Abordarea terapeutică a cancerului de sân

La ora actuală există diferite modalităţi de abordare terapeutică a cancerului de sân, în funcţie de tipul tumorii, stadiul bolii şi în egală măsură şi de alţi parametri: hormonodependenţa tumorii, markeri genetici, vârsta pacientei, markeri de proliferare tumorală. În cele mai multe cazuri sunt utilizate succesiv mai multe metode. Unele dintre ele se adresează direct tumorii, precum metodele locale (chirurgia şi radioterapia), altele sunt metode de tratament sistemic: chimioterapia, hormonoterapia, tratamentul cu herceptin (HER-2). Acestea se folosesc pentru a localiza boala şi a opri răspândirea ei în organism. Desigur că fiecare metodă de tratament este asociată cu avantaje şi dezavantaje. Tratamentul chirurgical
Abordarea terapeutică a cancerului de sân localizat debutează în mod obişnuit prin eliminarea chirurgicală a masei tumorale. Procedura chirurgicală poate fi tumorectomia sau mastectomia. Tumorectomia, care reprezintă chirurgia conservatoare, elimină masele tumorale canceroase şi o mică parte de ţesut ce înconjoară aceste mase. Ea se mai numeşte şi mastectomie parţială. Mastectomia corespunde ablaţiei complete a sânului precum şi a ganglionilor limfatici auxiliari ( ganglionii axilei). Alegerea metodei chirurgicale este condiţionată de numeroşi factori caracteristici tumorii- talie, amplasament, riscul unei recidive. Mai nou, în locul disecţiei ganglionilor axilari se procedează la biopsia ganglionului sentinelă, pentru a elimina efectul secundar, pe termen lung, de apariţie a limfedemului braţului.Radioterapia
Metoda utilizează raze X de înaltă energie pentru distrugerea celulelor canceroase. Ea urmează de obicei actul chirurgical în vederea distrugerii tuturor celulelor ce pot rămâne după rezecţia tumorală, eliminând asfel riscul recidivei(reapariţia cancerului). Dacă talia tumorii este mare, este recomandată şi radioterapie pre-operatorie, cu scopul reducerii masei tumorale, localizării bolii şi derularea în siguranţă a ablaţiei tumorale. Tipul curent de radioterapie este radioterapia externă, aplicată în serii de 5 sedinţe săptămânal pe o perioadă de 3-6 săptămâni. Ca regulă generală, fiecare sedinţă durează câteva minute.Radioterapia internă sau curiterapia se bazează pe distrugerea celulelor tumorale prin introducerea de mici pastile radioactive în sân, aproape de tumorile maligne. Efectele negative ale radioterapiei includ fenomene locale ( înroşire, arsură) dar şi generale (oboseală, anemie).Chimioterapia
Este o modalitate de tratament a cancerului prin utilizarea medicamentelor ce distrug celulele canceroase. Ea se aplică frecvent după ablaţia tumorii, în vederea limitării propagării celulelor reziduale şi reducerii riscului de recidivă. Poate fi aplicată şi pre-operator, similar radioterapiei, pentru a reduce masa tumorală şi a facilita actul chirurgical. Există o gamă diversă de produse chimioterapeutice şi scheme variate de combinare a acestora în funcţie de stadiul bolii şi tipul tumorii. Tratamentele sunt ciclice pe o perioadă de 3-6 luni.Datorită răspândirii în tot organismul, ele afectează şi celulele sănătoase şi determină numeroase fenomene secundare: oboseală, vomă, dureri musculare şi articulare, diaree, căderea părului, risc de infecţie, probleme temporare ale memoriei, afectarea fertilităţii. Efectele pot fi temporare sau de scurtă durată.Hormonoterapia
Reprezintă modalitatea de tratament cu ajutorul unor medicamente care interferă cu mecanismele de acţiune ale hormonilor estrogeni. Ea se administrează , în general, după ablaţia chirurgicală, radio sau chimioterapie cu scopul de a opri dezvoltarea tumorilor maligne cu receptori estrogenici pozitivi (+). Se urmăreşte în egală măsură reducerea riscului de recidivă. Există 3 opţiuni pentru hormonoterapie: tratamentul cu antiestrogeni , cu inhibitori de aromatază şi supresia ovariană.
Antiestrogenii( tamoxifen, raloxifen, fulvestrant) se ataşează la receptorii de estrogeni împiedicând astfel estrogenul să se fixeze pe aceştia şi să favorizeze creşterea celulelor tumorale. Producţia de estrogeni depinde de prezenţa aromatazei în organism. Inhibitorii de aromatază (anastrozol, letrozol, exemestan) inhibă enzima numită aromatază reducând astfel estrogenul periferic. Supresia ovariană (chirurgicală sau chimică) elimină principala sursă de estrogen din organism.O nouă abordare terapeutică în cancerul de sân, care încurajează prin creşterea speranţei de viaţă, este tratamentul denumit biologic, respectiv tratamentul cu Herceptin.
Perspectiva terapeuticii cancerului de sân este legată de abordarea unui nou concept privind intervenţia la nivel informaţional ereditar şi anume cel epigenetic. Acesta implică noi molecule cu rol important în controlul funcţiei genelor critice în cancerogeneză. Modificările epigenetice fie că au loc la nivelul ADN ( metilarea resturilor de citidină) sau la nivelul proteinelor histonice şi nonhistonice care compactează această macromoleculă în cromozomi, sunt realizate de enzime endogene, cum ar fi histon deacetilaze, histon demetilaze, ADN metiltransferaze. Noile medicamente ce privesc terapiile epigenetice sunt în curs de evaluare, ele acţionând prin ţintirea şi inhibarea acestor efectori enzimatici. Rolul lor nu este cel de distrugere a celulelor canceroase, ci acela de reprogramare a fenotipului celular neoplazic prin restabilirea expresiei genelor tumor supresor. Procesul nu este mutagen, el este reversibil şi poate avea alternative de ţintire prin factori ambientali precum dieta şi stilul de viaţă.Rezultatele benefice, fără efecte secundare, obţinute în studiile realizate în laboratoare prestigioase din lume au demonstrat deja eficienţa crescută concomitent cu toxicitatea lor scăzută.



Dr. Eugen Tanase - medic primar Obstetrica-ginecologie, dr. in stiinte medicale