Autismul infantil este o boală psihică complexă, care debutează prin oprirea dezvoltării psihice a copilului înainte de vârsta de 3 ani şi se caracterizează prin: inabilitatea de a iniţia şi dezvolta relaţii sociale, de a exprima interes şi emoţii; incapacitatea de a folosi limbajul şi comunicarea (atât verbal cât şi nonverbal); prezenţa unui comportament sărac, stereotip, incluzând un repertoriu comportamental restrictiv şi repetitiv.
Incidenţa autismului este într-o continuă creştere - în SUA, după ultimele statistici, incidenţa a ajuns la 1 copil din 150. Pe sexe repartiţia este de 4:1 raport masculin/feminin.
Etiologie
La ora actuală nu există un consens în etiologia autismului, fiind implicaţi factori multipli: genetici, imunologici, multiple vaccinări. Evident este că, pe măsură ce programul naţional de vaccinări creşte, creşte şi incidenţa copiilor cu autism/elemente autiste, astm bronşic alergic şi dermatită atopică cu debut sub 2 ani.
Familia copilului autist
Copilul autist are două perechi de părinţi: una până în momentul aflării diagnosticului (familie normală) şi alta după aflarea diagnosticului. După ce părinţii primesc diagnosticul şi află că autismul nu are tratament, ei intră într-o stare de şoc similară cu starea din tulburarea de stres posttraumatică (TSPT). Pentru a trata copilul este obligatorie şi tratarea părinţilor de TSPT.
Intervenţia precoce în autism
Toate terapiile se adresează părinţilor copiilor autişti, părinţi care aleg una sau mai multe terapii pentru copilul lor. De aceea, intervenţia precoce în autism înseamnă mai întâi scoaterea părintelui din TSPT, după care acesta trebuie să înveţe despre autism şi diferitele terapii la care are acces, să cunoască ce poate fiecare terapie să-i ofere copilului său şi care sunt limitele fiecărei terapii, să-şi stabilească obiectivele (ce anume vrea să realizeze cu copilul lui) şi prin ce terapii.
Părintele este „managerul de caz”, iar de deciziile sale depinde viitorul copilului său.
Obiectivele tratamentului autismului
1. copilul autist să devină capabil să aibă sentimente şi să le exprime;
2. copilul autist să reînceapă să înveţe singur (necondiţionat de recompensa materială);
3. copilul autist să înveţe şi să ajungă cu nivelul de cunoştinţe la nivelul copiilor de vârsta lui
4. copilul autist să dobândească abilitatea copiilor de vârsta lui.
Tratamentul autismului are două componente: una medicamentoasă şi un proces de învăţare.
Dintre medicamente neurotroficele şi-au dovedit utilitatea pe anumite perioade de timp. Neurolepticele sedative şi-au dovedit o utilitate limitată, doar la copiii autişti cu auto şi heteroagresivitate.
Tratamentul medicamentos homeopat îi redă copilului capacitatea de a simţi şi de a-şi exprima sentimentele, precum şi capacitatea de a învăţa.
Analiza Comportamentală Aplicată (ABA) îi oferă copilului un program de învăţare bazat pe recompensă. ABA trebuie completată cu logopedie, kinetoterapie, art-terapie, play-terapie şi consiliere psihologică. (va urma)
Dr. Naghiu Nicolae Radu
Medic specialist psihiatrie pediatrică, homeopatie
NAPOCENSIS Medical Center, Bucureşti
Incidenţa autismului este într-o continuă creştere - în SUA, după ultimele statistici, incidenţa a ajuns la 1 copil din 150. Pe sexe repartiţia este de 4:1 raport masculin/feminin.
Etiologie
La ora actuală nu există un consens în etiologia autismului, fiind implicaţi factori multipli: genetici, imunologici, multiple vaccinări. Evident este că, pe măsură ce programul naţional de vaccinări creşte, creşte şi incidenţa copiilor cu autism/elemente autiste, astm bronşic alergic şi dermatită atopică cu debut sub 2 ani.
Familia copilului autist
Copilul autist are două perechi de părinţi: una până în momentul aflării diagnosticului (familie normală) şi alta după aflarea diagnosticului. După ce părinţii primesc diagnosticul şi află că autismul nu are tratament, ei intră într-o stare de şoc similară cu starea din tulburarea de stres posttraumatică (TSPT). Pentru a trata copilul este obligatorie şi tratarea părinţilor de TSPT.
Intervenţia precoce în autism
Toate terapiile se adresează părinţilor copiilor autişti, părinţi care aleg una sau mai multe terapii pentru copilul lor. De aceea, intervenţia precoce în autism înseamnă mai întâi scoaterea părintelui din TSPT, după care acesta trebuie să înveţe despre autism şi diferitele terapii la care are acces, să cunoască ce poate fiecare terapie să-i ofere copilului său şi care sunt limitele fiecărei terapii, să-şi stabilească obiectivele (ce anume vrea să realizeze cu copilul lui) şi prin ce terapii.
Părintele este „managerul de caz”, iar de deciziile sale depinde viitorul copilului său.
Obiectivele tratamentului autismului
1. copilul autist să devină capabil să aibă sentimente şi să le exprime;
2. copilul autist să reînceapă să înveţe singur (necondiţionat de recompensa materială);
3. copilul autist să înveţe şi să ajungă cu nivelul de cunoştinţe la nivelul copiilor de vârsta lui
4. copilul autist să dobândească abilitatea copiilor de vârsta lui.
Tratamentul autismului are două componente: una medicamentoasă şi un proces de învăţare.
Dintre medicamente neurotroficele şi-au dovedit utilitatea pe anumite perioade de timp. Neurolepticele sedative şi-au dovedit o utilitate limitată, doar la copiii autişti cu auto şi heteroagresivitate.
Tratamentul medicamentos homeopat îi redă copilului capacitatea de a simţi şi de a-şi exprima sentimentele, precum şi capacitatea de a învăţa.
Analiza Comportamentală Aplicată (ABA) îi oferă copilului un program de învăţare bazat pe recompensă. ABA trebuie completată cu logopedie, kinetoterapie, art-terapie, play-terapie şi consiliere psihologică. (va urma)
Dr. Naghiu Nicolae Radu
Medic specialist psihiatrie pediatrică, homeopatie
NAPOCENSIS Medical Center, Bucureşti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu