiaca. O metoda terapeutica complexa bazata pe intepaturi de albine – deci cu venin de albine - si cu laptisor de matca, a oferit rezultate semnificative in ameliorarea starii pacientilor, materializata printr-o diminuare notabila a durerilor articulare si o ameliorare a elasticitatii pielii.Rigiditatea articulatiilor nu dispare complet dar capacitatea functionala se poate recupera in grade diferite in functie de localizari. Asocierea celor doua produse ale stupului stimuleaza sistemul imunitar si regenereaza tesuturile afectate. Se pare ca in cea mai mare parte, efectul este datorat laptisorului de matca. In al treilea rand, compusii cu actiune anti-fibrozanta previn acumularea colagenului si amelioreaza starea tegumentelor.


Dr. Biochimist Cristina Mateescu. Institutul de Cerecetare Dezvoltare pentru Apicultura

Tel: 021. 232.50.60

www.icdapicultura.com

Un remediu eficient in tulburarile de tranzit intestinal



Cercetările recente au arătat că la nivelul sistemului digestiv al unui adult sănătos, flora intestinală este rareori stabilă din punct de vedere microbian. Terapiile cu antibiotice, anumite boli sistemice cronice, de asemenea, un anumit tip de dietă, stressul, pot influența în mod nefavorabil și altera acest microclimat bacterian intestinal, dar,din fericire, acest lucru poate fi autocorectat prin administrare de probiotice.
Probioticele sunt definite ca microorganisme vii, care tranzitează tractul gastrointestinal și care influențează favorabil starea de sănătate a individului la care sunt administrate.
Au efecte pozitive asupra sănătății omului prin îmbunătățirea ecosistemului intestinal si fortifierea sistemului imunitar. Echilibrul intestinal și probioticele joacă un rol benefic în producerea de vitamine, acizi organici și factori antitumorali prin inhibarea agenților patogeni.
SOFAR Farmaceutici a brevetat și înregistrat la Institutul Pasteur din Paris, Lactobacillus casei, subspecia DG, probiotic pe care l-a condiționat în produsul farmaceutic ENTEROLACTIS. Acesta conține fermenți lactici vii, de origine umană, atent selectați și caracterizați de o puternică vitalitate și aderență, capabili să reechilibreze rapid compoziția
florei intestinale. ENTEROLACTIS este indicat ca parte a unui program de tratament comprehensiv,pentru toată patologia care se însoțește de dezechilibre ale florei enterice.
În funcție de concentrația de lactobacilli care se găsește în fiecare formulă de ENTEROLACTIS există în farmacii 3 variante ale acestui medicament și anume:
- ENTEROLACTIS - 8 miliarde de celule;
- ENTEROLACTIS PLUS - 24 miliarde de celule;
- ENTEROLACTIS DUO - 8 miliarde de celule și inulină.
Tratamentul poate fi inițiat sub supravegherea unui medic specialist sau poate fi administrat individual acasă. Doza și durata tratamentului trebuie individualizată în funcție de necesitățile și răspunsul pacientului.
ARE EFICIENȚĂ ÎN:
- dismicrobismul intestinal după terapie cu antibiotic;
- diareea infecțioasă acută virală sau bacteriană;
- profilaxia alergiei date de laptele de vacă,
- diarea călătorului.
Utilizarea Enterolactis este considerată inofensivă,deci produsul poate fi folosit și pe durata sarcinii și a alăptării. Enterolactis este la fel de eficient și de bine tolerat atât la persoanele în vârstă, cât și la tineri, copii și sugarii, începând cu vârsta de 2 luni.
ENTEROLACTIS PLUS
Utilizat în schemele terapeutice din:
- tratamentul de prima intenție din terapia diareei acute;
- diareea dată de Rotavirus,
- colita dată de Clostridium difficile;
- în controlul remisiei bolilor inflamatorii cronice intestinale.
ENTEROLACTIS DUO este un simbiotic constituit dintr-o asociere de Lactobacili vii de origine umană (componentă probiotică),caracterizați de o viabilitate mare și aderență la mucoasa intestinală și inulină, o fibră ce se găsește în diverse fructe, cereale,legume, obținută industrial din rădăcinile de cicoare (componenta prebiotică) ce nu este digerată la nivel intestinal, dar care stimulează selectiv creșterea și activitatea bacteriilor comensale din colon și crește semnificativ masa scaunului prin creșterea conținutului acestuia
în apă astfel crescând frecvența evacuărilor.
UTILIZAT ÎN:
- constipația funcțională,
- profilaxia recidivei simptomatice a diverticulozei.
Administrarea zilnică a 8 g de INULINA (2 pliculețe de En-13terolactis Duo), sporește cu 20% absorția CALCIULUI conținut în dietă, ceea ce conduce la creș-terea masei osoase atat în adolescență cât și în post-menopauză,contribuind la prevenirea osteoporozei.
Un tratament complet, pentru a fi eficient, trebuie să dureze cel puțin 2-3 saptamani si
trebuie repetat la un interval de 2 luni. În caz de administrare concomitentă cu antibiotice,
Enterolactis trebuie administrat la o distanță de cel puțin 4 ore de antibiotic.

Pentru informaţii suplimentare: 0726.211.224
Agent Autorizat: Sofar farmaceutici S.r.l
Electromagnetica Busines Center, Corp 5 et.1
Tel. 021.425.57.37
Calea Rahovei nr. 266 – 268, Bucuresti
www.sofar.ro

Sa întelegem retetele corpului uman


Cu totii stim, sau ar trebui sa stim, cat de importante sunt vitaminele si mineralele pentru organismul uman.
Ni se spune adesea ca trebuie sa avem o dieta echilibrata. Este corect, deoarece în felul acesta ne putem asigura necesarul zilnic de vitamine, minerale precum si de proteine, glucide, lipide pentru ca organismul sa functioneze optim. Corpul uman, ca un desavarsit gastronom, respecta anumite retete dintr-o carte de bucate, pe care oamenii înca încearca sa o înteleaga.
Va prezentam trei retete simple de sandwich pe care organismul nostru le prepara zilnic.
Prima ar fi hemoglobina – fier - oxigen. Reteta este simpla, dar calitatea produsului depinde în mod esential de respectarea proportiilor ingredientelor. De aceea, este bine sa ajutam gastronomul, furnizandu-i printr-o alimentatie echilibrata aceste ingrediente. Scaderea sau lipsa oricaruia din ele poate duce la stari de ameteala si lipsa de concentrare, cu afectarea progresiva a activitatilor zilnice. Persoanele cele mai afectate de nerespectarea intocmai a retetei de mai sus sunt femeile gravide si elevii.
A doua combinatie pe care corpul uman trebuie sa o respecte întocmai este vitamina B12 – acid folic – eritrocit. Ca si în reteta anterioara, trebuie respectate proportiile cu strictete. Deoarece organismul nu poate produce vitamina B12 este necesar sa fie ajutat furnizandu-i necesarul din alimentatie.
Ultima combinatie este vitamina B12 – ADN – mielina. Acest produs este absolut necesar sistemului nervos deoarece mielina asemeni sangelui în vasele sanguine transporta informatiile în sistemul nervos.
În articolul urmator, vom merge împreuna la cumparaturi în cautarea ingredientelor naturale, sanatoase si cu un aport de vitamine si minerale cu care vom ajuta gastronomul în prepararea retetelor de mai sus.

Dr. Cristina Ghenea
Medic sef laborator
CENTRUL MEDICAL BIO TERRA MED
Str. Pictor Ion Negulici, nr. 27, Sector 1, Bucuresti
Tel.:021/315.15.93; 021/315.15.96
Mobil:0723.341.001

Epilepsia

Epilepsia este o boală care poate afecta orice vârstă . Totuşi incidenţa bolii cunoaşte două vârfuri – la copil şi la vârstnic.

Crizele epileptice pot fi expresia hiperexcitabilităţii unui grup de neuroni la nivelul scoarţei cerebrale (focar epileptic) iar semnele clinice ale crizei sunt clar legate de localizarea focarului.

Cauzele care pot conduce la recurenţa crizelor epileptice de o manieră cronică pot fi prezente de la naştere sau pot apărea oricând pe parcursul vieţii. Poate fi vorba despre tulburări de dezvoltare ale creierului, de suferinţa la naştere sau de evenimente ce survin mai târziu in timpul vieţii cum ar fi consecinţe ale traumatismelor craniene, tumori sau accidente vasculare cerebrale.
Leziunile care pot provoca crize epileptice sunt situate la nivelul scoartei cerebrale şi nu în alte locaţii ale sistemului nervos.

Pentru în medie o treime din cazuri, factorii genetici stau la baza sindromului epileptic de care suferă.
In aceste condiţii debutul crizelor se situează de obicei sub vârsta de 18 ani, imagistica cerebrală nu găseşte leziuni responsabile pentru crize şi uneori alţi membri ai familiei au suferit şi ei crize pe parcursul vietii fără ca această condiţie să fie considerată obligatorie. Numim această forma de epilepsie, idiopatică. Cele mai frecvente forme de epilepsie idiopatică sunt epilepsia cu crize de tip absenta a copilului de virsta şcolară care debuteaza în jurul vârstei de 7-8 ani şi epilepsia mioclonică juvenilă care debutează la adolescenţă.

Celelalte tipuri de epilepsii produse de cauze dobândite în cursul vieţii le numim secundare sau simptomatice şi în funcţie de tipul leziunii cerebrale care le produce pot evolua mai sever sau mai blând. Uneori debutul unor crize epileptice poate fi semnul unei tumori cerebrale in evoluţie şi numai intervenţia chirurgicală poate opri evoluţia şi odată cu aceasta ameliorarea crizelor.

Diagnosticul bolii dar mai ales conducerea tratamentului şi aprecierea prognosticului ţine de experienţa neurologului. In ţările dezvoltate în care medicina se practică pe domenii “înguste” o supraspecialitate numită epileptologie se ocupă de destinele bolnavilor cu aceasta boală.
Două investigaţii sunt esenţiale. Electroencefalograma evaluează activitatea electrică a scoarţei cerebrale adică a focarelor epileptice. Prezenţa modificărilor epileptiforme atestă diagnosticul de epilepsie dar absenţa lor nu îl infirmă.
Rezonanţa magnetică cerebrală de rezoluţie înaltă (peste 1 T) urmăreşte identificarea leziunii răspunzătoare de crize.
Investigaţii mai speciale sunt necesare dacă pacientul este recomandat pentru intervenţie operatorie.


Nu există un tratament care să vindece boala dar medicatia antiepileptica luată constant poate să oprească recurenţa crizelor. Uneori medicamentele au şi efecte adverse şi o noua suferinţă se adaugă.
In România sunt 4-500 000 de bolnavi dintre care doar 200 000 primesc tratament regulat şi vin la control medical periodic. Uneori pacienţii refuză accesul la tratament pentru că nu-şi acceptă diagnosticul şi fac asta de teama izolării sociale şi a prejudecăţilor celorlalţi.
Cea mai adâncă suferinţă a bolnavilor este mai ales legată de reacţia celor din jur, de respingerea socială, de nesiguranţa legată de posibila recurenţa a crizelor şi situaţiile în care acestea se produc. Foarte puţini din semenii noştri ştiu să se poarte cu astfel de bolnavi şi să-i ajute eficient să depaşească crizele. Majoritatea se simt stânjeniţi când survin crize şi pur şi simplu îi evită.
Pentru o atitudine corectă, umană, pentru destigmatizarea acestor bolnavi Societatea de Neurologie din România a lansat campania “la fel ca noi” susţinând un efort de informare şi intelegere a bolii şi consecinţelor ei. Un site cu informaţii despre campanie care găzduieşte şi un forum pentru pacienţi este deja activ la adresa: www.lafelcanoi.ro

Dr. Mîndruţă Ioana –Spitalul Universitar
Asistent universitar, medic primar neurologie, doctor în ştiinţe medicale, competenţă electrofiziologie

Kinetoterapia în periartrita scapulo-humerală

Periartrita scapulo-humerală este un sindrom clinic dureros, localizat la nivelul articulaţiilor umărului. De cele mai multe ori este însoţit de redoare şi de limitarea mişcărilor în urma afectării structurilor periarticulare (ligamente, capsulă, tendoane, bursă, muşchi) prin leziuni degenerative şi/sau inflamatorii. Această afecţiune poate fi agravată prin intervenţia unor factori precum traumatismul, microtraumatismele, suprasolicitarea sau expunerea la frig.
Periartrita scapulo-humerală este o boală des întâlnită mai ales la persoanele de peste 40 de ani şi prezintă patru forme clinice:
- umărul dureros simplu: este forma clinică cea mai frecventă şi se manifestă prin dureri moderate la nivelul umărului, la efectuarea unor activităţi zilnice (îmbrăcat, spălat etc.);
- umărul dureros acut (hiperalgic): e caracterizat prin dureri violente, insuportabile care se intensifică noaptea şi fac imposibile mişcările;
- umărul blocat: debutează de regulă cu dureri moderate ale umărului, dar în timp duc la instalarea unui blocaj al articulaţiei denumit sugestiv: “umăr îngheţat”;
- umărul pseudoparalitic: are la bază, perforarea/ruptura de diverse grade a tendoanelor muşchilor rotatori, apărută de obicei pe un fond degenerativ (la vârste de peste 60 de ani).

Tratamentul periartritei scapulo-humerale urmăreşte în principal: ameliorarea durerii, reducerea inflamaţiei şi recuperarea mobilităţii articulare.
Mijloacele folosite sunt: tratamentul medicamentos, kinetic şi chirurgical, de multe ori în asociaţie, în funcţie de forma clinică şi evoluţie.

Tratamentul kinetic:
În cazul umărului dureros simplu, nefiind vorba de o limitare de mobilitate, kinetoterapia are rol profilactic, împiedicând pierderea mobilităţii şi apariţia fibrozei. Dacă în stadiul acut se recomandă doar posturări, în stadiul subacut sunt permise mobilizări ale articulaţiei scapulo-humerale. Stadiul terminal necesită refacerea forţei musculare, a stabilităţii şi mişcării controlate a umărului.
În cazul umărului dureros acut, singura atitudine kinetică permisă este imobilizarea absolută a braţului, cu o pernă în axilă şi cu eşarfă de susţinere a antebraţului şi mâinii. După ameliorarea durerii se trece la contracţii izometrice şi chiar la mobilizări precedate de aplicaţii calde. Hidrokinetoterapia poate fi aplicată chiar din fazele iniţiale dureroase. Apa caldă, pe lângă efectul calmant antialgic, permite exerciţii complexe pentru mobilizarea umărului.
Kinetoterapia umărului blocat începe printr-un tratament preventiv al capsulitei retractile. Aceasta presupune posturarea corectă a umărului inflamat şi mobilizarea precoce a membrului superior. Se recomandă exerciţiile cu bastonul, roata şi diverse instalaţii de scripeţi.

Kinetoterapeut - Horia Atanasiu-Meves

Introducere în shiatsu (I)

Shiatsu este o formă de terapie holistică apărută în China cu aproape 2000 de ani în urmă, când relatările arătau că unele boli nu puteau fi remediate decât prin schimbarea dietei sau a modului de viaţă. În acea perioadă, erau recomandate, de asemenea, ca forme de terapie, masajul sau acupunctura. Medicii vremii, pe baza observaţiei şi a experimentului au dezvoltat diferite scheme terapeutice, ce includeau aceste forme de terapie, plus fitoterapia şi exerciţiul fizic. Astfel, o ştiinţă complexă a sănătăţii corpului uman s-a conturat de-a lungul timpului. În ceea ce priveşte masajul terapeutic, el se pare că ar fi apărut documentar în scrieri vechi ayurvedice. În China antică era cunoscut sub numele de "amma", de unde a fost preluat şi în Japonia, fiind apoi adaptat la conceptele proprii de diagnostic şi tratament. Terapia avea acelaşi nume (amma) şi este cunoscută astăzi sub denumirea de shiatsu. La ora actuală sunt cunoscute mai multe forme de Shiatsu, fiecare dezvoltată de un maestru conform structurii personalităţii sale şi cunoştinţelor dobândite teoretic şi practic. Putem întâlni: Namikoshi Shiatsu, Serizawa Shiatsu, Zen Shiatsu etc. În Japonia sunt mai mult de 87 de mii de terapeuţi de shiatsu. Acest lucru demonstrează popularitatea masajului shiatsu în ceea ce priveşte prevenirea şi tratamentul diferitelor disfuncţii ale corpului uman, atât la nivel de muşchi, oase, cât şi la nivel organic.Shiatsu este un masaj modern cu rădăcini în medicina tradiţională orientală. Uneori este descrisă ca fiind o formă de fizioterapie japoneză. Abordarea actuală a tratamentului are la bază principiile energeticii umane din perspectiva orientală. Se folosesc intensiv în tratament meridianele energetice (jingluo) şi punctele de acupunctură (tsubo), care sunt, după caz, stimulate sau relaxate folosind apăsarea blândă. În shiatsu pacientul rămâne îmbrăcat pe durata tratamentului şi nu se foloseşte ulei pentru masaj.Shiatsu este un cuvânt de origine japoneză alcătuit din două caractere, respectiv shi, care înseamnă deget, şi atsu, care înseamnă presiune. Modul de apăsare al degetelor este principiul de baza în shiatsu şi este specific acestei metode. Apăsarea este gradată şi vine nu din forţa musculară a terapeutului, ci din deplasarea centrului său de greutate spre centru de greutate al pacientului. În consecinţă, mişcarea în shiatsu poate fi reprezentată ca o apropiere şi depărtare alternative ale centrului de greutate al terapeutului şi, respectiv, al pacientului. Zonele de conexiune sunt reprezentate astfel:
- în cazul terapeutului, degetele (mai ales policele), dar şi palma, genunchiul, cotul sau chiar talpa;
- în cazul pacientului, diferite puncte de acupunctură, dar şi anumite zone mai întinse, de obicei situate la joncţiunea dintre os şi muşchi, deşi aceasta nu constituie o regulă.

Prep. univ. drd. Dragoş Ghiţiu

Efecte produse de expunerea îndelungată la soare asupra sănătăţii

Încă de la apariţia unei găuri în stratul de ozon (în Antartica), la începutul anilor '80, americanii au devenit conştienţi de efectele dăunătoare ale distrugerii stratului de ozon asupra sănătăţii. Acest fapt a dus la examinarea legăturii dintre problemele majore ale sănătăţii şi supraexpunerea la radiaţiile UV: cancerul de piele (melanoma sau nonmelanoma),
îmbătrânirea prematură a pielii, precum şi alte probleme ale acesteia, cataractă şi alte efecte dăunătoare pentru ochi, slăbirea sistemului imunitar.

Înţelegând aceste riscuri şi luând câteva măsuri de precauţie, vă veţi putea bucura de soare reducând pericolele de a avea probleme de sănătate în viitor.

Cancerul de piele
Prezenţa cancerului de piele pe teritoriul SUA a atins cote imense. Unul din cinci americani este predispus la cancer de piele de-a lungul vieţii, iar la fiecare oră, câte un american moare din cauza acestei boli devastatoare. Numeroase grupuri medicale sau educaţionale lucrează pentru a descoperi calea de reducere a incidenţei aceste boli .

Melanoma
Melanoma reprezintă cea mai serioasă formă de cancer al pielii, precum şi cea mai rapidă (în SUA). Majoritatea dermatologilor consideră că există o legătură strânsă între arsurile suferite în copilărie în urma supraexpunerii la soare şi apariţia melanomei mai târziu în viaţă.

Nonmelanoma
Cancerul de piele nonmelanoma este mai puţin periculos decât melanoma. Totuşi, lăsat netratat, acest tip de cancer se poate răspândi, poate cauza desfigurări şi poate duce la mari probleme de sănătate. Societatea Americană a Cancerului a efectuat o cercetare conform căreia, pe parcursul unui an calendaristic, 1,2 milioane de americani se vor îmbolnăvi de acest tip de cancer, în timp ce în acelaşi interval de timp vor muri peste 1,9 milioane de americani. Acest tip de cancer are o rată de vindecare de 95%, dacă este descoperit şi tratat la timp.

Carcinoma
Carcinoma reprezintă cel mai comun tip de cancer al pielii. În general se prezintă sub forma unor noduli mici pe cap şi pe gât, dar pot apărea şi în alte zone ale corpului. Carcinoma se dezvoltă greu şi rareori se răspândeşte pe alte părţi ale corpului.

Alte afecţiuni ale pielii
Radiaţiile UV pot duce la îmbătrânirea prematură a pielii. Keratozele actinice sunt reprezentate de nişte umflături care apar pe părţile corpului care au fost expuse la soare. Faţa, mâinile, zona „V” a gâtului sunt, în special, predispuse la acest tip de leziuni. Expunerea prelungită la soare poate cauza îmbătrânirea prematură, ceea ce duce în timp la subţierea pielii şi la ridarea acesteia. Cu o protecţie corespunzătoare faţă de radiaţiile UV, îmbătrânirea prematură a pielii poate fi evitată.

Reconstruirea sânului – (I)

Reconstruirea sânului care a fost îndepărtat după cancer sau alte boli este una dintre cele mai pline de satisfacţii operaţii din prezent. Noile metode chirurgicale au făcut posibilă crearea unui sân care să semene cu cel restant. Frecvent, acest lucru este posibil imediat după mastectomie, astfel încât pacienta se trezeşte cu un sân nou, evitând să treacă prin experienţa pierderii unui sân. Reconstruirea sânului este o procedură complexă.

Cele mai bune candidate
Cele mai bune candidate sunt cele la care cancerul s-a excizat cât mai bine posibil. Totuşi, există motive serioase de temporizare. Multe femei nu se simt confortabil să ia în considerare toate opţiunile în timp ce se luptă să admită că au cancer. Altele, pur şi simplu, nu mai doresc operaţii. Unele paciente pot fi sfătuite să aştepte, mai ales dacă se va folosi pentru reconstrucţie o tehnică mai complicată, utilizând lambouri tegumentare şi ţesuturile subiacente. Femei cu alte probleme medicale - obezitate, HTA, fumat - pot fi sfătuite să aştepte.

Riscurile
Teoretic, toate operaţiile implică riscuri, nespecifice şi specifice. în general problemele obişnuite ale operaţiilor, cum sunt: hemoragia, colecţia de lichide, ţesut cicatricial excesiv, pot apărea dificultăţi de anestezie, deşi sunt rare. Fumătoarele sunt sfătuite să renunţe la nicotină cu 3-4 săptămâni înainte, deoarece afectează vindecarea, ducând la cicatrici vicioase şi recuperare postoperatorie prelungită. Uneori, aceste complicaţii sunt atât de severe încât necesită a doua operaţie.
Dacă există un implant, este posibil să se infecteze, mai ales în primele două săptămâni. În acest caz, implantul trebuie îndepărtat pentru ceva timp, până când dispare infecţia. Un nou implant se poate introduce peste câteva luni.
Cea mai comună problemă, contracţia capsulară, apare când cicatricea sau capsula din jurul implantului începe să se strângă. Presarea implantului duce la senzaţia de sân indurat. Tratamentul necesită îndepărtarea implantului şi a ţesutului cicatricial. Nu apar efecte secundare asupra bolii de bază a sânului; nu interferează cu chimioterapia sau radioterapia. Chirurgul vă va recomanda mamografii repetate la ambii sâni.

Pregătirea operaţiei
Puteţi începe să discutaţi despre operaţie imediat ce vi s-a pus diagnosticul de cancer. Ideal ar fi ca şi chirurgul generalist şi cel plastician să lucreze împreună pentru găsirea unei soluţii favorabile dvs. După evaluarea stării dvs. de sănătate, vi se va explica ce tehnici reconstructive sunt optime pentru vârsta, sănătatea, anatomia, ţesutul şi ţelul dvs. Discutaţi mai ales sincer despre aşteptările dvs. Vi se vor arăta riscurile şi opţiunile. Operaţia vă poate îmbunătăţi aspectul şi reda încrederea de sine. Vi se va explica modul de anesteziere, facilităţile utilizate, locul unde va avea loc operaţia şi costurile. În majoritatea cazurilor, asigurările vor acoperi costurile. Oncologul şi chirurgul plastic vă vor da instrucţiuni despre cum să vă pregătiţi pentru operaţie, ce dietă să urmaţi, să evitaţi fumatul, medicamentele şi vitaminele. Asiguraţi-vă că aveţi un însoţitor pentru a vă duce acasă şi pentru a vă ajuta câteva zile după operaţie, dacă e cazul! Operaţia necesită neapărat internare. Operaţia de reconstruire - crearea sânului - se realizează cu anestezie generală; procedurile ulterioare pot necesita doar anestezie locală combinată cu sedare.

Clinica Aesthetic Line
021. 211.44.16

Enzimele şi sănătatea

Enzimele sunt catalizatorii vieţii. Din punct de vedere chimic sunt proteine cu structuri diferite şi cu aminoacizi marginali în diverse forme de reactivitate.
Studiul enzimelor este relativ nou, deşi empiric se folosesc din antichitate. Prima enzimă pură a fost izolată în 1926 de dr. Sumner, pentru care a primit premiul Nobel pentru Chimie în 1946. Cercetările au pus apoi în evidenţă multe altele; astăzi se vorbeşte de peste 3.000 enzime în organismul uman, fiecare având o funcţie specifică. Toate activează drept catalizatori, fiind capabile să conducă la reacţii cu consum energetic minim.
Pentru mine şi pentru cercetătorii firmei Hofigal enzimele au constituit de la început, adică din 1990, atracţia de bază, deşi nici astăzi multă lume nu pătrunde tainele cu adevărat miraculoase ale enzimelor.
Acum 16 ani, la înregistrarea produsului "REDIGEST", scriam în broşura "Cătina şi uleiul de cătină": "Produs nou exclusiv natural, conţinând concentrat de silimarină (din armurariu) şi cuticulă de pipotă, cu puternică acţiune complementar alimentară la hrana noastră zilnică, supliment polienzimatic indicat în prevenirea şi reglarea diverselor tulburări digestive (secretorii, inflamatorii, ulceroase), protecţie hepatică, precum şi în combaterea litiazei renale.
Compoziţie chimică: proteaze acide, aminoacizi liberi şi legaţi. Produsul REDIGEST conţine toţi aminoacizii esenţiali şi neesenţiali necesari sintezei proteice în organism (anaboliza). Produsul mai conţine flavone cu rol în activitatea enzimelor microzomale şi în procesele antioxidative la nivel celular". Era pentru prima dată când, colaborând cu mai multe institute de cercetare, ajungeam să demonstrăm că "obiceiul" tratării cu ajutorul cuticulei de pui (uscată într-un anume fel) atât a constipaţiei cât şi a diareei, pe care o făceau ţăranii ardeleni, avea la bază lipsa unor enzime.
Cercetările noastre au continuat, realizând şi alte produse, în care enzimele sunt determinante în reglarea proceselor metabolice şi digestiei. Au urmat studii clinice şi de caz, cu participarea a 25 de medici care au ajuns la concluzia că REDIGEST are acţiune hepatoprotectoare, antiinflamatoare şi antiseptică la nivelul tubului digestiv, reglează motilitatea tubului digestiv şi a colecistului, previne formarea calculilor biliari şi renouretrali, reglează procesele de digestie şi absorbţie, normalizează activitatea gastrointestinală, reglează tranzitul intestinal, este hipocolesterolemiant şi hipoglicemiant, favorizează eliminarea toxinelor şi a metalelor grele. Bazându-se pe aceste concluzii, medicii îl utilizau în tratamentele pentru:
• hepatite cronice;
• ulcer gastric şi duodenal, gastrite, duodenite;
• colonopatii cronice şi funcţionale;
• dismicrobism intestinal;
• pancreatite;
• dischinezii biliare;
• litiază biliară şi renouretrală;
• indigestii acute;
• adjuvant în distrofii, rectocolită ulcerohemoragică, parazitoze intestinale, urticarii recurente, intoxicaţii cu metale grele şi chiar intoxicaţii cu medicamente.
Spuneam atunci că nu are contraindicaţii şi efecte adverse. Ei bine, aveam atunci unele reţineri; astăzi, după 14 ani de cercetări, putem spune acest lucru fără rezerve.
Cartea "Micromiracole" a Dr. Ellen W. Cutler şi Dr. Jeremy E. Kaslow ne aduce şi alte confirmări ştiinţifice şi practice. Enzimele digestive permit organismului să digere alimentele pe care le mâncăm - prin scindare (cataboliză) a zahărului, amidonului, grăsimilor şi fibrelor - în compuşi mai mici care pot fi absorbiţi până la nivel celular.
Enzimele alimentare sunt vitale pentru menţinerea sănătăţii optime. Lipsa lor poate cauza ieşirea din normalitate = îmbolnăvire. Adevărata problemă este faptul că alimentele sunt lipsite aproape complet de enzime. După cum se ştie, orice formă de prelucrare sau preparare - pasteurizare, iradiere, gătitul la microunde sau fierberea - distruge enzimele existente în mod natural în alimente.
De asemenea, folosirea în agricultură a unor substanţe cum sunt pesticidele, fungicidele, fertilizatorii anorganici contribuie la reducerea conţinutului de enzime al solului, precum şi la sărăcirea acestuia de micro şi macroelemente necesare viitoarelor plante pentru dezvoltare. Studii numeroase arată că alimentele naturale (organice) sunt mult mai bogate în substanţe nutritive decât cele "comerciale". Astăzi este o certitudine că enzimele au rol determinant în sănătatea noastră. "Enzimele din hrană nu-şi pot face datoria dacă nu mestecăm suficient de bine pentru a rupe pereţii celulelor şi fibrele care protejează enzimele".
Enzimoterapia furnizează un sprijin esenţial procesului de însănătoşire, uneori surprinzător pentru cei mai mulţi. Un exemplu îl reprezintă bolile de piele, care adesea sunt urmări ale unor boli digestive, ale procesului accentuat de îmbătrânire sau chiar ale tulburărilor mintale.
În ultimul timp, tot mai multe dovezi ştiinţifice vorbesc despre rolul enzimelor. Apar noi ştiinţe numite complementare, dar care, de fapt, sunt fundamentale în cunoaşterea proceselor metabolice şi deci pentru buna funcţionare a organismului.
Dacă înţelegem şi faptul că enzimele sunt sigure şi nu produc niciun fel de efect secundar, ne dăm seama de necesitatea lor, dar şi de "marele pericol" pentru oameni, reprezentanţi ai firmelor subjugate de bani. Am apreciat în mod deosebit la d-na Cutler o clasificare a medicilor, conform căreia medicii se împart în două mari categorii:
a) subjugaţi de bani şi b) subjugaţi de conştiinţă.
Dă Doamne ca la noi să dăinuie cât mai mult cea de-a doua categorie! Atunci, fără doar şi poate că vor fi mai mulţi care vor înţelege necesitatea întoarcerii la natură (de data aceasta, pe baze ştiinţifice).
Se va înţelege vechea zicală: "Să iei medicamente când eşti bolnav este ca şi cum ai săpa un puţ numai când eşti însetat". Nu este deja prea tarziu?
Sper să se înţeleagă că suplimentele alimentare - ceaiurile, extractele din plante, gemoderivatele, uleiurile volatile, vitaminele, micro şi macroelementele, tincturile, pulberile enzimatice - reprezintă o necesitate şi nu un moft pe care ţi-l satisfaci sau nu. Aceasta este prevenţia - drumul spre viaţă lungă şi sănătoasă.


Ing. Ştefan Manea
Director general la SC Hofigal Export-Import SA