Adenomul de prostată este o boală frecvent diagnosticată şi care poate beneficia de terapii eficiente dacă este diagnosticată la timp. Deşi nu pune în pericol viaţa pacientului, această boală este responsabilă de alterarea progresivă şi accentuată a calităţii vieţii pacientului. Apariţia simptomelor sugestive de adenom de prostată trebuie să îl determine pe pacient să se prezinte la medic, şi nu să îşi autoadministreze tratamente pe care le consideră corecte.
Evaluarea medicală a simptomelor este menită nu numai să stabilească diagnosticul de adenom de prostată, dar şi să excludă alte boli, cu simptomatologie asemănătoare, dintre care cea mai redutabilă este cancerul de prostată.
Adenomul de prostată, sau hiperplazia benignă a prostatei, este o boală a bărbatului în vârstă, cu incidenţă ridicată şi impact de lungă durată asupra calităţii vieţii pacientului. Creşterea volumului prostatei este principalul factor incriminat atunci când se discută despre simptome, dar medicina modernă a pus în evidenţă o multitudine de modificari funcţionale asociate adenomului de prostată. Această boală contribuie la apariţia simptomatologiei de tract urinar inferior, deşi nu este singura cauză a acesteia.
Deşi hiperplazia benignă de prostată este o boală cunoscută în istoria medicinei, cauzele care duc la apariţia ei nu sunt încă pe deplin elucidate. Este demonstrat rolul favorizant pe care îl au hormonii sexuali masculini, dar aceştia nu au caracter cauzal.
Mărirea volumului prostatei duce la obstrucţia parţială a uretrei, făcând ca pacientul să aibă micţiuni din ce în ce mai dificile şi cu jet urinar slab. Golirea dificilă şi incompletă a vezicii urinare duce şi la creşterea frecvenţei micţiunilor, atât în timpul zilei cât şi noaptea. Dacă jetul urinar slab şi frecvenţa ridicată a micţiunilor diurne sunt relativ uşor trecute cu vederea de mulţi pacienţi, trezitul noaptea pentru a urina este de cele mai multe ori motivul pentru care pacientul se prezintă la medic. Cu ocazia acestei prime evaluări ies în evidenţă şi alte simptome, unele ignorate complet de către pacient. Staza urinii la nivelul vezicii urinare este responsabilă de infecţiile urinare repetate, ce se pot extinde şi către organele genitale interne, dar şi de apariţia calculilor vezicali. Efortul depus de vezica urinară pentru a se goli duce la modificări structurale ale acesteia; apare astfel „vezica urinară de luptă”, sau diverticulii vezicali, semne ale decompensării aparatului urinar inferior. În fazele mai avansate, staza urinară interesează şi rinichii, conducând la degradarea funcţiei acestora. Devine evident că hiperplazia benignă a prostatei, în absenţa unui tratament eficient, poate afecta toate organele ce alcătuiesc aparatul urinar.
Incidenţa acestei boli este foarte ridicată, atingind aproximativ o jumatate din bărbaţii cu vârsta peste 70 de ani. Se consideră că debutul creşterii în volum a prostatei se produce în jurul vârstei de 30 ani, sub acţiunea hormonilor sexuali, între care rolul principal este jucat de testosteron. Adenomul de prostată evoluează lent, inconstant, astfel că o jumătate dintre bărbaţii ce dezvoltă boala nu vor prezenta niciun simptom în timpul vieţii.
Ameliorarea funcţiei erectile
Printre patologiile care se asociază frecvent adenomului de prostată, cea care scade şi mai mult calitatea vieţii pacientului este disfuncţia erectilă, sau impotenţa, aşa cum este cunoscută mai frecvent. Tulburările de micţiune, asociate cu tulburările de somn şi cu modificarea statusului general al pacientului induc şi o scădere, uneori semnificativă, a performanţei sexuale. Tratamentul corect în acest caz va ameliora atât funcţia urinară cât şi pe cea erectilă.
Dacă în trecut, apariţia acestei pleiade de semne şi simptome era considerată ca fiind un rezultat firesc al înaintării în vârstă, progresele pe care urologia le-a înregistrat în ultimele decade au dus la o schimbare fundamentală de atitudine. În prezent există numeroase opţiuni terapeutice, majoritatea fiind non-chirurgicale, care şi-au dovedit eficienţa şi siguranţa. De aceea, orice bărbat trebuie să consulte medicul specialist urolog încă de la apariţia primelor simptome ale hiperplaziei prostatei. Cu cât momentul diagnosticului şi al iniţierii tratamentului este amânat, şansele de ameliorare a simptomatologiei se diminuează, iar apariţia complicaţiilor bolii va face necesară intervenţia chirurgicală.
Examinarea pacientului cu adenom de prostată începe cu tuşeul rectal. Acest act medical simplu obiectivează creşterea în volum a prostatei, dar şi alte modificari patologice ce pot exista la acest nivel. Ecografia aparatului urinar este un test diagnostic modern, disponibil pe scară largă, ce permite determinarea volumului prostatei, dar şi aprecierea răsunetului bolii la nivelul întregului aparat urinar. Măsurarea debitului urinar – debitmetria – obiectivează scăderea forţei jetului urinar, iar studiile urodinamice complexe pot corela forţa contracţiei vezicii urinare cu debitul urinar obţinut. Pentru aprecierea cât mai exactă a impactului pe care adenomul de prostată îl are asupra pacientului se folosesc scorurile simptomatice, chestionare care cer pacientului să cuantifice fiecare simptom, odată cu aprecierea modificărilor programului zilnic. Se obţine astfel nu numai o imagine mai clară asupra adenomului de prostată, dar mai ales o măsura a calităţii vieţii pacientului, de cele mai multe ori profund alterată.
Fitoterapia, atât în forma sa clasică, dar şi în accepţiunea modernă, a extractelor de plante preparate de mari companii farmaceutice, oferă o multitudine de preparate cu efecte benefice în tratamentul adenomului de prostată. Deşi aceste produse sunt accesibile publicului larg, fără a fi nevoie de prescripţie medicală, nu este recomandată administrarea lor fără consultarea prealabilă a unui medic specialist.
Alte clase farmacologice, dezvoltate în ultimele decenii, oferă medicamente ce ameliorează debitul urinar prin relaxarea musculaturii de la nivelul prostatei şi al uretrei sau acţionează direct asupra prostatei, încetinind, oprind creşterea în volum a acesteia sau chiar inducând o regresie a volumului glandular.
În cazul eşecului terapiei medicale sau al unui diagnostic întârzîiat al adenomului de prostată, chirurgia este o alternativă ce oferă rezultate rapide, net superioare. Dezvoltarea fără precedent cunoscută de chirurgia prostatei în ultimul deceniu face imposibilă enumerarea tuturor tehnicilor şi dispozitivelor existente, deşi rezultatele oferite sunt superioare abordului clasic al adenomului de prostată.
Dr. Cristian Persu – medic specialist urolog, doctor în ştiinţe medicale
Dr. Stefan Cristian Gutue – medic rezident urolog
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu