vineri, 11 septembrie 2009

Rolul coronarografiei în diagnosticul bolii cardiace ischemice şi tratamentul percutant coronarian intervenţional

Boala coronariană ischemică (BCI) este o afecţiune coronariană caracterizată prin îngustarea lumenului vascular cauzată de formarea plăcii de aterom. Aceasta induce diminuarea aportului de sânge oxigenat la nivelul teritoriului miocardic corespunzător. Consecinţa ischemiei miocardice este alterarea funcţiilor normale ale muşchiului cardiac.
Coronarografia reprezintă investigaţia invazivă, nechirurgicală care aduce cele mai precise informaţii în legătură cu caracteristicile stenozelor coronariene, cu numărul vaselor afectate, şi este necesară pentru a stabili tratamentul optim ulterior: tratament medical exclusiv, tratament coronarian intervenţional (angioplastie coronariană, implantare de stent coronarian etc.) sau intervenţie chirurgicală de revascularizare miocardică. Coronarografia poate evidenţia şi alte anomalii: variante anatomice, spasm coronarian, punţi musculare, fistule coronariene, disecţii, anomalii coronariene în cadrul unor boli inflamatorii sau al unor afecţiuni congenitale complexe etc. În cazurile cu stenoze semnificative, subocluzive sau la pacienţii cu coronare ocluzionate poate fi evaluată circulaţia colaterală inter- sau intracoronariană. Aspectul angiografic al stenozei poate aduce informaţii orientative asupra materialului care realizează stenoza: calcificare, tromboză etc.
Indicaţiile coronarografiei includ următoarele situaţii, cu diferite grade de prioritate sau cu caracter de urgenţă în anumite cazuri:
- pacienţi cu BCI la care tratamentul medical nu mai este eficient şi se constată reapariţia crizelor anginoase sau agravarea crizelor anginoase;
- pacienţi cu angină pectorală nou-apărută, angină pectorală instabilă, infarct miocardic acut sau angina postinfarct;
- pacienţi cu BCI, fără dureri anginoase, dar cu modificări EKG;
- pacienţi cu BCI cu simptomatologie sugestivă, dar cu EKG neconcludent;
- evaluarea patului vascular coronarian după o procedură intervenţională sau după intervenţie de by-pass aortocoronarian;
- pacienţi cu boli cardiace valvulare şi malformaţii cardiace congenitale la care sunt suspectate afecţiuni coronariene asociate etc.
Consecinţa efectuării coronarografiei este instituirea tratamentului optim. În funcţie de numărul stenozelor, numărul vaselor afectate, aspectul şi caracteristicile stenozelor puse în evidenţă, vârsta pacientului, afecţiuni asociate etc. poate fi aleasă varianta de tratament: medical, intervenţional sau chirurgical.
Dacă sunt evidenţiate leziuni care îndeplinesc criteriile unei proceduri coronariene intervenţionale (PCI), atunci sunt efectuate angioplastii coronariene, implantări de stenturi coronariene farmacologic-active sau convenţionale, sau sunt utilizate alte tehnici intervenţionale. În funcţie de selectarea cazurilor, de consumabilele disponibile şi de experienţa echipei pot fi abordate şi leziuni complexe, multicoronariene.
În general, variantele terapeutice sunt complementare şi pot fi aplicate secvenţial aceluiaşi pacient dacă evoluţia afecţiunii coronariene o impune.
Tratamentul intervenţional necesită asocierea tratamentului medical şi continuarea controalelor cardiologice periodice. Acestea evaluează în timp rezultatele obţinute (după PCI, de obicei, pacientul poate reveni la o viaţă activă, normală). În cazul implantărilor de stenturi coronariene, fenomenul de restenoză a fost aproape complet suprimat prin utilizarea stenturilor farmacologic-active care au proprietatea de a elibera la locul implantării o substanţă ce previne restenozarea.
În laboratorul de cateterism şi angiografie al Clinicii Angiomed sunt efectuate coronarografii şi proceduri intervenţionale (angioplastie coronariană şi implantare de stenturi coronariene farmacologic-active sau convenţionale) la pacienţii cu BCI care întrunesc criteriile medicale necesare. Îngrijirea de specialitate, utilizarea consumabilelor de ultimă generaţie şi experienţa echipei medicale concură la obţinerea rezultatelor optime.

Scăderea dioptriilor - actualităţi

Cea mai modernă metodă de a scăpa definitiv de ochelari sau de lentile de contact este chirurgia refractivă (operaţie cu laser), ce corectează viciile de refracţie ale ochiului apărute prin modificări ale corneei şi/sau cristalinului.
Viciile de refracţie corectate prin aceste metode includ miopia, hipermetropia şi astigmatismul. Corecţia presbiopiei cu ajutorul tehnicilor laser (scăderea, odată cu înaintarea în vârstă, a posibilităţii de a citi de aproape) nu a luat încă o mare amploare şi, chiar dacă se face în anumite centre oftalmologice din lume, nu este permanentă şi nu are proba timpului.
Miopia de până la -7 D se poate reduce prin operaţii cu laser (Lasik, Lasek, Prk). Hipermetropia se corectează prin laser cu destulă precizie până la +4 D, depinzând de caz. Astigmatismele de 3D se pot corecta cu laser.
În cazurile în care dioptriile sunt mai mari de -7 la miopie, +4 la hipermetropie sau 3 la astigmatism, singurul mod de scădere a numărului de dioptrii este schimbarea cristalinului. În acest caz se înlocuieşte cristalinul natural cu un cristalin artificial adaptat la puterea dioptrică necesară. în cazul în care dioptriile sunt foarte mari, sunt disponibile cristaline personalizate.
Pentru a beneficia de aceste operaţii trebuie ca vârsta să fie de peste 20 de ani, refracţia oculară să fie stabilă, adică să fim siguri că dioptriile nu mai cresc (mai ales în cazul miopiilor). Operaţia este recomandată pentru cei care vor să renunţe la ochelari sau lentile de contact. Pacienţii nu trebuie să aibă alte afecţiuni sistemice (reumatism articular acut, diabet zaharat, LES, leucemii, limfoame sau alte neoplazii etc.). Persoanele care au purtat lentile de contact vor întrerupe utilizarea lor cu 2-4 săptămâni înainte de operaţie. Preoperator, se vor face diverse măsurători (autorefractometrie, keratometrie, topografie corneană, pahimetrie şi chiar câmp vizual). Operaţia se realizează fără internare, cu anestezie topică (picături).

Atenţie! Acuitatea vizuală obţinută postoperator nu va depăşi acuitatea vizuală maximă ce poate fi obţinută cu cea mai bună corecţie cu ochelari.

Tipuri de operaţie cu laser sunt:
- PRK (photorefractive keratectomy) sau fotokeratectomia refractivă - se bazează pe fotoablaţia ţesutului cornean anterior în zona optică; se realizează o remodelare a suprafeţei de ordinul micronilor. Laserul se aplică numai pe partea anterioară a corneei timp de 30-60 secunde.
- LASEK (Laser assisted subepithelial keratectomy) seamănă cu precedenta, dar este mai bine tolerată.
Aceste două metode (LASEK şi PRK) sunt cele mai lipsite de riscuri.
LASIK (laser în situ keratomileusis) este o autogrefă refractivă, lamelară, care permite corecţia prin aplatizarea curburii corneene anterioare. Se realizează o keratectomie lamelară, respectiv îndepărtarea straturilor anterioare ale corneei, se aplică laser, apoi grefonul se repune la loc. Prezintă mai multe riscuri decât LASEK şi PRK.
În primele 24-72 ore, postoperator, apare senzaţia de corp străin, lăcrimare, fotofobie, chiar durere care cedează la administrarea de antialgice în câteva ore. Imediat postoperator, bolnavilor li se aplică lentile de contact terapeutice, timp de 2-3 zile. Vor purta ochelari de soare pentru protecţie şi vor urma tratament topic cu antiinflamatorii steroidiene şi nesteroidiene, cicatrizante corneene etc.
În prima lună, pacienţii vor evita expunerea la soare, aburi, fum, machiaj, efort fizic excesiv.
Postoperator se face control la 24 ore, 14 zile, 30 zile, 3 luni.
Recuperarea totală postoperatorie este variabilă, putând dura până la câteva luni. Pe termen lung, în majoritatea cazurilor, evoluţia postoperatorie este favorabilă.
Pentru metodele LASEK şi PRK, complicaţiile care pot apărea sunt rare, constând în: vindecarea lentă a epiteliului cornean, “haze” (ceaţă) corneene şi halouri, dificultate la vederea nocturnă sau la lumină puternică, regresia corecţiei refractive. Infecţiile oculare sunt extrem de rare, fiind dependente de respectarea unei igiene riguroase de către pacient.
După LASIK pot apărea: amputări sau pierderea flapului, flapuri incomplete sau neregulate, perforaţie corneană, defecte epiteliale, keratită lamelară difuză.
În concluzie, operaţia de scădere a dioptriilor cu laser are o rată foarte mare de succes, este uşor suportată de pacient, iar vindecarea este rapidă. În România, preţul unei astfel de operaţii, cu toate că se efectuează cu exact aceeaşi aparatură de ultimă oră, este mult mai mic decât în ţările vecine, în Comunitatea Europeană sau în Statele Unite ale Americii.


Dr. Andrei FILIP
Medic Specialist Oftalmolog
Doctor în Ştiinţe Medicale
www.drfilip.ro

Linfedemul

- actualităţi în diagnostic şi tratament -

Limfedemul sau obstrucţia limfatică este o afecţiune care se caracterizează prin retenţia de fluid la nivelul unui segment anatomic din cauza funcţionării deficitare a sistemului limfatic.Edemul limfatic poate fi primar sau idiopatic şi secundar sau dobândit.
În prezent este bine cunoscut faptul că sistemul limfatic aparţine sistemului circulator, care include atât vase cât şi ganglionii limfatici. S-a dovedit că rolul acestei reţele extensive de vase şi noduli limfatici este de a coordona funcţia sistemului imunitar şi de a ajuta organismul să lupte împotriva microorganismelor şi substanţelor străine cu efecte nocive asupra structurilor sale.
Cauzele de apariţiei limfedemului în forma primară nu sunt pe deplin elucidate până în prezent. Se presupune că se dezvoltă la pacienţii cu agenezie de ganglioni limfatici, iar debutul acestei forme se poate produce: la naştere - limfedem congenital, la instalarea perioadei de pubertate - limfedem praecox, în viaţa adultă - limfedem tarda.
Limfedemul secundar apare ca rezultat al blocajului sau al modificărilor de permeabilitate a sistemului limfatic în stările: infecţioase, neoplazice, postchirurgicale, tromboză venoasăprofundă, formare extensivă de ţesut cicatricial - cu înglobarea vaselor şi alterarea consecutivă a funcţiei; ca urmare a radioterapiei şi tratamentului chirurgical pentru diverse neoplazii, în special cancer de sân, de prostată, de colon sau de testicul. A fost descrisă şi asocierea limfedemului cu tratamentul cu Tamoxifen (administrat în terapia cancerului de sân).
Indiferent de cauza apariţiei limfedemului, rezultatul este creşterea gradului de insuficienţă a drenajului limfei cu edem interstiţial şi mărirea în volum a zonei afectate - cel mai frecvent extremităţile inferioare, dar pot fi implicate şi cele superioare, faţa, organele genitale şi trunchiul.
Acuzele sunt nespecifice şi cuprind: creşterea în volum a unei extremităţi sau a altei zone a corpului - faţă, trunchi, organe genitale; apariţia durerii sau senzaţia de greutate în membrulafectat; în paralel se asociază slăbiciunea, amorţeala şi paresteziile; se poate dezvolta şi claudicaţia în membrele inferioare, crampele musculare foarte dureroase, cauzate de reducerea fluxului sangvin, modificarea consistenţei - îngroşarea - şi a aspectului tegumentelor supradiacente ale zonei vasculare interesate; se afectează creşterea normală a unghiilor şi părului. Creşte prevalenţa de infecţii bacteriene şi fungice.
Diagnosticul are la bază:
a) cercetările de laborator: hematologice, biochimice, serologice, imunologice;
b) imagistice: limfoscintigrafia, ultrasonografia Doppler;
c) examenul histologic.
Diagnosticul diferenţial se efectuează cu: celulita, erizipelul, filarioza, limfangiomul, mexidemul pretibial, tromboflebita, insuficienţa venoasă, tromboza venoasă profundă, chistul Baker, manifestările dermatologice ale bolii cardiace şi ale bolii renale, edemul idiopatic.
Evoluţia bolii: pacienţii cu limfedem prezintă, în funcţie de cronicitate, dezvoltarea de angiosarcom, care este cea mai severă complicaţie a limfedemului - rata de supravieţuire după tratament este de 24 luni, iar cea de 5 ani este de 10%.
Alte complicaţii care de asemenea cresc morbiditatea: dezvoltarea celulitei recurente, limfangioadenita, infecţiile bacteriene şi fungice.

Tratamentul are ca scop restabilirea funcţiei, de a reduce suferinţa fizică şi psihică a pacientului şi prevenirea asocierii infecţiilor. În prezent sunt cunoscute 3 direcţii principale în tratament: terapia fizică complexă, tratamentul medicamentos şi cel chirurgical.Tratamentul medicamentos - veriga de bază - include administrarea de anticoagulante, antiagregante, hipolipemiante şi retinoizii topici.



Dr. LILIANA LEVIŢCHI

Cataracta secundară

Cataracta secundară este una dintre cele mai frecvente complicaţii ale chirurgiei cataractei (1 din 4 pacienţi, în primii 5 ani de la operaţie). De obicei, apare după o perioadă cuprinsă între câteva săptămâni şi câţiva ani de la operaţie, dar şi după extracţia cristalinului transparent (fără cataractă) în scop refractiv.
(Refractive Lens Exchange = RLE)
În timpul operaţiei de cataractă/RLE, stratul extern al cristalinului natural sau sacul cristalinian rămâne pe poziţia sa anatomică în scopul implantării cristalinului artificial. Cataracta secundară reprezintă opacifierea acestui sac cristalinian în zona sa posterioară. Pacientul observă o scădere a acuităţii vizuale, pe care, în general, o descrie ca vedere „în ceaţă” la fel cum era şi anterior operaţiei.
La pacienţii care au fost supuşi unei intervenţii chirurgicale de înlocuire a cristalinului în scop refractiv, şi care sunt în marea lor majoritate mai tineri comparativ cu pacienţii operaţi de cataractă, această complicaţie survine mai devreme, din cauza unei reactivităţi mai mari a organismului tânăr.
Tratamentul cataractei secundare se face cu ajutorul laserului Neodinium YAG. Este o procedură scurtă, nedureroasă, care se realizează în cabinetul de oftalmologie. Nu este necesară incizie sau anestezie locoregională, ca şi în cazul operaţiei de cataractă/RLE. De obicei, pentru confortul pacientului, se instilează un anestezic topic (picături de anestezic). Trebuie realizată dilatarea pupilei (midriaza) înaintea tratamentului cu laser.
Laserul YAG realizează o breşă în sacul cristalinian chiar în aria pupilară, permiţând luminii să ajungă la nivelul retinei la dimensiunile normale. Procedura durează aproximativ 5 minute, timp în care se realizează câteva impacturi cu laserul în sacul cristalinian; în urma tratamentului, pacientul nu va avea nicio restricţie. Uneori, pacienţii pot percepe prezenţa unor scântei sau „musculiţe volante” în câmpul vizual, care însă dispar într-un interval scurt de timp.
Întrucat laserul induce o uşoară inflamaţie, respectiv o creştere moderată şi tranzitorie a presiunii intraoculare, se recomandă un tratament corespunzător cu antiinflamatoare şi hipotensoare oculare, administrate fie topic (coliruri), fie pe cale generală (orală). Alte complicaţii, rare dar totuşi posibile, care pot surveni în urma acestui tratament sunt reprezentate de: edemul cornean, edemul macular, decolarea de retină (un caz la 50 de pacienţi), sângerări intraoculare la nivelul polului anterior, deplasarea sau mici distrugeri ale cristalinului artificial.
Laserul YAG este considerat cea mai bună metodă de îndepărtare a cataractei secundare. Momentul când trebuie efectuat acest tratament va fi decis de medical oftalmolog, în concordanţă cu nevoile pacientului, dacă acesta consideră că acuitatea vizuală a înregistrat o scădere importantă şi îi influenţează viaţa de zi cu zi.

Dr. Miruna Nicolae
Medic specialist oftalmolog,
doctorand în ştiinţe medicale
Clinica AmaOptimex, Bucureşti
www.amaoptimex.ro

Aveţi astigmatism?

- corecţia cu lentilele de contact torice de unică folosinţă -


Ce este astigmatismul?
Astigmatismul este un viciu de refracţie, cauzat în general de forma neregulată a corneei, de anomalii de densitate ale acesteia sau ale cristalinului. Astigmatismul poate apărea singur sau în combinaţie cu miopia sau hipermetropia.
Prescripţia de lentile de contact pentru o persoană cu astigmatism este formată din trei părţi, de exemplu: -2,75D / -1,25D / 180°
Prima parte indică corecţia principală, sferică (miopie), iar părţile doi şi trei arată valoarea cilindrului necesar corecţiei astigmatismului şi localizarea acestuia pe ax.
Uneori astigmatismul mic (cilindru până în 0,50D) poate trece neobservat, în schimb astigmatismul mai mare determină vedere înceţoşată, distorsiuni, astenopie, dureri de cap, oboseală oculară.

Cum corectăm astigmatismul?
Prescriptorii de astăzi au la îndemână o gamă variată de lentile de contact moi pentru corecţia astigmatismului, deoarece nu s-a descoperit încă acel material biologic universal pentru fabricarea lentilelor. Tocmai de aceea statisticile recente ne arată că există o varietate mare de lentile de contact pentru corecţia astigmatismului (variaţii de parametrii şi design) deoarece fiecare individ are nevoie de o prescripţie personalizată, care să acopere atât nevoia sa de corecţie cât şi cerinţele sale legate de anatomia oculară, stilul de viaţă şi condiţiile de muncă.
Lentilele de contact torice de unică folosinţă reprezintă o modalitate aparte de corecţie. Beneficiile majore ale lentilelor de unică folosinţă constau, pe de o parte, în eliminarea riscului de iritaţii oculare, neexistând suficient timp pentru depunerile de proteine şi calciu, pe de altă parte vizează persoanele care nu doresc să aibă grija întreţinerii lentilelor sau care sunt alergice la componente din soluţiile de întreţinere. Sunt indicate şi la persoanele cu alergii sezoniere, timpul de purtare al unei perechi fiind de maxim 12 ore după care se aruncă şi se elimină riscul de încărcare a suprafeţei cu diverşi alergeni care să inducă simptomatologia specifică.

Asociaţia Americană de Optometrie estimează că, în lume, există peste 77 milioane de purtători de lentile de contact, din care peste 20% poartă lentile de contact torice pentru corecţia astigmatismului, acest număr fiind în continuă creştere. Incidenţa astigmatismului în rândul populaţiei cu nevoi de corecţie a vederii este relativ mare, unul din trei pacienţi având un cilindru de cel puţin 0,75D.
Avantajele lentilelor de contact torice faţă de ochelari
ü flexibilitate şi libertate pentru realizarea oricăror activităţi profesionale (la munca la birou şi la calculator), activităţi sportive sau de timp liber
ü în cazul lentilelor torice de unică folosinţă, acestea oferă sănătate oculară şi un confort sporit pe tot parcursul purtării
ü lentilele de contact în general îmbunătăţesc funcţia vizuală prin neutralizarea ametropiei şi minimizarea distorsiunilor, în special la pacienţii cu erori refractive mari;
ü câmpul vizual este lărgit, efectele prismatice sunt reduse sau chiar eliminate
ü nu există senzaţie de limitare a vederii periferice comparativ cu lentilele aeriene clindrice
ü nu există senzaţia de ameţeală la schimbarea bruscă a privirii sau la mişcarea bruscă a capului;

Pentru pacienţii cu astigmatism, lentilele de contact SofLens® Daily Disposable Toric for Astigmatism sunt alternativa ideală de corecţie, deoarece sunt concepute să se adapteze cât mai bine formei unice a corneei şi să ofere o vedere stabilă în orice situaţie.
SofLens® Daily Disposable Toric for Astigmatism sunt unicele lentile de contact torice de unică folosinţă, ce combină metoda de stabilizare Lo-TorqueTM pentru corecţia astigmatismului cu design-ul anterior asferic pentru controlul aberaţiilor sferice.


Lentilele de contact de unică folosinţă şi sportul
Specialiştii oftalmologi trebuie să recomande un mijloc de corecţie optică personalizat, fiecarui sportiv în parte, în funcţie de sportul practicat şi corecţia necesară.
Mijloacele de corecţie a viciilor de refracţie pot avea un impact profund asupra performanţelor sportivilor. Nu e acelaşi lucru dacă un jucător de tenis de exemplu, anticipează mingea trimisă de adversar dar nu o poate vedea clar. În acelaşi caz, e un lucru total diferit dacă un jucător de tenis poartă ochelari pe parcursul meciului, sau dacă foloseşte lentile de contact. Ca să nu mai vorbim de înot. Cum să înoţi cu ochelari de vedere?

Lentilele de contact torice pentru pasionaţii de sport - siguranţă şi sănătate oculară:
indiferent de sportul practicat – aerobic, basket, fotbal, golf, hochei, alpinism, tenis, ski, înot – lentilele de contact oferă o vedere impecabil de clară în orice condiţii şi confort deosebit la purtare
pentru înotători sau practicanţii sporturilor de apă, lentilele de unică folosinţă îi scapă de riscul contaminării lentilelor de contact de corecţie obişnuite
oferă un câmp vizual largit, nelimitat de braţele ramei
nu se aburesc şi nu se pătează precum lentilele de ochelari
îmbunătăţesc capacitatea sportivilor de apreciere corectă a distanţei şi a vitezei obiectelor sau a celorlalţi jucători
pot fi purtate usor cu diverşi ochelari de protecţie (de soare, de înot, ski)
se elimină riscul eventualelor vătămări datorate ruperii ramei sau spargerii lentilelor aeriene


Lentilele de contact de unică folosinţă SofLens® Daily Disposable Toric for Astigmatism pentru corecţia astigmatismului de la Bausch & Lomb satisfac toate cerinţele purtătorilor şi în plus acuitatea vizuală este mult îmbunătăţită prin tehnologia avansată a designului asferic ce ajută la reducerea aberaţiilor sferice, rezultând o vedere impecabilă chiar şi în condiţii de lumină difuză.

Indiferent dacă purtătorul doreşte să poarte lentilele în fiecare zi, câteva zile pe săptămână sau ocazional la activităţi sportive, evenimente sau ocazii speciale, lentilele din familia SofLens® Daily Disposable sunt soluţia ideală pentru confort, stil de viaţă activ şi sănătate oculară.

dr. Ionuţ Costache,

consultant profesional Bausch & Lomb Vision Care

Îngrijirea pielii şi a părului cu ajutorul produselor naturale

Pielea este organul cu cea mai mare întindere, este un organ vital, fiind prima barieră a organismului care reacţionează cu factorii externi. Pielea este cel mai expus organ la procesul de îmbătrânire, la acţiunea factorilor din mediul înconjurător şi este prima care suportă consecinţele comportamentului nostru.
Sănătatea pielii poate fi afectată de mulţi factori, printre care ereditatea, vârsta, clima, poluarea, dieta, nivelul de stres şi fluctuaţiile hormonale. Nutriţia este baza pentru o bună sănătate a întregului organism, inclusiv a pielii şi părului.
Un regim alimentar echilibrat şi sănătos, alcătuit din legume şi fructe, este important pentru sănătatea pielii şi a părului, dar nici cele mai hrănitoare alimente nu reuşesc să îmbunătăţească aspectul pielii şi al părului, dacă organismul nu este apt să utilizeze substanţele nutritive. Tractul gastrointestinal trebuie să aibă un sistem enzimatic destul de eficient pentru digestia optimă şi absorbţia la nivel celular a substanţelor nutritive din alimentaţie. De aceea, este important ca orice dietă sănătoasă să fie suplimentată cu produse naturale care conţin enzime (Redigest, Fiamarant, Protein-Forţă, Cătinofort).
Multe studii au arătat importanţa administrării suplimentelor alimentare pe bază de acizi graşi esenţiali (Uleiul de peşte Omega 3 + Omega 6), denumite grăsimi benefice, care se regăsesc în toate celulele, constituind principala sursă de energie. Dieta trebuie să conţină o cantitate suficientă de substanţe cu potenţial antioxidant (acestea neutralizează acţiunea distructivă a radicalilor liberi, ajutând la încetinirea procesului de îmbătrânire celulară). Fructele şi legumele proaspete reprezintă o sursă de antioxidanţi naturali.
Suplimentul alimentar Complet Hofigal antioxidant are rol antioxidant, tonifiant şi vitaminizant pentru organism în perioadele de suprasolicitare psihică şi intelectuală a organismului. În cazul unui păr cu probleme trebuie să ne gândim şi la deficienţele nutriţionale. De exemplu, un păr subţire şi uscat arată că în organism există carenţe de acizi graşi nesaturaţi, în timp ce mătreaţa atrage atenţia asupra unei lipse de vitamina A. Pentru stoparea căderii părului recomandăm utilizarea Săpunului moale vegetal, apoi aplicarea soluţiei Chelstop, care stimulează revitalizarea rădăcinii firului de păr. Utilizarea topică a acestor soluţii trebuie suplimentată prin administrarea de produse bogate în principii bioactive (complexul de vitamine B) şi minerale (fier, seleniu, zinc) necesare creşterii unui păr sănătos şi plin de vitalitate, (Se-Spirulin, Hofimun, Spirulina cu extract total de cătină).


Drd. chim. Anca Daniela Raiciu,
Director Marketing
HOFIGAL EXPORT-IMPORT S.A.

Dr. Iulia Hobeanu-Burghiu

Masajul manual: terapie sau relaxare?

Masajul este o prelucrare a părţilor moi ale corpului realizată prin acţiuni manuale sau mecanice şi se efectuează în scop fiziologic sau curativ. Părţile corpului care beneficiază de masaj sunt tegumentul, ţesutul moale subcutanat, muşchii, tendoanele şi fasciile, nervii şi vasele periferice, tesuturile şi organele din profunzime.
Masajul exercită efecte directe asupra organismului (menţine sau redă supleţea şi elasticitatea tegumentului şi ţesuturilor subcutanate, activează circulaţia sangvină şi limfatică locoregional) sau poate exercita efecte indirecte, reflexe, produse pe cale umorală şi nervoasă.
Masajul poate fi efectuat în scop fiziologic (îmbunătăţeşte proprietăţile fizice ale ţesuturilor, activează funcţiile organelor sau stimulează circulaţia venolimfatică), în scop profilactic (menţinerea stării de sănătate şi creşterea rezistenţei organismului la agresiuni şi starea de oboseală) sau în scop terapeutic şi de recuperare medicală (în contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburări funcţionale, status posttraumatisme sau alte afecţiuni).
Masajul regiunilor trunchiului cuprinde:
- masajul spatelui (în activităţile sportive, în vederea combaterii oboselii musculare sau asociat foarte bine cu kinetoterapia din insuficienţa musculaturii paravertebrale, din deviaţiile coloanei vertebrale - precum scolioze, hiperlordoze, cifoze accentuate -, din suferinţele cronice degenerative şi inflamatorii ale coloanei vertebrale - precum spondiloza, spondilodiscartroza, spondilita anchilozantă - sau din cadrul altor procese patologice, inclusiv posttraumatice);
- masajul peretelui toracic (recomandat în vederea combaterii atrofiilor musculare şi a insuficienţelor funcţionale ale aparatului respirator, în vederea tonifierii stării generale a persoanelor aflate în convalescenţă după boli pleuropulmonare, anemii etc.);
- masajul peretelui abdominal (insuficienţele funcţionale ale tractului gastrointestinal, precum constipaţia cronică, sindromul aderenţial postoperator etc.),
- masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor cauzate de insuficienţa circulatorie venolimfatică, sindromul de oboseală musculară, status posttraumatism, boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulară sau periarticulară),
- masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic, inclusiv postmastectomie, sindrom de oboseală musculară, status posttraumatism, boli cronice degenerative sau inflamatorii cu localizare articulară sau la nivelul părţilor moi periarticulare).
La rândul său, masajul general, somatic sau al ţesuturilor aflate la suprafaţa corpului se realizează prin prelucrarea succesivă a tuturor regiunilor şi segmentelor anatomice. Scopurile acestui masaj sunt relaxarea şi înlăturarea senzaţiei de oboseală.
Indicaţiile masajului terapeutic sunt:
· Plăgi, contuzii, hemoragii, întinderi, rupturi ale structurilor aparatului locomotor, însoţite de sindrom algic, contractura musculară, tulburări circulatorii şi trofice;
· Miozite, tendinite, tenosinovite peritendinite, atrofie, atonie musculară, spasticitate sau pareze;
· Fracturile;
· Entorsele, luxaţiile, alte inflamaţii articulare, precum artrite, periartrite, artroze, îngroşări cicatriciale, retracţii sau depuneri grăsoase periarticulare;
· Leziuni ale nervilor periferici însoţite de tulburări motorii, de sensibilitate şi trofice, precum hipo- sau anestezie, contracturi musculare şi hipertonii, hipotonii, pareze şi paralizii locale;
· Tulburări ale funcţiilor respiratorii, cardiocirculatorii (tulburări de ritm cardiac, modificări ale tensiunii arteriale), tulburări trofice şi metabolice, stările de oboseală cronică şi patologică, disfuncţionalităţi ale tubului digestiv, renourinar şi genital.

Dr. Georgiana Ozana Tache,
medic primar recuperare medicală

O alternativă pentru implantul dentar clasic

În cazul foarte des întâlnit, în care se insera implantul imediat după extracţie, de cele mai multe ori era necesară augmentarea osoasă sau completarea defectelor alveolare cu biomaterial. Acest lucru se datora faptului că implantul clasic are formă cilindrică sau uşor conică şi nu poate umple complet cavitatea alveolară (spaţiul rămas după extracţia rădăcinii). După asemenea procedură, trebuie aşteptată vindecarea osoasă şi integrarea implantului, între 3 şi 6 luni.
Pentru a evita acest inconvenient, noua tehnică LST (titan sinterizat), permite utilizarea unei copii a rădăcinii dintelui, care poate fi încărcată imediat, după cum urmează: rădăcina “ad-hoc” manufacturată după procedura SILVETTI COMBETM se obţine cu ajutorul unei tomografii computerizate care analizează cu precizie forma şi dimensiunea rădăcinii dintelui înainte de extracţie, după care printr-un sistem asemănător, CAD-CAM, se obţine copia rădăcinii din titan sinterizat; această rădăcină are bont preparat pentru coroana de ceramică.
Se extrage dintele cu atenţie pentru a nu fractura pereţii alveolari,după care se introduce rădăcina ad-hoc în alveolă.
După o săptămână se amprentează bontul, care poate fi încărcat imediat cu coroana ceramică.

Complexitatea tratamentului în autism (I)


Autismul infantil este o boală psihică complexă, care debutează prin oprirea dezvoltării psihice a copilului înainte de vârsta de 3 ani şi se caracterizează prin: inabilitatea de a iniţia şi dezvolta relaţii sociale, de a exprima interes şi emoţii; incapacitatea de a folosi limbajul şi comunicarea (atât verbal cât şi nonverbal); prezenţa unui comportament sărac, stereotip, incluzând un repertoriu comportamental restrictiv şi repetitiv.

Incidenţa autismului este într-o continuă creştere - în SUA, după ultimele statistici, incidenţa a ajuns la 1 copil din 150. Pe sexe repartiţia este de 4:1 raport masculin/feminin.

Etiologie
La ora actuală nu există un consens în etiologia autismului, fiind implicaţi factori multipli: genetici, imunologici, multiple vaccinări. Evident este că, pe măsură ce programul naţional de vaccinări creşte, creşte şi incidenţa copiilor cu autism/elemente autiste, astm bronşic alergic şi dermatită atopică cu debut sub 2 ani.

Familia copilului autist
Copilul autist are două perechi de părinţi: una până în momentul aflării diagnosticului (familie normală) şi alta după aflarea diagnosticului. După ce părinţii primesc diagnosticul şi află că autismul nu are tratament, ei intră într-o stare de şoc similară cu starea din tulburarea de stres posttraumatică (TSPT). Pentru a trata copilul este obligatorie şi tratarea părinţilor de TSPT.

Intervenţia precoce în autism
Toate terapiile se adresează părinţilor copiilor autişti, părinţi care aleg una sau mai multe terapii pentru copilul lor. De aceea, intervenţia precoce în autism înseamnă mai întâi scoaterea părintelui din TSPT, după care acesta trebuie să înveţe despre autism şi diferitele terapii la care are acces, să cunoască ce poate fiecare terapie să-i ofere copilului său şi care sunt limitele fiecărei terapii, să-şi stabilească obiectivele (ce anume vrea să realizeze cu copilul lui) şi prin ce terapii.
Părintele este „managerul de caz”, iar de deciziile sale depinde viitorul copilului său.

Obiectivele tratamentului autismului
1. copilul autist să devină capabil să aibă sentimente şi să le exprime;
2. copilul autist să reînceapă să înveţe singur (necondiţionat de recompensa materială);
3. copilul autist să înveţe şi să ajungă cu nivelul de cunoştinţe la nivelul copiilor de vârsta lui
4. copilul autist să dobândească abilitatea copiilor de vârsta lui.

Tratamentul autismului are două componente: una medicamentoasă şi un proces de învăţare.
Dintre medicamente neurotroficele şi-au dovedit utilitatea pe anumite perioade de timp. Neurolepticele sedative şi-au dovedit o utilitate limitată, doar la copiii autişti cu auto şi heteroagresivitate.
Tratamentul medicamentos homeopat îi redă copilului capacitatea de a simţi şi de a-şi exprima sentimentele, precum şi capacitatea de a învăţa.
Analiza Comportamentală Aplicată (ABA) îi oferă copilului un program de învăţare bazat pe recompensă. ABA trebuie completată cu logopedie, kinetoterapie, art-terapie, play-terapie şi consiliere psihologică. (va urma)

Dr. Naghiu Nicolae Radu
Medic specialist psihiatrie pediatrică, homeopatie
NAPOCENSIS Medical Center, Bucureşti

Procter&Gamble a lansat a doua ediţie a campaniei „Şansă la viaţă, şansă la noi amintiri”.

„Campania „Şansă la viaţă, şansă la noi amintiri” are drept scop creşterea numărului de copii operaţi, prin depistarea precoce a malformaţiilor cardiace congenitale şi prin efectuarea intervenţiilor la momentul optim. Pentru ca demersurile de amenajare a blocului operator să înceapă cât mai repede, Procter & Gamble a donat deja Spitalului “M.S. Curie” suma de 600.000 RON. Speram ca valoarea totală a donaţiei, la sfârsitul campaniei, să fie de minim 1,2 milioane RON, similară donaţiei de anul trecut de la Târgu-Mureş”, a declarat Olivia Ciubotariu, Specialist Relatii Externe la P&G.

În România există o singură clinică specializată în chirurgie cardio-vasculară pediatrică: Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu-Mureş (IBCvT). Institutul ar trebui să facă faţă celor 900 de copii care trebuie operaţi în primul an de viaţă, dintre cei 1000-1200 care se nasc anual cu malformaţii cardio-vasculare grave. Din păcate, capacităţile existente permit operarea în ţară, în fiecare an, a doar aproximativ 300 de copii.

Din acest motiv, Procter&Gamble a decis ca şi ediţia din acest an a campaniei “Şansă la viaţă, şansă la noi amintiri” să sprijine cauza copiilor cu malformaţii cardiace. Decizia privind sprijinirea proiectului de la Spitalul “M.S. Curie” a avut în vedere faptul că Spitalul Clinic de Urgenţa pentru Copii este unul dintre cele mai mari spitale de pediatrie din ţară, are infrastructură de cardiologie pediatrică (terapie intensivă neonatală, compartiment cardiologie pediatrică) şi a demarat la începutul acestui an o campanie, împreună cu Asociaţia “Inima copiilor” şi Liana Stanciu, pentru realizarea infrastructurii necesare unei secţii de cardio-chirugie pediatrică.

“La Spitalul “M.S. Curie” sunt examinaţi anual, pe profil cardiovascular, aproximativ 1.500 de pacienţi, iar numărul cazurilor noi de malformaţii cardio-vasculare depistate este în jur de 250-300/an. Spitalul deţine un corp de clădire care poate fi dedicat înfiinţării unei secţii de chirurgie cardio-vasculară. Prin intermediul campaniei “Şansă la viaţă, şansă la noi amintiri” şi cu ajutorul Ministerului Sănătăţii, sperăm să putem înfiinţa această secţie şi să avem curând şi o echipă de specialişti dedicată.Pe parcursul anului ne dorim să putem opera peste 200 de cazuri.”, a declară dr. Cătălin Cîrstoveanu, şeful secţiei de Terapie Intensivă Neonatală de la Spitalul “Marie Curie”.
Campania “Şansă la viaţă, şansă la noi amintiri” se bucură de sprijinul Ministerului Sănătăţii care finanţează, de asemenea, Spitalul Clinic de Urgenţă pentru copii “M. S. Curie” cu suma de 2.796.000 lei, pentru achiziţionarea de aparatură medicală, conform Ministrului secretar de stat Aurel Nechita.
Site-ul http://www.sansalaviata.ro/ vine în sprijinul părinţilor cu informaţii despre malformaţiile cardiace la copii şi modalităţile prin care pot fi corectate.

Despre campania “Şansă la viaţă, şansă la noi amintiri”

Ediţia 2008 a campaniei “Şansă la viaţă, şansă la noi amintiri”, a contribuit la dotarea unui al doilea bloc operator la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Târgu-Mureş (IBCvT) şi la specializarea în cardiologie intervenţională, in Elveţia, a unui medic de la IBCvT. Pentru că nu toţi copiii cu malformaţii cardiace ajung în timp util la Târgu Mureş pentru a fi salvaţi, Procter & Gamble a hotărât să susţină şi în acest an această cauză prin sprijinirea proiectului de la Spitalul “M. S. Curie” din Bucureşti.

Produsele Procter&Gamble, participante la ediţia din 2009 a campaniei, care se desfăşoară între 2 septembrie-30 noiembrie, sunt: Ariel, Bonux, Tide, Lenor, Fairy, Mr Proper, Pampers, Pampers Wipes, Always, Wash&Go, Head&Shoulders, Pantene, Gillette blades&razors şi Blend a med. Toate produsele participante vor fi marcate corespunzător în magazine, cu însemnele campaniei.
Site-ul http://www.sansalaviata.ro/ vine în sprijinul părinţilor cu informaţii despre malformaţiile cardiace la copii şi modalităţile prin care pot fi corectate.

Natura ne ajută în prevenirea nevrozelor

Nevrozele sunt tulburări provocate, în special, de stres. Acumularea şi menţinerea de durată a emoţiilor negative poate suprasolicita sistemul nervos încât acesta să cedeze.
Ceaiurile produse de compania Hofigal utilizate în asemenea tipuri de afecţiuni sunt realizate exclusiv din plante medicinale şi aromatice atent cultivate şi sunt 100% naturale.
O schemă de tratament cu produse naturale în cazul acestui tip de afecţiune cuprinde: ceai de păducel, sunătoare, tei , muşeţel, valeriană (capsule), passiflora (capsule), Coenzima Q10 în ulei de cătină, Ulei de peşte Omega 3 (capsule), L-carnitin, Ulei de cătină (capsule).
- Ceaiul de păducel conţine pulbere din frunze şi flori de păducel şi este utilizat ca adjuvant fitoterapeutic pentru proprietăţile cardiotonice, de îmbunătăţire a circulaţiei sanguine la nivelul arterelor coronare, de înlăturare a tulburărilor coronariene subiective având ca rezultat reglarea şi normalizarea activităţii inimii.
- Ceaiul de sunătoare conţine pulbere obţinută din partea aeriană înflorită de sunătoare şi este utilizat în alimentaţie ca supliment nutritiv, având proprietăţi de protejare a celulei hepatice, acţiune coleretic-colagogă, antispastică, antiseptică, astringentă, antidiareică, cicatrizantă.
- Ceaiul de tei conţine pulbere din flori de tei şi este utilizat ca supliment alimentar pentru conţinutul bogat în flavonozide, care derivă de la quercetol şi kaemferol, mucilagii, taninuri galice şi catehice (acid protocatehic şi elagic) etc., având acţiune calmantă, expectorantă, sedativă, emolientă, spasmolitică, diuretică, uşor antiinflamatoare, antipiretică, diaforetică.
- Ceaiul de muşeţel conţine pulbere din capitulele florale de muşeţel şi este utilizat cu bune rezultate ca adjuvant pentru revigorarea organismului după infecţii acute ale căilor respiratorii superioare, în inflamaţii buco-faringiene, stări inflamatorii, acute sau cronice ale mucoasei gastrice şi urinare, în tulburări dispeptice , menstre dureroase, afecţiuni ale pielii.
- Valeriana (capsule) conţine pulbere din rădăcină de valeriană. Este destinată suplimentării dietei prin asigurarea aportului de nutrienţi şi substanţe bioactive necesar şi adecvat regimului alimentar, în principal pentru proprietăţile şi acţiunea sedativă în stări de hiperexcitabilitate nervoasă şi anxietate.
- Passiflora (capsule) conţine pulbere de passiflora. Este un supliment alimentar cu proprietăţi sedative. Unele studii arată că, spre deosebire de substanţele de sinteză cu acţiune sedativă, Passiflora favorizează inducerea unui somn normal, odihnitor, iar la trezire nu se constată o stare de somnolenţă.
- Coenzima Q10 forte şi forte plus (capsule) conţine coenzima Q10, ulei de cătină (Hippophae oleum), lecitină. Este un produs destinat suplimentării dietei, având efecte benefice datorate proprietăţilor antioxidante: efect de încetinire a procesului de îmbătrânire a organismului, efect de creştere a contractilităţii miocardului şi a muşchilor striaţi, antiaritmic, efect de creştere a rezistenţei la efort.
- Uleiul de cătină (capsule), obţinut din fructe de cătină (Hippophae oleum), conţine principii active extrase printr-un procedeu original şi lecitină, constituind un concentrat alimentar natural . Este un tonifiant general, antianemic, vitaminizant, imunostimulator.
- Uleiul de peşte Omega 3 şi Omega 6 conţine ulei de sardină şi cod, cu un conţinut ridicat de acizi graşi esenţiali (Omega 3: EPA - acid eicosapentanoic, DHA - acid ocosahexanoic). Este un supliment alimentar uşor resorbabil, cu un conţinut bogat în acizi graşi esenţiali şi vitamine.
- L-carnitin complex conţine L-Carnitin (sub formă de tartrat), Coenzima Q10, ulei de cătină, extract de zmeur, extract uscat de cătină. Este un supliment alimentar cu compoziţie complexă în care se combină armonios proprietăţile de activare metabolică şi stimulare energetică ale L-Carnitinei şi Coenzimei Q10 cu aportul de vitamine, flavonoizi şi microelemente prezente în extractele de cătină, şi zmeur. Natura, ca de obicei, are răspuns la toate.

Dr. Clara Patrugan,
Medic de familie cu competenţă în apifitoterapie,

Drd. chim. Raiciu Anca Daniela,
Director Marketing,

HOFIGAL EXPORT-IMPORT S.A.

Antihistaminicele în tratamentul urticariei cronice

Evidenţierea unui factor etiologic eliminabil în urticaria cronică este rară şi, de aceea, terapiile curente au ca scop ameliorarea simptomelor sau combaterea procesului patogenetic.
Întrucât, indiferent de etiologie, histamina este un mediator esenţial în toate formele de urticarie cronică, antihistaminicele (AH1) reprezintă prima linie de terapie.
Ghidurile terapeutice moderne în urticarie favorizează utilizarea AH1 de generaţia a doua, care au eficienţă crescută, mai puţine efecte nervos-centrale şi administrare mai facilă comparativ cu AH1 de generaţia întâi.
De asemenea, la pacienţii cu răspuns redus la doze uzuale, ghidurile recomandă creşterea de până la 4 ori a dozei de AH1,.deoarece, datorită structurii pielii, histamina difuzează foarte puţin de la locul eliberării, atingând concentraţii crescute, mult mai mari decât în ţesuturile mucoase. Ca urmare, contracararea efectelor histaminei în piele necesită AH1 potente în doze crescute.
Ţinând cont de numărul crescând de AH1 de generaţia a doua, compararea efectului lor clinic este importantă pentru alegerea variantei terapeutice optime. Eficacitatea AH1 depinde în parte de afinitatea de legare de receptorul H1 (RH1). Această caracteristică se determină numai în vitro şi nu poate fi considerată un indicator surogat al efectului clinic al AH1.
Un efect antihistaminic potent în vivo necesită, în plus, o distribuţie rapidă, în concentraţie suficient de mare şi remanentă a AH1 în ţesuturi, pentru o perioadă cât mai îndelungată.
Ca urmare, evaluarea precisă a activităţii antihistaminice în vivo necesită integrarea afinităţii pentru RH1 cu caracteristicile farmacocinetice care determină disponibilitatea AH1 de a se lega de RH1 în vivo.
Ocuparea RH1 (OR) este un concept modern care integrează afinitatea pentru RH1 cu concentraţia plasmatică a AH1 la diferite momente după administrare (aceasta fiind un indicator relativ fidel al absorbţiei, distribuţiei şi eliminării unui AH1).
OR este un bun predictor al activităţii antihistaminice în vivo, facilitând evaluarea şi compararea efectului diverselor AH1.
La 4 ore de la administrare, fexofenadina şi levocetirizina au un grad superior de OR (respectiv 95% şi 90%) faţă de desloratadină (71%) şi asemănător cu inhibarea efectului cutanat al histaminei la 4 ore: 100% pentru fexofenadină şi levocetirizină şi 55% pentru desloratadină.
Similar, OR la 24 de ore de către levocetirizină (55%), desloratadină (41%) şi fexofenadină (12%) se potriveşte cu inhibarea de către aceste AH1 a reacţiei induse de histamină la 24 de ore.
Recent, aceste rezultate pe modele de urticarie au fost confirmate în 2 studii clinice care compară efectul levocetirizinei şi al desloratadinei la pacienţi cu urticarie cronică.
Primul studiu a arătat o diferenţă semnificativă în favoarea levocetirizinei în ceea ce priveşte ameliorarea pruritului şi a scorului general al simptomelor în urticaria cronică uşoară.
Al doilea studiu efectuat în urticaria cronică severă a arătat superioritatea levocetirizinei în reducerea simptomelor cutanate, atât la evaluarea medicului cât şi a pacienţilor, şi ameliorarea importantă a calităţii vieţii la un număr mult mai mare de pacienţi. Interesant este că acest studiu a arătat, în cazul levocetirizinei, o corelaţie clară între succesul tratamentului şi reducerea somnolenţei diurne, chiar şi în cazul administrării de doze de până la de 4 ori mai mari decât cele convenţionale.
În concluzie, AH1 de generaţia a doua reprezintă prima linie terapeutică în urticarie. Ameliorarea efectelor AH1 se poate realiza prin creşterea dozelor la până de 4 ori doza convenţională. Antihistaminicele de generaţia a doua diferă ca intensitate a efectului clinic, în special în urticaria severă. Levocetirizina are eficacitate dovedită mai mare decât desloratadina atât în tratamentul urticariei cronice uşoare cât şi al celei moderat-severe.

Dr. Diana S. Church
Medic specialist alergologie şi imunologie clinică
Visiting Fellow of the Medical School, University of Southampton, UK