Actualităţi privind terapia cu vitamine şi minerale

Într-un studiu mai amplu despre elementele vitale pentru metabolismul uman, doctorul în medicină Liana Tauberg, medic specialist pediatru la Spitalul Elias din Bucureşti, arată care sunt nutrienţii necesari vieţii şi implicaţiile lor.

Unii nutrienţii sunt indispensabili, chiar dacă sunt necesari în cantităţi infime. Niciunul nu poate ţine locul altuia. Vitaminele şi mineralele nu sunt doar nişte pastile care se găsesc în cutii, ci componente esenţiale ale metabolismului. Lipsa lor generează boli, numite carenţe.

Tipuri de carenţe

• Carenţe izolate - din organism lipseşte o singură substanţă sau un grup mic de 2-3 substanţe înrudite (exemple: scorbut - C, beri-beri – B1- , pelagră- PP, anemie feriprivă) - sunt rare.
• Sindroame pluricarenţiale - lipsesc multiple elemente nutritive (alimentaţie deficitară, boli grave care împiedică alimentaţia sau produc pierderi) – mai frecvente.
• Carenţe marginale (exemplu: astenia de primăvară) – cele mai frecvente.

De ce cantităţi de vitamine şi minerale avem nevoie?

Doza zilnică recomandată (DZR) – doza medie necesară pentru evitarea carenţelor,
Doza optimă zilnică (DOZ),
Doze individualizate (vârstă, sex, activitate, sănătate, alimentaţie, anumite perioade la sexul feminin),
Doze terapeutice (de tratament) pentru boli carenţiale sau care nu sunt legate de carenţe.

De unde îşi procură organismul vitaminele şi mineralele?

• Cea mai importantă sursă e hrana. O alimentaţie echilibrată, alcătuită din cantităţi suficiente de alimente proaspete este cel mai bun mod de asigurare a necesarului.
• Sinteza în organism (vitamina D în piele, sub influenţa razelor solare, vitamina K şi unele vitamine din complexul B – biotina, acidul pantotenic, acidul folic, mici cantităţi de vitamina B6 - sunt sintetizate de flora intestinală saprofită, vitamina B 3 – niacina sau PP poate fi sintetizată din aminoacidul esenţial triptofan).
• Produse farmaceutice – medicamente, suplimente nutritive.

Motive pentru care apar carenţele:

• Hrană insuficientă
• Alimente suficiente cantitativ, dar sărace calitativ:
- plante crescute în soluri epuizate, creştere şi coacere forţată
- culegere prematură, transport impropriu
- animale crescute în condiţii necorespunzătoare
- prelucrarea alimentelor generează pierderi ale nutrienţilor
- alimentele “suplimentate” forţat cu vitamine sau minerale
- alimente tip “fast-food” – conţin aditivi şi alte substanţe toxice
• Număr redus de mese zilnic, orar nepotrivit
• Fumat, alcool, droguri, exces de cofeină
• Diete pentru anumite boli
• Afecţiuni digestive

Suplimentarea alimentelor cu anumiţi nutrienţi poate duce la pierderea altora, de exemplu:
- Laptele suplimentat cu vitamina D sintetică (adică aproape orice lapte din comerţ) generează pierderi de magneziu;
- Clorul din apa de băut, suplimentele de fier sulfat duc la pierderi de vitamina E;
- Vitamina C în doze mari duce la pierderi de acid folic;
- Excesul de cupru poate provoca deficit de zinc;
- Excesul de fosfor produce deficite de calciu;
- Dozele mari de calciu şi fosfor perturbă absorbţia manganului.

Situaţii când este greu sau imposibil de asigurat necesarul de vitamine şi minerale din alimentaţie

- rezerve insuficiente (prematuri, copii născuţi de mame cu carenţe, bolnave, fumătoare, alcoolice, consumatoare de droguri);
- sinteză deficitară (lipsa expunerii la soare – D, perturbarea florei intestinale sau totala ei absenţă în primele zile de viaţă - vitamina K, unele vitamine din complexul B – mici cantităţi de B6, biotină, acid pantotenic, acid folic);
- absorbţie sau metabolism deficitar (boli digestive, hepatice, renale, metabolice);
- pierderi neobişnuite (hemoragii, transpiraţie, vărsături, diaree, diureză excesivă, “consumarea” de către paraziţi);
- deficite sezoniere (iarna, anotimpuri de tranziţie);
- medicamente care interferează cu absorbţia sau metabolismul ori duc la pierderi de vitamine sau minerale (ex: aspirina duce la pierderi de vitamina C);
- necesităţi crescute (gravide, femei care alăptează, bolnavi, convalescenţi, eforturi fizice mari, stress, copii care cresc rapid);
- alte situaţii: albuşul de ou crud perturbă absorbţia biotinei, excesul de acid oxalic (ciocolată, spanac, sfeclă) duce la deficit de calciu etc.

În astfel de cazuri este necesar aportul suplimentar de vitamine şi minerale sub formă medicamentoasă/suplimente alimentare.



Acizii graşi Omega-3 - esenţiali pentru un metabolism sănătos

Acizii graşi nesaturaţi Omega-3 au roluri în formarea şi funcţionarea creierului; în fosfolipidele membranelor celulare neuronale, DHA reprezintă 70%; acizii graşi Omega-3 se găsesc în concentraţii mari în retină, ficat şi testicule; studii efectuate asupra sugarilor au arătat dezvoltarea mai bună a funcţiilor cognitive în condiţiile suplimentării alimentaţiei cu acizi graşi Omega-3 – se pare că au rol în prevenirea şi ameliorarea sindromului ADHD. Există studii care afirmă efecte favorabile în boli psihice şi neurologice precum schizofrenia, depresia, epilepsiile refractare.
Au rol în sinteza prostaglandinelor, cu implicaţii în:
- răspunsul imun (efecte favorabile în artrita reumatoidă, boli inflamatorii intestinale, astm);
- împiedicarea agregării trombocitare = scăderea riscului trombozelor;
- reglarea trigliceridemiei şi colesterolemiei – raportul acizi graşi polinesaturaţi/saturaţi are rol mai important decât o dietă săracă în colesterol;
- prevenirea formării plăcilor de aterom;
- profilaxia afecţiunilor cardiovasculare (incidenţa IMA la eschimoşi este de 400 de ori mai mică decât la alte populaţii);
- pot contribui la scăderea TA.
Ajută la prevenirea apariţiei diabetului, cancerului de sân şi celui de colon, ameliorarea alergiilor, a unor afecţiuni tegumentare – de exemplu, psoriazis.
Laptele de mamă conţine acizi graşi Omega-3, în timp ce în laptele de vacă sunt absenţi.
Suplimentarea alimentaţiei cu acizi graşi Omega-3 este importantă deopotrivă la gravidă, la femeia care alăptează şi la copiii mici.
Moduri de suplimentare: - consumul de peşte – în special peşte gras - somon, hering, macrou; suplimentarea laptelui pentru sugari; administrarea de suplimente nutritive cu acizi graşi Omega-3 de bună calitate.
Este necesară prudenţă la cei trataţi cu anticoagulante, hipotensoare.
Raportul acizi graşi Omega-3/Omega 6 trebuie să fie 1/1.