Corelatii intre alexitimie si boala psihosomatica

Termenul de psihosomatic se refera la boala care priveste in acelasi timp corpul si psihicul, cu tulburari organice sau functionale ale organelor provocate de factori psihogeni ( cei care traumatizeaza psiho-afectiv).
Inca de pe vremea lui Hipocrate, medicii considerau boala cea mai somatica ( organica,corporala), ca fiind determinata, intr-un anumit procent, de cauze psihice sau avand consecinte psihice patologice, omul fiind un complex psiho-somatic, care trebuie intotdeauna tratat in totalitatea sa.
Ulterior a fost studiata in mod stiintific cauzalitatea psihica a afectiunilor organice. S-au stabilit corelatii intre anumite boli, tipuri de conflicte de personalitate sau traume afective. Acest tip de abodare a maladiilor reprezinta domeniul medicinii psihosomatice.
Au fost cautate explicatii in domenii psihoanalitice, in studiul personalitatii umane, al functiei mentale.Au fost de asemenea, investigate numeroase mecanisme endocrine si biochimice.
S-a introdus conceptul de alexitimie, care inseamna incapacitatea de a-si exprima emotiile. Bolnavii psihosomatici intimpina o mare dificultate de verbalizare a sentimentelor si emotiilor lor. Ei se caracterizeaza printr-o viata imaginativa foarte saraca si printr-o orientare spre preocupari concrete.
Alexitimia apare deci ca incapacitatea de a stabili conexiuni intre emotii si reprezentarile lor mentale.
S-a stabilit o explicatie neurofiziologica care ar sublinia lipsa conexiunii intre centrul afectiv si cel al ratiunii din creierul uman.
Astfel s-ar genera o hiperactivitate a sistemului neurovegetativ, care poate determina tulburari somatice ( organice,corporale).
Exemplul tipic de alexitimie este la subiectul care a trecut prin experiente traumatizante si care crede ca a iesit cu bine din ele, datorita “insensibilitatii”lui si negarii emotiilor. Dupa revenirea la o viata obisnuita se mentine aceasta conduita, cu frecventa aparitie a unor tulburari somatice ( boli organice, cardiovasculare, digestive, metabolice, dermatologice,etc.).
La tratamentul medicamentos organic specific maladiei se asociaza in general abordarea psihoterapeutica; controlul psihiatric, medicatia psihotropa, psihoterapia adecvata. Aceasta abordare ramane uneori dificila pentru ca subiectul nu este informat sa o solicite si pentru ca nu are posibilitatea sa se exprime cu usurinta pe plan emotional. Se incearca restabilirea “functiei imaginare” si crearea
corelatiei mentale proprii intre simptom fizic si suferinta afectiva, prin identificarea eficientei medicatiei psihotrope( tratamentul medicamentos al anxietatii sau depresiei).
Se identifica imbunatatirea starii generale, pacientul fiind constient de aceasta si invatand “lectia”pentru a-si preveni sau trata, eventualele recaderi ale tulburarii sale psihosomatice.

Dr. Emilia Tint
Tel: 021. 230. 96.12
www.psihotop.ro