Infertilitatea in cuplu este definita ca fiind incapacitatea unui cuplu aflat la varsta reproducerii de a concepe un copil dupa cel putin un an de viata sexuala normala fara a utiliza metode contraceptive. In cazul cuplurilor de peste 35 de ani perioada este mai scurta, de numai 6 luni.
Statistici referitoare la infertilitate arata ca:
• aproximativ 1 din 6 cupluri au probleme in ceea ce priveste conceperea urmasilor;
• 35% din problemele de infertilitate sunt cauzate de afectiunile femeilor iar alte 35% cauzate de afectiunile barbatilor;
• 20% isi au originea in afectiunile combinate ale ambilor parteneri;
• 10% din probleme sunt de origine necunoscuta;
• 70% din cuplurile tratate de infertilitate sunt capabile sa conceapa copii.
La barbati pot exista multiple cauze determinante ale infertilitatii: infectii, anticorpi antispermatici, malformatii anatomice, leziuni/ operatii la nivelul aparatului genital, factori mutageni chimici (poluanti de mediu, medicamente, droguri, consum crescut de tutun si cafea) sau de mediu- caldura, diabet zaharat, cancer si nu in ultimul rand factori genetici (in peste 60% dintre cazurile de reducere a functiei testiculare a barbatului). Cele mai importante cauze genetice sunt reprezentate de: anomalii cromozomiale numerice (sindromul Klinefelter) sau structurale echilibrate (inversii si translocatii), microdeletii la nivelul cromozomului Y, mutatii la nivelul genei CFTR (fibroza chistica) etc.
Evaluarea genetica a pacientilor de sex masculin cu probleme de infertilitate necesita analizarea istoricului medical familial, un control fizic amanuntit precum si efectuarea spermogramei prin care se examineaza volumul, numarul, mobilitatea si forma spermatozoizilor. Astfel se pot evidentia probleme în producerea spermei: absenta lichidului seminal (aspermie), lipsa producerii spermatozoizilor maturi (azoospermia), producerea unui numar scazut de spermatozoizi maturi (oligozoospermia). Pot exista si probleme legate de capacitatea spermatozoizilor de a ajunge la ovul şi a-l fertiliza: forma sau structură anormală a spermatozoizilor (teratospermie) sau motilitate anormala a spermatozoizilor (astenospermie).
Microdeletiile de la nivelul cromozomului Y determina modificari anatomopatologice testiculare corelate cu infertilitatea masculina. Diagnosticul presupune prelevarea de sange periferic de la pacient si analizarea unor markeri STS (Sequence- Tagged Site) ce reprezinta secvente unice de ADN de la nivelul cromozomului Y, de 200- 500 pb, cu structura si localizare cunoscuta si astfel usor de identificat prin amplificarea lor cu primeri marcati fluorescent omologi markerilor respectivi. Secventele de ADN reprezentative amplificate se afla la nivelul genei SRY (de determinare a masculinitatii), pozitionata pe bratul scurt al cromozomului Y si al regiunilor AZF a, b si c (factori azoospermici) implicate in desfasurarea normala a spermatogenezei, existente la nivelul bratului lung. In urma amplificarii produsii de reactie obtinuti sunt migrati prin electroforeza capilara determinandu-se prezenta sau absenta peack-urilor de interes corespunzatoare markerilor STS.
Tehnicile de reproducere umana asistata ofera sansa ca barbatii infertili sau subfertili sa aiba copilul lor biologic. Inainte de a recurge la aceste metode este necesara explorarea genetica a oricarui barbat cu spermograma anormala la care o etiologie de alta natura a fost eliminata deoarece poate avea loc transimterea ereditara a microdeletiilor din regiunile AZF la fatul de sex masculin.
Dr. Daniela Tudor, inginer biotehnolog Genetic Lab
www.geneticlab.ro
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu