miercuri, 19 noiembrie 2008

PET/CT – Diagnostic decisiv în oncologie


În România, cei mai mulţi pacienţi oncologici suferă de cancer în sfera ginecologică, cancer pulmonar şi cancer colorectal. Decesele cauzate de bolile neoplazice ocupă locul al doilea după bolile cardiovasculare. Acest lucru se poate corecta prin diagnosticare timpurie. Cu cât mai precoce sunt detectate leziunile canceroase cu atât succesul terapeutic va fi mai mare. Cu metodele imagistice convenţionale nu întotdeauna se poate detecta extensia reală sau evoluţia bolii.

Pentru cei interesaţi, la Centrul PET/CT Pozitron-Diagnosztika din Oradea, există posibilitatea de a solicita investigaţia PET/CT, examinare ce reprezintă tehnica de vârf în imagistica medicală.

PET/CT înseamnă aplicarea în acelaşi timp a două metode de examinare. Cu ajutorul CT pot fi identificate modificările patologice, anatomice şi structurale ale organelor, dar, în acelaşi timp, deficienţa acestuia este că nu oferă informaţii despre comportamentul biologic al modificărilor. Cu ajutorul tomografiei cu emisie de pozitroni (PET), devine vizibil metabolismul ţesuturilor examinate. În cursul examinării PET, cel mai des este administrată molecula glucoză (FDG), marcată cu izotopul (18F). Cu ajutorul FDG putem obţine informaţii despre consumul de glucoză al ţesuturilor. Cele mai multe tumori maligne se dezvoltă foarte repede, de aceea consumul de glucoză este mai intens. PET identifică tumorile folosind aceste caracteristici.

Examinarea PET/CT este recomandată pentru:
- recunoaşterea timpurie a tumorilor, în cazul în care simptomele indică boli neoplazice, dar acest lucru nu poate fi demonstrat prin alte metode imagistice;
- în cazul bolilor canceroase cunoscute, pentru identificarea exactă a localizării;
- pentru evaluarea eficienţei terapiei.

În urma informaţiilor primite după rezultatele examinărilor PET/CT efectuate la Centrul Pozitron-Diagnosztika din Budapesta, în 50% din cazuri atitudinea terapeutică planificată a fost schimbată. Examinarea le este recomandată şi persoanelor sănătoase însă cu risc crescut de îmbolnăvire, dacă, de exemplu, au avut antecedente în familie.

Examinarea PET/CT în sine nu este deloc dureroasă şi durează aproximativ jumătate de oră. În timpul investigaţiei aparatul captează câteva sute de imagini, examinând corpul întreg; în felul acesta, cu investigaţia PET/CT se pot depista leziuni doar de câţiva milimetri. În mai multe cazuri, în urma rezultatului evaluat s-a evitat o intervenţie chirurgicală cu mare risc.

Examinarea le este foarte utilă şi celor sănătoşi apropiaţi pacienţilor. Tot mai mulţi recunosc că o diagnosticare precoce, pentru o durată mai lungă, linişteşte pacientul şi familia acestuia. Jumătate din numărul celor care au solicitat o diagnosticare precoce, pot fi conştienţi că nu au leziuni. Totodată, a fost mai mare numărul celor la care au fost depistate leziuni, dar nu de tip malign, iar 1-1,5% a fost procentajul celor la care examinarea PET/CT a depistat precoce leziuni maligne.
Pentru mai multe informaţii vă rugăm să contactaţi Centrul Pozitron-Diagnosztika PET/CT, Oradea sau Budapesta


Centrul de Diagnostic Pozitron-Diagnosztika PET/CT, Oradea
Oradea, B-dul Gen. Magheru nr. 1, jud. Bihor
Telefon: 0259-409-090; 0259-409-091
Fax: .0259-409-099 — E-mail: info@petct.ro

http://www.petct.ro/

Ameliorarea afecţiunilor de tip ulceros cu ajutorul produselor naturale

Ulcerele peptice sunt leziuni la nivelul mucoasei gastrice (a stomacului) sau al mucoasei intestinului subţire superior (duodenului). Aceste leziuni apar atunci când secreţiile gastrice - care conţin acid clorhidric şi o enzimă numită pepsină - irită şi lezează mucoasa stomacului.
Secreţiile gastrice pot afecta şi esofagul. Ulcerele peptice din mucoasa gastrică se numesc ulcere gastrice. Cele care apar în mucoasa duodenală se numesc ulcere duodenale. Simptomul principal al acestei boli este durerea.
Caracteristicile diferă însă în funcţie de localizarea ulcerului.
În ulcerul gastric (gr. gaster = stomac) durerea este localizată în capul pieptului şi survine la 30-60 de minute după masă, iar în ulcerul duodenal (prima porţiune a intestinului subţire, care măsoară 12 grosimi de deget (lat. duodenum digitorum = douăsprezece), la 2-4 ore.
Bolnavii de ulcer mai acuză: greaţă, arsuri retrosternale, vărsături, sughiţ. Crizele dureroase survin mai ales primăvara şi toamna, dar şi în restul anotimpurilor, ca urmare a unor greşeli alimentare. Ulcerul netratat produce complicaţii grave: hemoragii, perforaţii, stenoză pilorică etc.
Măsuri igienice care li se impun bolnavilor şi descendenţilor din familii de ulceroşi: program de muncă şi de odihnă respectat cu stricteţe; suprimarea tutunului şi a băuturilor alcoolice; evitarea stresului.
Alimentele interzise sunt: supe de carne, rântaşuri, supe de oase, ciorbe, iaurt, lapte bătut, murături, borş, oţet, vişine, carne grasă, vânat, afumături, carne de oaie, de miel, slănină, ouă tari, fasole, linte, mazăre, gulii, alune, prăjituri de cofetărie, cozonac, gogoşi, pâine caldă, pâine neagră, cafea, ceai, piper, ardei, hrean, muştar, usturoi, ceapă, băuturi alcoolice, ciocolată, dulceaţă, îngheţată, alimente prăjite. Se exclud alimentele pe care bolnavul nu le tolerează.
În aproximativ 70% dintre cazuri ulcerul este provocat de Helicobacter pylori, o bacterie care apare în compoziţia mucoasei digestive. Odată instalată în stomac sau duoden, bacteria modifică secreţia acidă, neutralizează mijloacele de apărare naturală şi împiedică repararea mucoasei. Cel mai bun examen pentru depistarea şi stabilirea tipului de ulcer este endoscopia gastroduodenală. Pentru a stabili dacă ulcerul este provocat de Helicobacter pylori se poate face o determinare a titrului din respectiva bacterie prin analizarea unei mici cantităţi de sânge.
Remediile fitoterapice cele mai utilizate în practică sunt: Redigest, Mag-anghinar, Reglacid, Gemoderivatul de afin, Coenzima Q10 în ulei de cătină, Uleiul de cătină. Substanţele active ale plantelor duc la diminuarea hiperacidităţii, au acţiune calmantă şi cicatrizantă, constituie pansament gastric, au proprietăţi de regenerare a celulelor lezate de epitelizare a ulceraţiilor gastrointestinale, proprietăţi antiinflamatorii şi antibacteriene.

Despre suferinţele ochilor şi tratarea lor în Ayurveda


Doar cinci elemente

Fiind un sistem medical holistic, Ayurveda semnalează existenţa unor interconexiuni între planurile fizic, psihic şi spiritual, cu aplicaţii directe în tratarea bolilor, menţinerea sănătăţii şi dobândirea unei longevităţi de invidiat. Prin teoria celor cinci elemente, Ayurveda explică geneza universului, a umanităţii şi, implicit, a bolilor care, spun legendele, au venit ca o pedeapsă divină pentru oameni, pentru ca tot divinitatea să le transmită apoi modalitatea de a se salva prin cunoştinţe avansate de medicină.
Panchamahabhootas sunt cele cinci elemente - eter, aer, foc, apă şi pământ - care se regăsesc în orice crâmpei din materie, organică sau anorganică. Aceste elemente au o simbolistică bogată şi nu trebuie gândite în sensul strict al cuvântului care le desemnează. De exemplu, la nivelul fiinţei umane, ele se asociază cu cele cinci simţuri: eterul-tactil, aerul-auditiv, focul-vizual, apa-gustativ şi pământul-olfactiv.

Ochii şi Ayurveda

Concluzionând, dintre cele cinci organe de simţ, ochiul este cel simbolizat de elementul foc şi este implicit dominat de dosha Pitta (una dintre cele trei energii vitale, care se formează din acest element).
Direct legate de foc în organism sunt şi funcţiile ficatului, sucurile digestive, sângele, respectiv sistemul circulator, şi pielea. Disfuncţii la aceste niveluri pot constitui o cauză a afecţiunilor oculare, pe lângă mulţi alţi factori, precum:
- expunerea la lumină prea puternică,
- privitul excesiv în ecranele computerelor sau ale televizoarelor,
- spălarea ochilor cu apă la temperaturi extreme (prea fierbinte sau prea rece),
- folosirea în exces de substanţe stimulante (nicotină, cofeină, teină etc.),
- programul de somn insuficient
- suprimarea nevoilor fiziologice,
- trăirea unor sentimente de furie, durere, disperare.

Reţete de preparat acasă pentru probleme ale ochilor

Ochi uscaţi, obosiţi
v Se pun câteva picături de miere, ghee (unt clarifiat) sau ulei de susan în fiecare ochi, o dată pe zi, seara.
v Se fierb seminţe de fenicul, ½ de linguriţă, într-un vas cu apă până se evaporă jumătate din cantitate. După ce se răceşte şi se strecoară amestecul, se foloseşte ca orice colir.
v Se spală picioarele şi apoi se masează cu ulei. Stimularea terminaţiilor nervoase de la acest nivel va produce o îmbunătăţire a circulaţiei sanguine la nivelul ochiului.

Ochi inflamaţi, iritaţi
v Se foloseşte apă de trandafiri, câte 3 picături, dimineaţa şi seara.
v Se înmoaie două tampoane de vată în apã de trandafiri, lapte sau suc de aloe vera şi se aplică pe ochi, 20 minute, timp în care se stă întins într-o poziţie confortabilă.
v Reţeta de mai sus se poate aplica şi cu rondele de castravete, cunoscut pentru efectul antiinflamator.
v Se fierb 2-3 smochine şi o lingură de stafide într-o cană de lapte. Se bea acest amestec în fiecare dimineaţă.




Ochi cu vedere slabă
v Se macină jumătate de cană de migdale, respectiv de zahăr brun şi de seminţe de anason. Amestecul rezultat se împarte în 40 de doze, care se administrează o dată pe zi cu o cană de lapte cald.
v Se face zilnic un exerciţiu de concentrare a privirii pe lumina unei lumânări.
v Un alt exerciţiu util: ţineţi capul nemişcat şi efectuaţi următoarele mişcări oculare: priviţi în sus, în jos, în stânga şi apoi în dreapta şi repetaţi exerciţiul de 5 ori!
v Se spală ochii cu apă în mod repetat.
v Se ia zilnic o lingură de miere cu câteva fructe de cardamom.
v Se recomandă odihnă după o activitate solicitantă pentru ochi (scris, citit, lucrat la calculator, vizionare TV).

Remedii ayurvedice clasice pentru ochi de vultur

O formulă de excepţie pentru menţinerea sănătăţii ochilor este Triphala, în traducere din sanskrită „trei fructe”. Cele trei fructe aflate în compoziţia ei sunt: Emblica officinalis (Amla), Terminalia chebula (Haritaki) şi Terminalia belerica (Bibhitaki). Principiile active pe care le conţin: taninuri (acid galic), antrachinone, flavonoide, vitamina C, acid linoleic, fosfolipide, polifenoli, glicozide şi, bineînţeles, fibre vegetale care îmbunătăţesc digestia, tonifiază funcţia hepatică, combat stresul oxidativ şi curăţă mucoasa colonului, favorizând absorbţia vitaminelor şi mineralelor esenţiale. Triphala se poate utiliza în conjunctivite, dar şi în tratamentul afecţiunilor oculare degenerative aflate în stadii incipiente: miopie progresivã, glaucom, cataractă.

Dieta recomandatã pentru prevenirea afecţiunilor oculare

Alimentele care nu trebuie să lipsească din dieta persoanelor cu tulburări de vedere sunt:
- grăsimi: unt, ghee (unt clarifiat), ulei de muştar, ulei din germeni de grâu
- lactate: lapte de capră, de iapă,
- dulciuri: miere, glucoză,
- legume: legume cu frunze verzi (salata, spanac), broccoli, morcov,
- fructe: mere, afine, stafide, nucă de cocos,
- condimente: mărar, seminţe de chimen negru, piper alb combinat cu ghee, sare gemă.

Terapii ayurvedice pentru sănătatea ochilor
Pe lângă dietă, stil de viaţă şi remedii naturale, Ayurveda oferă posibilitatea vindecării complete în cazul unor afecţiuni cronice, prin eliminarea excesului de dosha din organism cu ajutorul Panchakarma. În sanskrită „pancha” înseamnă cinci”, iar „karma” înseamnă „cale”, semnificând cinci căi de eliminare a toxinelor, respectiv a energiilor viciate din organism.
Principalele terapii de detoxifiere sunt: Vamana (provocarea vomei), Virechana (provocarea purgaţiei), Basti (clisme apoase/uleioase), Nasya (inhalaţii) şi Rakta Mokshana (lăsare de sânge prin mici incizii practicate în zone specifice pe corp/aplicare de lipitori). Alte terapii pregătitoare implică masajul cu ulei sau efectuarea unor fomentaţii (abur cald) pe anumite segmente ale corpului.
Fiecare dintre aceste terapii este recomandată pentru agravări ale unei anumite doshe. În cazul tulburărilor oculare, este necesară echilibrarea doshei Pitta (corespunzătoare focului), care se face prin intermediul grăsimilor medicinale, în cadrul următoarelor terapii:

Netra Tarpana
Se face o pastă din făină de linte neagră şi apă, care se aplicã în jurul ochilor, ca un contur de ochelari. În spaţiul obţinut se pune ghee terapeuticã (unt clarifiat în care se fierb diferite plante medicinale) şi se lasă 10-15 de minute.



Netra Dhara
Se face un decoct din plante medicinale la care se adaugă miere. De la o înălţime potrivitã, se toarnă în fir subţire pe zona ochilor, timp de 10-20 de minute.

Shashtika Sweda
Se face o pastă dintr-un decoct de plante medicinale şi lapte, cu care se masează zona oculară şi zonele adiacente.
Terapiile de mai sus sunt excelente pentru întărirea ţesuturilor oculare, îmbunătăţirea vederii, îndepărtarea cearcănelor şi a oboselii provocate de munca la computer, sindromul de ochi uscat, conjunctivită cronică, stadii incipiente de glaucom, cataractă.


Farm. Irina LUPAŞCU
0728/290242

Medicina modernă câştigă teren în faţa “calculaţiilor astrologice”

Rămase chipurile din vremea dacilor, calculaţiile şi interpretările astrologice şi-au pierdut astăzi mult din audienţa din alţi ani. Pe măsura creşterii accesului la informaţie, acum când medicina face progrese tot mai vizibile şi când se derulează atâtea programe naţionale de sănătate tot mai ferme, mai bine finanţate şi mai bine organizate şi mediatizate, cine să mai creadă în asemenea ghicitori în stele, atoatecunoscători şi vindecători, farsori şi şarlatani, veniţi în special din Est-ul plin de miracole, de bioenergie, propovăduitori ai pseudoştiinţei?
Anunţurile (din ce în ce mai rare) ale unor asemenea servicii probabil că nu sunt puse sub incidenţa penală în categoria escrocheriilor, fiind considerate mai degrabă hilare prin anacronismul şi diletantismul în care acestea sună, vă cităm un scurt fragment :

“Astrolog cu o vastă experienţă vă stau la dispoziţie pentru întocmirea hărţii dvs: natală (?!), medicală, financiară, previzională, intoarcerea roţii, harta firmei dv. Orice informaţie importantă, orice lecţie în viaţă, decifrări şi lecţii de astrologie.”, adică orice este nevoie se găseşte la ei (nota. Red.).
Apelarea la aceşti extratereştri este un mod de distracţie de care lumea s-a cam plictisit, chiar şi cei care nu au ce face cu banii, listaţi în sus-menţionatul anunţ: “vedete si artisti, afaceristi din Bucuresti si din tara, persoane din domeniul medical, firme si persoane din clase sociale diferite, incluiv stabilite in afara tarii: Usa, Spania, Grecia sau Germania si chiar persoane din top 300” (e tare!).
Dovada scăderii interesului o constituie reducerile la tarifele pentru astfel de servicii:
“Pentru a veni în spijinul tuturor am lansat în perioada 18 aug - 18 septembrie un program de reduceri, 50 ron pentru oricare astrogramă comandată” (am ieşit din promoţie...).

Iată o altă mostră de subcultură şi anacronism care reiese din anunţ: “metoda de descifrare a tainelor vieţii omului pe pământ, adusa la pragul de stiinţă, a interesat de-a lungul timpului regi, conducători, presedinţi şi impăraţi...”.
Dar dacă vă spun că la aceste şedinţe de misticism merg şi distrează chiar unii medici cu titluri mari?

Recuperarea în ligamentoplastia genunchiului

Genunchiul, cea mai complexă articulaţie a corpului, este sediul celor mai frecvente leziuni (un sfert din totalul leziunilor articulare şi o treime din cel al traumatismelor). Între acestea, rupturile aparatului capsuloligamentar - entorsele grave -, reprezintă o patologie des întâlnită în rândul tinerilor activi, în special al celor care practică sporturi, motiv pentru care vom detalia câteva aspecte.
Entorsele grave de genunchi sunt caracterizate de ruptura totală sau parţială a ligamentelor (anterioare, posterioare, interne, externe, încrucişate), cu sau fără smulgerea capsulei, a cartilajului sau osului, lezarea meniscului, conducând la instabilitatea dureroasă a acestei articulaţii şi la invaliditate.
Se consideră că entorsele uşoare, cu ruptură de ligament lateral sau încrucişat posterior, nu se însoţesc de instabilitate şi au şanse foarte bune de a se rezolva conservator (cu imobilizare de câteva săptămâni se obţine o cicatrizare satisfăcătoare), în timp ce entorsele grave, cu multiple rupturi, incluzând şi ligamentul încrucişat anterior, sunt urmate de instabilitate articulară marcată şi au indicaţie fermă de intervenţie chirurgicală.
În ultimii ani, intervenţia clasică, cea cu abord anterior, a fost înlocuită de artroscopie, o procedură ce implică doar câteva mici incizii la nivelul pielii, mai puţin traumatizantă pentru pacient şi cu o durată a recuperării semnificativ scurtată.
Stabilirea indicaţiei şi a momentului operator aparţine medicului ortoped după o evaluare clinică şi, eventual, imagistică (rezonanţă nucleară), iar perioada pre şi postoperatorie, recuperării medicale.
În cele mai multe cazuri, artroplastia se temporizează câteva săptămâni, perioadă în care pacientul şi specialistul de recuperare medicală trebuie să combată durerea, inflamaţia şi instalarea hipotoniei musculare a stabilizatorilor genunchiului. În primele ore consecutive traumatismului se instalează hidrartroza sau hemartroza, evidenţiate de mărirea în volum a genunchiului şi însoţite de durere şi impotenţă funcţională. Se indică aplicaţia de rece, medicaţia (antiinflamatoare şi analgezice), repausul prelungit la pat, deplasarea fără sprijin pe membrul afectat, cu ajutorul unui baston şi uneori imobilizarea în orteză. Electroterapia cu efect analgezic şi antiinflamator, ca şi kinetoterapia atent coordonată (cu scop de tonifiere musculară, dar fără solicitarea articulaţiei), completează conduita preoperatorie.
Perioada postoperatorie este mai lungă, cu durată de câteva luni, şi mai dificilă, având ca obiective indoloritatea, recuperarea stabilităţii şi mobilităţii articulare, iar ca mijloace, kinetoterapia, electroterapia şi, eventual, medicaţia.

Autor: Dr. Mădălina Sidere, medic specialist recuperare medicală

O nouă analiză - Hair Metabolic System

Ritmul de viaţă alert, nivelul ridicat de stres şi poluarea sunt probleme cu care se confruntă majoritatea locuitorilor din zonele urbane. La acestea se adaugă şi lipsa de timp pentru o alimentare corectă şi sărăcirea alimentelor în substanţe nutritive. Toate aceste probleme stau la baza dezechilibrelor care scad randamentul şi capacitatea de muncă individuală şi care, necorectate, în timp pot duce la apariţia bolilor.

La mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut, cercetătorii americani au pus la punct un test, bazat pe analizarea principalelor substanţe minerale din compoziţia organismului şi realizat pe firul de păr, care a fost rapid adoptat de FOOD & DRUGS ADMINISTRATION ca test-standard pentru evaluarea încărcării cu minerale toxice (mercur, plumb, arsenic).

Datorită multitudinii de informaţii care rezultă din analizarea nivelurilor medii ale mineralelor şi a raporturilor dintre acestea în firul de păr, putem considera această analiză ca fiind un test cu rol de screening, capabil să identifice tendinţa spre dezechilibre funcţionale şi organice majore ale unui individ. Aceste dezechilibre pot fi corectate foarte uşor prin adoptarea unei alimentaţii specifice nevoilor organismului în momentul respectiv şi prin adăugarea unor suplimente alimentare special concepute şi care ţin cont de particularitatea individului.

Aşa cum era şi firesc, lucrurile nu s-au oprit aici. Cercetători din Italia, preluând standardele analizei firului de păr şi adăugând la corecţia nutriţională şi caracteristicile individuale legate de apartenenţa la grupul sangvin AB0, au obţinut un nou instrument de screening,

Hair Metabolic System – H.M.S.

Ce este Analiza Minerală Tisulară a firului de păr?
Este o analiză de laborator care, prin analizarea spectro-fotometrică în emisie de plasmă a unei cantităţi modeste de fire de păr (circa 500 miligrame) tăiate din zona occipitală şi lateroparietală, cu o lungime de circa 2-3 cm de la baza pielii, este capabilă să evalueze exact şi simultan principalele niveluri şi raporturi între mineralele nutritive, adiţionale şi toxice intracelulare prezente în organism.

Grupul Sangvin AB0
Cunoaşterea apartenenţei la grupul sangvin din sistemul AB0 al subiectului respectiv permite, pe lângă personalizarea cu mai multă precizie, şi sugestii dietetico-nutriţionale, precum şi modularea anumitor caracteristici constituţionale ale grupului sangvin de care aparţine.

De ce părul şi sistemul de grup sangvin AB0?
Părul nu este un ţesut mort. El beneficiază de un schimb foarte lent cu sângele şi se comportă, pentru o anume perioadă, ca un registru al metabolismului intracelular, acumulând, pe măsură ce creşte, produsele metabolice la care este expus, inclusiv mineralele.
Sistemul de grup sangvin AB0 este determinat genetic şi are caracteristici constituţionale particulare pentru fiecare grup, fapt demonstrat fără echivoc de cercetătorul american Peter J. D’Adamo, în ceea ce priveşte aspectul metabolico-psihico-structural.
Rezultatele obţinute prin Analiza Minerală Tisulară reflectă condiţiile actuale, fiind raportate la condiţiile bazale ale sistemului de grup sangvin AB0 pentru subiectul respectiv.

Concluzii
Unică în sistemul sanitar mondial, Metoda H.M.S. permite respectarea unor recomandări dietetico-nutriţionale în funcţie de Individualitatea Biochimică şi Genetică a subiectului care este supus acestui test.

H.M.S., o metodă de screening metabolic, este la ora actuală un test predictiv şi preventiv de o fiabilitate maximă, neinvaziv şi cu o execuţie rapidă.


Dr. Răsvan Constantinescu
Ditaro International
info@ditaro.com
021.315.30.50

O nouă analiză - Hair Metabolic System

Ritmul de viaţă alert, nivelul ridicat de stres şi poluarea sunt probleme cu care se confruntă majoritatea locuitorilor din zonele urbane. La acestea se adaugă şi lipsa de timp pentru o alimentare corectă şi sărăcirea alimentelor în substanţe nutritive. Toate aceste probleme stau la baza dezechilibrelor care scad randamentul şi capacitatea de muncă individuală şi care, necorectate, în timp pot duce la apariţia bolilor.

La mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut, cercetătorii americani au pus la punct un test, bazat pe analizarea principalelor substanţe minerale din compoziţia organismului şi realizat pe firul de păr, care a fost rapid adoptat de FOOD & DRUGS ADMINISTRATION ca test-standard pentru evaluarea încărcării cu minerale toxice (mercur, plumb, arsenic).

Datorită multitudinii de informaţii care rezultă din analizarea nivelurilor medii ale mineralelor şi a raporturilor dintre acestea în firul de păr, putem considera această analiză ca fiind un test cu rol de screening, capabil să identifice tendinţa spre dezechilibre funcţionale şi organice majore ale unui individ. Aceste dezechilibre pot fi corectate foarte uşor prin adoptarea unei alimentaţii specifice nevoilor organismului în momentul respectiv şi prin adăugarea unor suplimente alimentare special concepute şi care ţin cont de particularitatea individului.

Aşa cum era şi firesc, lucrurile nu s-au oprit aici. Cercetători din Italia, preluând standardele analizei firului de păr şi adăugând la corecţia nutriţională şi caracteristicile individuale legate de apartenenţa la grupul sangvin AB0, au obţinut un nou instrument de screening,

Hair Metabolic System – H.M.S.

Ce este Analiza Minerală Tisulară a firului de păr?
Este o analiză de laborator care, prin analizarea spectro-fotometrică în emisie de plasmă a unei cantităţi modeste de fire de păr (circa 500 miligrame) tăiate din zona occipitală şi lateroparietală, cu o lungime de circa 2-3 cm de la baza pielii, este capabilă să evalueze exact şi simultan principalele niveluri şi raporturi între mineralele nutritive, adiţionale şi toxice intracelulare prezente în organism.

Grupul Sangvin AB0
Cunoaşterea apartenenţei la grupul sangvin din sistemul AB0 al subiectului respectiv permite, pe lângă personalizarea cu mai multă precizie, şi sugestii dietetico-nutriţionale, precum şi modularea anumitor caracteristici constituţionale ale grupului sangvin de care aparţine.

De ce părul şi sistemul de grup sangvin AB0?
Părul nu este un ţesut mort. El beneficiază de un schimb foarte lent cu sângele şi se comportă, pentru o anume perioadă, ca un registru al metabolismului intracelular, acumulând, pe măsură ce creşte, produsele metabolice la care este expus, inclusiv mineralele.
Sistemul de grup sangvin AB0 este determinat genetic şi are caracteristici constituţionale particulare pentru fiecare grup, fapt demonstrat fără echivoc de cercetătorul american Peter J. D’Adamo, în ceea ce priveşte aspectul metabolico-psihico-structural.
Rezultatele obţinute prin Analiza Minerală Tisulară reflectă condiţiile actuale, fiind raportate la condiţiile bazale ale sistemului de grup sangvin AB0 pentru subiectul respectiv.

Concluzii
Unică în sistemul sanitar mondial, Metoda H.M.S. permite respectarea unor recomandări dietetico-nutriţionale în funcţie de Individualitatea Biochimică şi Genetică a subiectului care este supus acestui test.

H.M.S., o metodă de screening metabolic, este la ora actuală un test predictiv şi preventiv de o fiabilitate maximă, neinvaziv şi cu o execuţie rapidă.


Dr. Răsvan Constantinescu
Ditaro International
info@ditaro.com
021.315.30.50

Medicina tradiţională în actualitate. Aplicaţiile de rece sau crioterapia


Crioterapia se defineşte ca fiind aplicarea la nivelul tegumentului a unor temperaturi aflate sub 0°C, în scop terapeutic. Vectorii utilizaţi în acest scop sunt gheaţa, aerul rece şi apa aflată la o temperatură apropiată de cea de îngheţ. Gheaţa se foloseşte sub formă de calupuri şi se aplică staţionar, cu protecţie textilă (compresa), sau mobil (mişcări de masaj). Există şi varianta mai agresivă de utilizare a băilor parţiale reci de tip whirlpool, la sportivi, după traumatisme musculoligamentare, în scopul recuperării rapide.
De asemenea, există şi forma de crioterapie chimică, prin utilizarea unor substanţe precum kelen (pulverizare), pentru tratamentul traumatismelor acute sau al punctelor trigger, în contextul metodei cunoscute sub denumirea “spray and stretch”.

Acţiunea crioterapiei se realizează prin:
Modificări ale circulaţiei periferice, tegumentare, pe baza reacţiei dermovasculare.
Modificări ale temperaturii superficiale
Scăderea metabolismului local, având în vedere faptul că, la scăderea cu 10°C a temperaturii tisulare, metabolismul tisular locoregional scade cu 50%.
Modificări ale conductibilităţii nervoase, în urma scăderii potenţialului de acţiune, creşterii perioadei de depolarizare, reducerii vitezei de transmitere a impulsurilor nervoase, creşterii duratei de latenţă, blocării joncţiunii neuromusculare.
Modificări ale contractilităţii musculare, cu prelungirea duratei de relaxare, creşterea iniţială a excitabilităţii, urmată de scăderea ei, creşterea iniţială a tonusului muscular, urmată rapid de scăderea acestuia (astfel, aplicaţiile scurte, de un minut, cresc performanţele musculaturii striate).
Creşterea vâscozităţii ţesutului conjunctiv situat la nivelul aparatului mioartrokinetic (MAK), inclusiv a celui periarticular.

Efectele aplicării procedurii de crioterapie sunt mai prelungite decât ale aplicaţiei de căldură şi sunt prezentate în continuare:
Creşterea progresivă a timpului de contracţie musculară, cu dublarea acestuia după 20 de minute de aplicare, însoţită de dublarea timpului de relaxare musculară la 10 minute de aplicare şi triplarea acestuia la 20 de minute de aplicare.
Scăderea rapidă a temperaturii cutanate până la 15-20°C, urmată de o scădere lentă, însoţită de alternarea vasoconstricţiei cutanate cu perioade de vasodilataţie, ceea ce asigură nutriţia locală pe parcursul aplicaţiei. La întreruperea crioterapiei temperatura locală creşte rapid, în funcţie de nivelul scăderii iniţiale şi de reactivitatea individuală. Pentru o aplicaţie de 20 de minute, temperatura musculară se menţine însă scăzută pentru încă 60-90 minute, după încetarea procedurii.
Tonusul muscular rămâne scăzut în măsura în care tonusul muscular iniţial era crescut prin spasticitate sau contractură, iar reflexele osteotendinoase, diminuate şi ele prin aplicarea crioterapiei, revin la valori normale după 30 de minute de la încetarea aplicaţiei.
Analgezia, care este datorată scăderii receptivităţii stimulilor nociceptivi de la nivelul nociceptorilor, diminuării transmiterii aferentelor dureroase, efectului “porţii” de la nivel medular şi scăderii metabolismului (cu scăderea concomitentă a producţiei de substanţă P, cât şi a altor neurotransmiţători).

Recuperarea după accidentul vascular cerebral

Progresul civilizaţiei a dus la minimizarea efortului fizic, ceea ce a generat creşterea stresului atât fizic, cât şi psihic şi emoţional, toţi aceşti factori acţionând în mod convergent asupra organismului. Totodată, reducerea timpului liber a afectat implicit timpul de refacere a organismului. Un organism supus tuturor acestor agenţi stresanţi devine susceptibil la una din cele mai dizabilitante afecţiuni ale epocii noastre: accidentul vascular cerebral.
Accidentul vascular cerebral survine atunci când circulaţia sângelui la creier este întreruptă sau diminuată. Astfel, creierul nu mai beneficiază de aportul de oxigen şi de substanţe nutritive, iar în câteva secunde celulele încep să moară. Cel mai frecvent, această boală cerebrovasculară se soldează cu instalarea unui deficit neuromotor de tip hemiplegie sau hemipareză.
Trebuie ţinut cont de faptul că sechela neurologică poate afecta provizoriu sau definitiv capacitatea de a efectua munca sau activitatea anterioară, astfel încât ar putea fi necesară o reconversie profesională, în funcţie de severitatea şi de localizarea traumatismului, de posibilitatea de a educa membrul neafectat, de capacitatea de recuperare a hemicorpului afectat etc. De multe ori, asistenţa medicală şi kinetoterapia pot dura toată viaţa.
Tratamentul recuperator constă în:
- Fizioterapie (electroterapie, cu efect antialgic şi excitomotor asupra musculaturii striate, şi ultrasunete, cu efect analgetic şi miorelaxant);
- Crioterapie (stimularea tegumentului prin aplicarea gheţii ajută la reducerea spasticităţii);
- Cura externă cu ape oligominerale (cu efect antispastic, antialgic, decontracturant şi sedativ);
- Kinetoterapie (urmăreşte corectarea deformărilor, redorilor articulare şi atitudinilor vicioase; evitarea atrofiei musculaturii paralizate; creşterea funcţiei fibrelor musculare restante sănătoase; redobândirea coordonării mişcărilor; menţinerea /îmbunătăţirea mobilităţii şi forţei segmentelor neafecate de paralizie şi recuperarea sindromului vasculotrofic);
În cadrul programului complex de recuperare neuromotorie, terapiei ocupaţionale îi revine sarcina de a perfecţiona coordonarea neuromusculară, de a “netezi” mişcările voluntare redobândite prin kinetoterapie şi de a îngloba toate achiziţiile motorii ale bolnavului în activităţi gestuale utile autoservirii.
Cu toate că incidenţa accidentelor vasculare cerebrale a scăzut în ultimii ani, tratamentul acestora necesită o atenţie deosebită, sechelele lor afectând pe termen lung posibilităţile de reintegrare socioprofesională a adultului.

Autor - Horia Atanasiu Meves – kinetoterapeut.

Cui se adresează ochelarii de soare?







Ochelarii reprezintă un instrument optic aşezat în faţa ochilor şi fixat pe urechi, destinat să corecteze diferite anomalii ale vederii. Ochelarii sunt compuşi din sistemul optic (aferent fiecărui ochi) şi montura în care se fixează acest sistem. Caracteristica fundamentală a ochelarilor este dată de individualitatea lor, iar acest parametru, specific fiecărei persoane, se regăseşte în procesul adaptării anatomice şi adaptării optice.

Adaptarea anatomică a ochelarilor constituie ansamblul operaţiunilor relativ la măsurarea şi ajustarea monturii pentru a asigura o poziţie stabilă şi confortabilă a acesteia, pentru a realiza condiţiile necesare corecţiei optice şi pentru a satisface nevoile estetice ale purtătorului.
Adaptarea optică este ansamblul operaţiunilor care determină poziţia lentilelor în montura ajustată anatomic, aşa încât corecţia realizată să fie identică cu cea care a fost determinată prin metode optometrice.

Ochelarii de soare se adresează segmentului de vârstă cuprins în intervalul 0-99 ani, având preponderenţă în rândul copiilor, adolescenţilor şi tinerilor, prin natura lucrurilor persoane active şi aflate în ascensiunea carierei profesionale.

Toate acele preocupări legate de desfăşurarea unei activităţi în aer liber (sport de performanţă, gimnastică de întreţinere, jogging, drumeţie montană, călătorie, hobby etc.) constituie o sursă de impact direct între radiaţia solară şi analizatorul vizual al celui care practică aceste activităţi. Căutarea confortului este o aspiraţie unanimă a fiecăruia dintre noi.

Studiile medicale demonstrează că acţiunea dăunătoare a radiaţiilor ultraviolete se manifestă la oricare dintre vârstele menţionate, însă are o influenţă negativă crescută în rândul copiilor şi al vârstnicilor. Aceste persoane au o sensibilitate ridicată la radiaţiile UVA-UVB, întrucât cele două medii de refracţie (corneea şi cristalinul), care ar filtra natural o parte din radiaţiile solare, sunt încă imature (cazul copiilor până la 12-14 ani) sau sunt îmbătrânite şi incapabile să reprezinte un baraj eficient împotriva acestor radiaţii (la vârstnici). Gradul de responsabilitate este maxim în cazul copiilor mici, mai ales că aceştia nu pot discerne şi nu pot hotărî singuri asupra viitorului lor.

Segmentul feminin este consumator de produse destinate realizării unui echilibru între stresul cotidian specific mecanismului socioprofesional şi nevoile personale de armonie şi frumuseţe. Orice activităţi de întreţinere a bunei dispoziţii şi a unui tonus pozitiv sunt prerogative absolut fireşti pentru viaţa femeilor contemporane. Tendinţele din modă sunt o permanentă sursă de schimbare şi de perpetuă legătură cu diversele curente din sfera vestimentară sau din lumea accesoriilor, mărcilor (brand management).

Un segment important de consumatori sunt operatorii investiţi cu responsabilitatea asigurării transportului de persoane sau bunuri, “comandanţi” ai diverselor mijloace de transport terestru, naval sau aerian (şoferii, vatmanii, mecanicii feroviari sau piloţii de avion). Acest tip de utilizator trebuie să deţină controlul integral al echipamentului pe care îl conduce şi trebuie să fie în permanenţă informat asupra condiţiilor de trafic ale traseului pe care urmează să-l parcurgă.