Masajul manual: terapie sau relaxare?

Masajul este o prelucrare a părţilor moi ale corpului realizată prin acţiuni manuale sau mecanice şi se efectuează în scop fiziologic sau curativ. Părţile corpului care beneficiază de masaj sunt tegumentul, ţesutul moale subcutanat, muşchii, tendoanele şi fasciile, nervii şi vasele periferice, tesuturile şi organele din profunzime.
Masajul exercită efecte directe asupra organismului (menţine sau redă supleţea şi elasticitatea tegumentului şi ţesuturilor subcutanate, activează circulaţia sangvină şi limfatică locoregional) sau poate exercita efecte indirecte, reflexe, produse pe cale umorală şi nervoasă.
Masajul poate fi efectuat în scop fiziologic (îmbunătăţeşte proprietăţile fizice ale ţesuturilor, activează funcţiile organelor sau stimulează circulaţia venolimfatică), în scop profilactic (menţinerea stării de sănătate şi creşterea rezistenţei organismului la agresiuni şi starea de oboseală) sau în scop terapeutic şi de recuperare medicală (în contextul tratamentului complex al unor leziuni sau tulburări funcţionale, status posttraumatisme sau alte afecţiuni).
Masajul regiunilor trunchiului cuprinde:
- masajul spatelui (în activităţile sportive, în vederea combaterii oboselii musculare sau asociat foarte bine cu kinetoterapia din insuficienţa musculaturii paravertebrale, din deviaţiile coloanei vertebrale - precum scolioze, hiperlordoze, cifoze accentuate -, din suferinţele cronice degenerative şi inflamatorii ale coloanei vertebrale - precum spondiloza, spondilodiscartroza, spondilita anchilozantă - sau din cadrul altor procese patologice, inclusiv posttraumatice);
- masajul peretelui toracic (recomandat în vederea combaterii atrofiilor musculare şi a insuficienţelor funcţionale ale aparatului respirator, în vederea tonifierii stării generale a persoanelor aflate în convalescenţă după boli pleuropulmonare, anemii etc.);
- masajul peretelui abdominal (insuficienţele funcţionale ale tractului gastrointestinal, precum constipaţia cronică, sindromul aderenţial postoperator etc.),
- masajul membrelor inferioare (drenajul edemelor cauzate de insuficienţa circulatorie venolimfatică, sindromul de oboseală musculară, status posttraumatism, boli cronice degenerative sau inflamatorii cu afectare articulară sau periarticulară),
- masajul membrelor superioare (drenaj venolimfatic, inclusiv postmastectomie, sindrom de oboseală musculară, status posttraumatism, boli cronice degenerative sau inflamatorii cu localizare articulară sau la nivelul părţilor moi periarticulare).
La rândul său, masajul general, somatic sau al ţesuturilor aflate la suprafaţa corpului se realizează prin prelucrarea succesivă a tuturor regiunilor şi segmentelor anatomice. Scopurile acestui masaj sunt relaxarea şi înlăturarea senzaţiei de oboseală.
Indicaţiile masajului terapeutic sunt:
· Plăgi, contuzii, hemoragii, întinderi, rupturi ale structurilor aparatului locomotor, însoţite de sindrom algic, contractura musculară, tulburări circulatorii şi trofice;
· Miozite, tendinite, tenosinovite peritendinite, atrofie, atonie musculară, spasticitate sau pareze;
· Fracturile;
· Entorsele, luxaţiile, alte inflamaţii articulare, precum artrite, periartrite, artroze, îngroşări cicatriciale, retracţii sau depuneri grăsoase periarticulare;
· Leziuni ale nervilor periferici însoţite de tulburări motorii, de sensibilitate şi trofice, precum hipo- sau anestezie, contracturi musculare şi hipertonii, hipotonii, pareze şi paralizii locale;
· Tulburări ale funcţiilor respiratorii, cardiocirculatorii (tulburări de ritm cardiac, modificări ale tensiunii arteriale), tulburări trofice şi metabolice, stările de oboseală cronică şi patologică, disfuncţionalităţi ale tubului digestiv, renourinar şi genital.

Dr. Georgiana Ozana Tache,
medic primar recuperare medicală