Introducere în shiatsu (I)

Shiatsu este o formă de terapie holistică apărută în China cu aproape 2000 de ani în urmă, când relatările arătau că unele boli nu puteau fi remediate decât prin schimbarea dietei sau a modului de viaţă. În acea perioadă, erau recomandate, de asemenea, ca forme de terapie, masajul sau acupunctura. Medicii vremii, pe baza observaţiei şi a experimentului au dezvoltat diferite scheme terapeutice, ce includeau aceste forme de terapie, plus fitoterapia şi exerciţiul fizic. Astfel, o ştiinţă complexă a sănătăţii corpului uman s-a conturat de-a lungul timpului. În ceea ce priveşte masajul terapeutic, el se pare că ar fi apărut documentar în scrieri vechi ayurvedice. În China antică era cunoscut sub numele de "amma", de unde a fost preluat şi în Japonia, fiind apoi adaptat la conceptele proprii de diagnostic şi tratament. Terapia avea acelaşi nume (amma) şi este cunoscută astăzi sub denumirea de shiatsu. La ora actuală sunt cunoscute mai multe forme de Shiatsu, fiecare dezvoltată de un maestru conform structurii personalităţii sale şi cunoştinţelor dobândite teoretic şi practic. Putem întâlni: Namikoshi Shiatsu, Serizawa Shiatsu, Zen Shiatsu etc. În Japonia sunt mai mult de 87 de mii de terapeuţi de shiatsu. Acest lucru demonstrează popularitatea masajului shiatsu în ceea ce priveşte prevenirea şi tratamentul diferitelor disfuncţii ale corpului uman, atât la nivel de muşchi, oase, cât şi la nivel organic.Shiatsu este un masaj modern cu rădăcini în medicina tradiţională orientală. Uneori este descrisă ca fiind o formă de fizioterapie japoneză. Abordarea actuală a tratamentului are la bază principiile energeticii umane din perspectiva orientală. Se folosesc intensiv în tratament meridianele energetice (jingluo) şi punctele de acupunctură (tsubo), care sunt, după caz, stimulate sau relaxate folosind apăsarea blândă. În shiatsu pacientul rămâne îmbrăcat pe durata tratamentului şi nu se foloseşte ulei pentru masaj.Shiatsu este un cuvânt de origine japoneză alcătuit din două caractere, respectiv shi, care înseamnă deget, şi atsu, care înseamnă presiune. Modul de apăsare al degetelor este principiul de baza în shiatsu şi este specific acestei metode. Apăsarea este gradată şi vine nu din forţa musculară a terapeutului, ci din deplasarea centrului său de greutate spre centru de greutate al pacientului. În consecinţă, mişcarea în shiatsu poate fi reprezentată ca o apropiere şi depărtare alternative ale centrului de greutate al terapeutului şi, respectiv, al pacientului. Zonele de conexiune sunt reprezentate astfel:
- în cazul terapeutului, degetele (mai ales policele), dar şi palma, genunchiul, cotul sau chiar talpa;
- în cazul pacientului, diferite puncte de acupunctură, dar şi anumite zone mai întinse, de obicei situate la joncţiunea dintre os şi muşchi, deşi aceasta nu constituie o regulă.

Prep. univ. drd. Dragoş Ghiţiu