Rolul coronarografiei în diagnosticul bolii cardiace ischemice şi tratamentul percutant coronarian intervenţional

Boala coronariană ischemică (BCI) este o afecţiune coronariană caracterizată prin îngustarea lumenului vascular cauzată de formarea plăcii de aterom. Aceasta induce diminuarea aportului de sânge oxigenat la nivelul teritoriului miocardic corespunzător. Consecinţa ischemiei miocardice este alterarea funcţiilor normale ale muşchiului cardiac.
Coronarografia reprezintă investigaţia invazivă, nechirurgicală care aduce cele mai precise informaţii în legătură cu caracteristicile stenozelor coronariene, cu numărul vaselor afectate, şi este necesară pentru a stabili tratamentul optim ulterior: tratament medical exclusiv, tratament coronarian intervenţional (angioplastie coronariană, implantare de stent coronarian etc.) sau intervenţie chirurgicală de revascularizare miocardică. Coronarografia poate evidenţia şi alte anomalii: variante anatomice, spasm coronarian, punţi musculare, fistule coronariene, disecţii, anomalii coronariene în cadrul unor boli inflamatorii sau al unor afecţiuni congenitale complexe etc. În cazurile cu stenoze semnificative, subocluzive sau la pacienţii cu coronare ocluzionate poate fi evaluată circulaţia colaterală inter- sau intracoronariană. Aspectul angiografic al stenozei poate aduce informaţii orientative asupra materialului care realizează stenoza: calcificare, tromboză etc.
Indicaţiile coronarografiei includ următoarele situaţii, cu diferite grade de prioritate sau cu caracter de urgenţă în anumite cazuri:
- pacienţi cu BCI la care tratamentul medical nu mai este eficient şi se constată reapariţia crizelor anginoase sau agravarea crizelor anginoase;
- pacienţi cu angină pectorală nou-apărută, angină pectorală instabilă, infarct miocardic acut sau angina postinfarct;
- pacienţi cu BCI, fără dureri anginoase, dar cu modificări EKG;
- pacienţi cu BCI cu simptomatologie sugestivă, dar cu EKG neconcludent;
- evaluarea patului vascular coronarian după o procedură intervenţională sau după intervenţie de by-pass aortocoronarian;
- pacienţi cu boli cardiace valvulare şi malformaţii cardiace congenitale la care sunt suspectate afecţiuni coronariene asociate etc.
Consecinţa efectuării coronarografiei este instituirea tratamentului optim. În funcţie de numărul stenozelor, numărul vaselor afectate, aspectul şi caracteristicile stenozelor puse în evidenţă, vârsta pacientului, afecţiuni asociate etc. poate fi aleasă varianta de tratament: medical, intervenţional sau chirurgical.
Dacă sunt evidenţiate leziuni care îndeplinesc criteriile unei proceduri coronariene intervenţionale (PCI), atunci sunt efectuate angioplastii coronariene, implantări de stenturi coronariene farmacologic-active sau convenţionale, sau sunt utilizate alte tehnici intervenţionale. În funcţie de selectarea cazurilor, de consumabilele disponibile şi de experienţa echipei pot fi abordate şi leziuni complexe, multicoronariene.
În general, variantele terapeutice sunt complementare şi pot fi aplicate secvenţial aceluiaşi pacient dacă evoluţia afecţiunii coronariene o impune.
Tratamentul intervenţional necesită asocierea tratamentului medical şi continuarea controalelor cardiologice periodice. Acestea evaluează în timp rezultatele obţinute (după PCI, de obicei, pacientul poate reveni la o viaţă activă, normală). În cazul implantărilor de stenturi coronariene, fenomenul de restenoză a fost aproape complet suprimat prin utilizarea stenturilor farmacologic-active care au proprietatea de a elibera la locul implantării o substanţă ce previne restenozarea.
În laboratorul de cateterism şi angiografie al Clinicii Angiomed sunt efectuate coronarografii şi proceduri intervenţionale (angioplastie coronariană şi implantare de stenturi coronariene farmacologic-active sau convenţionale) la pacienţii cu BCI care întrunesc criteriile medicale necesare. Îngrijirea de specialitate, utilizarea consumabilelor de ultimă generaţie şi experienţa echipei medicale concură la obţinerea rezultatelor optime.