Obezitatea şi boala artrozică, relaţii complexe

Există teorii conform cărora, dereglarea homeostaziei lipidice este unul dintre mecanismele care conduc la artroză. Artroza este considerată a fi o suferinţă în care aspectul patologic central este reprezentat de distrucţia cartilajului articular. Întrucât conceptul a evoluat, osteoartrita este considerată astăzi drept o boală care poate afecta întreaga articulaţie (osul, muşchii, ligamentele şi sinoviala). Deşi etiologia artrozei nu este stabilită, sunt binecunoscuţi principalii factori de risc, care includ factori mecanici, biochimici şi genetici. Printre aceştia, obezitatea este considerată, fără îndoială, un factor de risc important. Efectul de supraîncărcare a cartilajului articular poate explica riscul crescut de artroză, cel puţin de gonartroză, la populaţia supraponderală.
Asocierea pozitivă stabilită între supraponderalitate sau obezitate şi artroză poate fi observată nu doar la nivelul articulaţiilor genunchilor, ci şi la nivelul articulaţiilor care nu poartă/suportă greutatea corpului, precum mâinile. Aceste aspecte privitoare la implicarea articulaţiilor sugerează că distrucţia articulară poate fi cauzată de factori sistemici, precum factorii adipozici, aşa-numitele adipokine, care oferă o legătură metabolică între obezitate şi artroză. Ţesutul adipos, considerat tradiţional a fi un depozit pasiv de energie, este astăzi considerat a fi un adevărat organ endocrin, care eliberează un număr mare de factori, incluzând citokine şi adipokine. Date recente întăresc ipoteza că artroza este o disfuncţionalitate sistemică, în care dereglarea homeostaziei lipidelor poate fi unul dintre mecanismele fiziopatologice care conduc spre artroză.
Alături de artroză, obezitatea se asociază adesea şi cu bolile vasculare. Schimbările de la nivel microvascular, care afectează predominant circulaţia venoasă, reprezintă evenimentele incipiente petrecute la nivelul osului subcondral în contextul artrozei.
Deşi este evident faptul că elementele mecanice conduc la distrucţia articulară la persoanele supraponderale, artroza nu este considerată o boală doar a cartilajului articular, ci o suferinţă sistemică în care factorii circulanţi aflaţi în legătura cu metabolismul modificat al lipidelor, dar şi al glucidelor, cum se întâmplă în diabetul zaharat, pot explica diversitatea modificărilor fiziopatologice găsite în artroza generalizată.
Atenţia faţă de importanţa obezităţii şi urgenţa acţiunilor de combatere sunt date de creşterea îngrijorătoare a numărului persoanelor care prezintă exces ponderal, indiferent de vârstă. Trebuie să ne concentrăm asupra efectelor pe care obezitatea le are asupra suferinţelor care prezintă morbiditate şi mortalitate crescute, precum boala coronariană cardiacă, accidentul vascular ischemic, diabetul zaharat tip II şi cancerul.
Adesea, şi efectul obezităţii asupra artrozei, a durerilor de spate şi asupra altor probleme musculoscheletale sunt subapreciate. Deşi obezitatea este recunoscută a contribui la instalarea artrozei, totuşi, potenţialele beneficii ale menţinerii unei greutăţi corporale ideale asupra stării de sănătate musculoscheletală sunt insuficient cunoscute.
Obezitatea reprezintă o problemă majoră în Europa, dat fiind faptul că aici se regăseşte cel mai ridicat indice al masei corporale dintre toate regiunile supravegheate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Principalele cauze ale acestei creşteri le reprezintă dietele nesănătoase şi inactivitatea fizică.
Obezitatea este un factor de risc major al apariţiei, progresiei şi efectelor artrozei. Gonartroza are cea mai mare contribuţie în cadrul bolii artrozice.
Obezitatea mai reprezintă şi un factor de risc al apariţiei coxartrozei, diagnosticată adesea simptomatic şi nu datorită modificărilor radiologice. Interesant este şi faptul că există o slabă asociere şi între obezitate şi artroză localizată la nivelul articulaţiilor mâinii.

Dr. Georgiana Ozana Tache, medic primar recuperare medicală