luni, 6 iulie 2009

REANIMAREA ZÂMBETULUI ÎN PARALIZIA FACIALĂ

Într-o societate în care frumuseţea şi armonia facială se situează pe primele locuri, persoana care suferă de paralizie facială are un handicap major atât funcţional cât şi socio-emoţional. Muşchii mimicii (17 perechi) inervaţi de nervul facial sunt generatorii unor mişcări complexe şi fine care determină multiplele imagini ale expresiei faciale.
Pe lângă desfigurarea evidentă pe care paralizia facială o provoacă, există un ansamblu de manifestări fizice invalidante: imposibilitatea închiderii ochiului (lagophtalmos) şi tulburări ale secreţiei lacrimale, dificultăţi ale funcţiilor oro-motorii (vorbire şi masticaţie), hipotonie cu flacciditate şi hipertonie cu sinchinezie (mişcări involuntare ale unor grupe musculare în contextul mişcărilor voluntare ale altor grupe motorii).
Consecinţele psihologice ale desfigurării provocate de paralizia facială sunt devastante. Pacienţii pot deveni anxioşi, depresivi şi izolaţi social.
În etajul mijlociu şi inferior al feţei se pot observa mai multe modificări. În repaus, hemibuza de partea afectată poate fi atrofiată, şanţul nazo-genian este şters iar comisura labială este căzută. Fanta labială este deviată către partea sănătoasă şi buzele sunt moderat eversate în partea afectată. Hiperactivitatea compensatorie a hemifeţei neafectate duce în timp la devierea vârfului nasului, a crestei filtrale, a arcului lui Cupidon şi a bărbiei. Obrazul este atrofiat şi se mişcă în ritmul respiraţiei. În timpul mimicii, deformităţile menţionate devin caricaturale, ocluzia labială este lipsită de forţă, pacientul nu poate umfla obrazul iar gura, atunci când se deschide, ia o formă oblică, ovalară cu o deviaţie clară către partea sănătoasă. Pe plan funcţional există jenă respiratorie prin colapsul în inspir al aripii nazale şi tulburări în alimentaţie prin acumularea alimentelor în şanţul gingivo-bucal din cauza paraliziei muşchiului buccinator. Frecvent, pacienţii îşi muşcă obrazul în timpul masticaţiei iar scurgerile salivare nu sunt infrecvente.
Reanimarea zâmbetului este o denumire generică pentru strategia chirurgicală reconstructivă care se adresează etajului mediu şi inferior al feţei în paralizia facială instalată (mai veche de 1 an, fără semne electromiografice de reinervare şi fără rezultate evidente în urma tratamentelor recuperatorii de tip conservativ). Scopul metodelor reconstructive este de a obţine o simetrie de repaus, simetrie în condiţiile mişcărilor voluntare, controlul sfincterian oral şi (greu de obţinut) capacitatea controlată de expresie emoţională.
Zâmbetul poate fi reanimat prin multiple tehnici chirurgicale paliative care se bazează pe transferul unor grupe musculare cu inserţia acestora la nivelul comisurii bucale. Inserţia se realizează la diferite niveluri ale comisurii în funcţie de natura zâmbetului care este analizat preoperator şi care ia în considerare clasificarea lui Rubin: zâmbetul de tip Mona Lisa (67%) în care comisura bucală este acţionată de muşchiul mare zigomatic iar buza expune doar arcada dentară superioară, zâmbetul canin (31%) când predomină muşchii ridicători ai buzei superioare şi zâmbetul care expune toată dentiţia (2%) la care atât zigomaticul mare, ridicătorul buzei superioare cât şi coborâtorii buzei inferioare se contractă simultan.
După un bilanţ clinic atent şi o evaluare electromiografică se pot aplica tehnici de transfer muscular de tip transpoziţie locală folosind muşchiul maseter şi muşchiul temporal. Reanimarea zâmbetului poate fi realizată şi prin transferul de la distanţă al unor porţiuni musculare din gracilis, pectoral mic sau serratus anterior, conectate la situl receptor prin metode de microchirurgie neurovasculară cu reinervarea provenind de la hipoglos sau de la nervul facial contralateral prelungit printr-o grefă nervoasă.
Există şi metode de chirurgie estetică care se adresează etajului mediu şi inferior al feţei afectate de paralizia facială: excizia nazo-geniană, liftingul cervico-facial, suspensia comisurii bucale şi cheiloplastiile.
Evaluarea corectă şi adoptarea unei strategii chirurgicale adecvate pot conduce la rezultate foarte bune cu un grad mare de satisfacţie, atât din partea practicienilor cât şi din partea pacienţilor.

Dr. Catalin Stingu, medic primar chirurgie primara plastica s reconstructiva

Un comentariu:

Casa 9 spunea...

Buna dimineata, as putea primi niste informatii? Am o pareza faciala pe partea dreapta. Cand m-am nascut, maica-mea trebuia sa nasca, iar doctorul de garta dormea. Si asistentele nu l-au trezit, ca nu aveau curaj... Romania :/ Asa ca a fost nevoie de forceps, ca sa ma poate scoate, si fix de obraz m-o prins. Acum am aproape 19 ani, nu se vede chiar asa rau. Dar sper ca se poate face ceva, sa pot zambii ;(